2ra-2324/15 — Cu privire la constatarea faptului discriminării și repararea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-2324/15 prima instanţă –O. Melniciuc instanţa de apel – Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Mocan Igor în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mocan Igor împotriva Judecătoriei Centru mun. Chișinău cu privire la constatarea faptului discriminării și încasarea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 04 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Mocan Igor și s-a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 20 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La data de 17 martie 2014 Mocan Igor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Centru mun. Chișinău cu privire la constatarea faptului discriminării și încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii s-a invocat că, la data de 07 octombrie 2013 s-a adresat în Judecătoria Centru mun. Chișinău cu o cerere de chemare în judecată împotriva Băncii comerciale ”Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe acțiuni. Prin încheierea judecătorului Judecătoriei Centru mun. Chișinău, Ion Busuioc din 10 octombrie 2013 nu s-a dat curs cererii, iar unul din temeiuri a servit faptul, că cererea de chemare în judecată a fost întocmită în două limbi.

La fel, a menționat că la data de 31 decembrie 2013 s-a adresat la judecătorul de instrucție cu o plîngere în baza art. 313 Codul de procedură penală a RM pe acțiunile ilegale a ofițerului de urmărire penală a Inspectoratului de Poliție Centru. Plîngerea a fost scrisă în două limbi: limba rusă și limba de stat, iar prin încheierea din 19 februarie 2014 emisă de Judecătorul Judecătoriei Centru mun. Chișinău Elena Carpenco plîngerea a fost respinsă. 1 Consideră reclamantul, că este victima discriminării pe motiv de limbă în Judecătoria Centru mun. Chișinău în cadrul procesului civil, deoarece i-a fost limitat accesul la justiție de a primi compensație pentru prejudiciul cauzat, pe motiv că a depus cererea de chemare în judecată în două limbi: limba rusă și limba de stat, invocînd prevederile art.14 CEDO în coroborare cu art.6 CEDO, dreptul la un proces echitabil și art. 8 CEDO, dreptul la respectarea vieții private și de familie.

În cadrul procesului penal, la fel i-a fost limitat accesul la justiție, în baza plîngerii depuse conform art. 313 Codul de procedură penală a RM. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 20 decembrie 2014 s-a respins acțiunea ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 04 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de Mocan Igor și s-a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 20 decembrie 2014. La 21 iulie 2015 Mocan Igor a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2015, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, a hotărârii primei instanţe, cu pronunțarea unei hotărîri noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată. A indicat că, pricinile cu privire la constatarea discriminării și încasarea prejudiciului moral sunt examinate de instanțele de judecată fără achitarea din partea reclamantului a taxei de stat, astfel, afirmă recurentul că, este incorectă constatarea Curții de Apel Chișinău conform căreea, acțiunea lui Mocan Igor împotriva Băncii comerciale ”Banca de Finanțe și Comerț” Societate pe acțiuni urmează a fi timbrată cu taxa de stat, fapt care incorect a determintat judecătorul Judecătoriei Centru mun.

Chișinău de a emite o încheierea de a nu dat curs cererii. Mai comunică recurentul, că la examinarea pricinii au fost încălcate prevederile art. 432 alin. (3) lit. e) Codul de procedură civilă, adică în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată, fapt care incontestabil duce la casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea restituirii pricinii spre rejudecare în instanța de apel. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform scrisorii de înștiințare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 04 iunie 2015, a fost expediată participanților la proces la data de 19 iunie 2015 (f.d.107), însă nu există dovadă de citare legală, motiv pentru care 2 instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 21 iulie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. 3 Argumentele invocate de Mocan Igor poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Mocan Igor în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Mocan Igor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4