2ra-1329/15 — Repararea prejudiciului

prima instanţă – O. Cernei dosarul nr. 2ra-1329/15 instanţa de apel – L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Oleg Sternioală Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mocan Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mocan Igor împotriva Guvernului RM privind constatarea încălcării art. 6/1 CEDO și repararea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Mocan Igor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 30 iulie 2014, c o n s t a t ă La 12 mai 2014 Mocan Igor a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova privind constatarea încălcării art. 6/1 CEDO și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 26 aprilie 2012 a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Banca de Finanțe și Comerț” cu privire la recunoașterea că adunarea generală ordinară a acționarilor din 20 aprilie 2012 nu are statut de adunare generală ordinară, solicitînd nulitatea hotărârilor adoptate din motivul lipsei împuternicirilor consiliului și organului executiv al băncii și lipsei forței juridice a contractului de executare a funcției de conducător al organului executiv. Astfel, indică reclamantul că, prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă integral. S-a încasat de la Mocan Igor în beneficiul societăţii pe acţiuni „Banca de Finanţe şi Comerţ” suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenta juridică.

La 11 februarie 2013, 29 mai 2013 şi 07 martie 2013 Mocan Igor şi avocatul Plămădeală Eduard în interesele societăţii pe acţiuni „Banca de Finanţe şi Comerţ” au declarat apeluri împotriva hotărârii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013 apelurile declarate de Mocan Igor şi de avocatul Plămădeală Eduard în interesele societăţii pe acţiuni „Banca de Finanţe şi Comerţ” au fost respinse, iar hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 februarie 2013 menţinută. La 31 iulie 2013 Mocan Igor a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 02 octombrie 2013 recursul declarat de Mocan Igor a fost considerat inadmisibil.

La 31 octombrie 2013 Mocan Igor a depus cerere de revizuire a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 02 octombrie 2013, solicitând admiterea cererii, casarea încheierii contestate şi rejudecarea recursului.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire depusă de Mocan Igor împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 02 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mocan Igor împotriva societăţii pe acţiuni „Banca de Finanţe şi Comerţ” cu privire la recunoaşterea că adunarea generală ordinară a acţionarilor din 20 aprilie 2012 nu are statut de adunare generală ordinară, nulităţii hotărârilor adoptate, lipsei împuternicirilor consiliului şi organului executiv al băncii, lipsei forţei juridice a contractului de executare a funcţiei de conducător al organului executiv, publicarea în Monitorul Oficial şi pe sait a anunţului de petrecere a adunării acţionarilor şi obligarea prezentării actelor juridice.

Consideră că instanțele naționale nu au motivat deciziile sale și au omis să se pronunțe asupra argumentele invocate în recursul din 31 iulie 2013 și cererea de revizuire din 31 octombrie 2013. Din conținutul încheierilor din 02 octombrie 2013 și din 04 decembrie 2013 ale Curții Supreme de Justiție, nu se observă că aceste argumente ar fi analizate într-un mod potrivit. Instanțele nu au comentat și nu au răspuns la aceste argumente, ci doar au preferat să se refere la faptul că argumentele invocate de Mocan Igor în cererea de recurs poartă caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă. Susține că argumentele sale în fata instanțelor au fost formulate într-un mod clar și precis, care necesitau un răspuns specific și explicit.

În lipsa unui astfel de răspuns, este imposibil să se stabilească dacă instanțele pur și simplu au neglijat să examineze aceste argumente sau dacă au intenționat să-le respingă, și dacă aveau intenția de a le respinge, care au fost motivele pentru a decide astfel. În speță, instanța de judecată urmează să aplice direct prevederile CEDO.

Cere reclamantul constatarea încălcării articolului 6 § 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ca urmare a neîndeplinirii de către instanțele naționale a obligației de a proceda la o examinare corespunzătoare a argumentelor, invocate în recursul din 31 iulie 2013 și cererea de revizuire din 31 octombrie 2013, încasarea de la Guvernului Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, în beneficiul lui Mocan Igor prejudiciul moral în sumă de 50000 (cincizeci de mii) unități convenționale, cauzat prin încălcarea articolului 6 § 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 iulie 2014 a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Mocan Igor împotriva Guvernului RM privind constatarea încălcării art. 6/1 CEDO şi repararea prejudiciului moral ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, apelul declarat de către Mocan Igor fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 30 iulie 2014. La 18 martie 2015 Mocan Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel nu s-a pronunţarea asupra tuturor motivelor invocate în cererea sa de apel din 24 octombrie 2014, încălcând astfel art.6 par. l din Convenţia Europeană a Dreptului Omului. Susţine recurentul că în conformitate cu art. 373 alin.(5) CPC, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă, în speţă, contrar normei citate, instanţa s-a rezumat doar a transcrie în decizia sa hotărârea primei instanţe, astfel lăsând fără răspuns obiecţiile invocate în cererea de apel, iar în cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a cunoaşte dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare art.6 par. l din Convenţia Europeană a Dreptului Omului.

Consideră că, argumentele, menţionate în cererea de apel din 24 octombrie 2014 nu pot fi considerate ca fiind nesemnificative sau incapabile să influenţeze rezultatul procesului. Mai indică recurentul că din conţinutul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 rezultă că aceste argumente nu ar fi fost analizate într-un mod potrivit. Mai mult instanţa de apel nu s-a expus referitor la cererea sa de a casa încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 12 iunie 2014, indicînd doar că apelantul nu a contestat actul judecătoresc de respingere a cerinţei referitor la atragerea în proces a Ministerului Finanţelor. Consideră recurentul că a fost în drept să beneficieze de un recurs intern efectiv în sensul art. 13 al Convenţiei.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Mocan Igor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Mocan Igor asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mocan Igor ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Mocan Igor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Oleg Sternioală Galina Stratulat