- Dosarul nr.
- 3ra-784/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 24 iunie 2015
- Părțile
- Roşca Gheorghe vs Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-784/15 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă: D. Chistol dosarul nr. 3ra-784/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnaut ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Iurie Bejenaru Judecătorii: Ion Druţă, Liliana Catan examinînd chestiunea admisibilităţii recursurilor declarate de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Roşca împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la anularea ordinelor privind anularea transferului la altă funcţie, concedierea din serviciu, repunerea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, încasarea penalităţilor şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.
Chişinău din 03 iunie 2014 c o n s t a t ă La 29 aprilie 2013 Roşca Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, solicitând anularea ordinului MAI nr. 55 EF din 13 martie 2013 în partea anulării transferului său din funcţia comisar-adjunct al CPR Sîngerei de la funcţia de comandant al companiei Rîşcani a batalionului nr. 2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a Inspectoratului Naţional de Patrulare, anularea ordinului MAI nr. 181 EF din 14 martie 2013 în partea concedierii sale din funcţia de comisar-adjunct al CPR Sîngerei şi trecerea lui în rezerva forţelor armate, obligarea MAI de a-l restabili în funcţia comandat al companiei Rîşcani a batalionului nr. 2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a Inspectoratului General de Poliţie cu păstrare salariului tarifar şi remuneraţiilor prevăzute pentru funcţia dată, obligarea MAI la plata în beneficiul său a tuturor drepturilor salariale pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă.
În motivarea acţiunii a invocat că fiind în exercitarea funcţiei de comisar- adjunct al CPR Sîngerei, la data de 05 martie 2013, prin ordinul nr. 2 EF a fost transferat în funcţia de comandat al companiei Rîşcani a batalionului nr. 2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a Inspectoratului Naţional de Patrulare. Ulterior, la data de 01 aprilie 2013, revenind din concediu medical, i s-a comunicat despre ordinul nr. 55EF din 13 martie 2013, prin care a fost anulat ordinul nr. 2 EF din 05 martie 2013 şi nr. 181 EF din 14 martie 2013, prin care a fost demis din funcţia de comisar-adjunct al CPR Sîngerei. Reclamantul consideră ordinele nr. 55 EF din 13 martie 2013 şi nr. 181 din 14 martie 2013 ca fiind neîntemeiate, motiv pentru care cere anularea lor.
Explică că MAI, conform ordinului nr. 55 EF din 13 martie 2013, a dispus anularea transferului său, iar imediat după aceasta, ordonă concedierea sa în legătură cu lichidarea subdiviziunii Poliţiei sau cu reducerea statelor de personal, reieşind din refuzul transferului într-o altă funcţie. Astfel, temeiul demisiei nu este întrunit, deoarece art. 47 alin. (1) lit. f) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului reglementează expres că concedierea e operabilă doar dacă refuză transferul în altă funcţie. Menţionează că dînsul sub nici o formă nu a refuzat postul de comandant al companiei Rîşcani a batalionului nr. 2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a Inspectoratului Naţional de Patrulare.
Mai mult ca atît, operarea anulării transferului, precum şi concedierea din funcţia de comisar-adjunct al CPR Sîngerei, au fost efectuate în perioada în care era în concediu medical. Accentuează că în perioada 13 martie 2013 – 28 martie 2013 era la tratament ambulatoriu. La 25 septembrie 2014 Roşca Gheorghe a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea de la Inspectoratul General al Poliţiei în beneficiul său a salariului pentru perioada de absenţă forţată de la muncă pentru perioada din momentul eliberării reclamantului până în ziua emiterii hotărârii, precum şi încasarea unei penalităţii pentru salariul neachitat la timp pentru toată perioada din momentul eliberării sale până în ziua emiterii hotărârii.
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iunie 2014 acţiunea a fost admisă. S-a anulat ordinul IGP nr. 55 EF din 13 martie 2013 în partea anulării transferului lui Roşca Gheorghe din funcţia de comisar-adjunct pentru personal al CPR Sîngerei în funcţia de comandant al Companiei Rîşcani a Batalionului nr. 2 al Subdiviziunii Mobile a Brigăzii de Patrulare a Inspectoratului Naţional de Patrulare al IGP. S-a anulat ordinul MAI nr. 181 EF din 14 martie 2013 în partea concedierii lui Roşca Gheorghe din funcţia de comisar-adjunct pentru personal al CPR Sîngerei. S-a repus Roşca Gheorghe în funcţia de comandant al companiei Rîşcani a batalionului nr. 2 a subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a Inspectoratului naţional de patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei, cu obligarea IGP de a emite ordinul de repunere în funcţie.
S-a obligat Inspectoratul General al Poliţiei de a achita lui Roşca Gheorghe salariul pentru perioada absenţei forţate de la serviciu începând cu 15 martie 2013 până la 03 iunie 2014. S-a încasat din contul IGP în beneficiul lui Roşca Gheorghe penalităţi în mărime de 0,1 % din suma restanţei salariale pentru perioada începând cu data de 15 martie 2013 până la 2 data de 03 iunie 2014 inclusiv. S-a încasat din contul IGP în beneficiul lui Roşca Gheorghe cheltuieli de judecată pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 3000 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratul General al Poliţiei au declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014 au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratul General al Poliţiei şi menţinută hotărîrea primei instanţe.
Instanţa de apel la emiterea deciziei a constatat că la data de 10 ianuarie 2013 lui Roşca Gheorghe, care activa în funcţia de comisar-adjunct al CPR Sîngerei, i s-a adus la cunoştinţă că în termen de 2 luni funcţia ocupată de el urmează să fie redusă conform ordinului MAI nr. 5 . Astfel el urma a fi concediat la data de 10 martie 2013 cu achitarea sumelor ce i ce cuvin. La data de 05 martie 2013, prin ordinul nr. 2EF emis de Inspectoratul General al Poliţiei, Roşca Gheorghe a fost transferat în funcţie de comandant al companiei Rîşcani a batalionului nr 2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a Inspectoratului Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei.
La data de 13 martie 2013, prin ordinul nr. 55 EF, a fost anulat ordinul nr. 2EF prin care a fost numit în funcţie prin transfer , iar la data de 14 martie 2014, când se găsea în concediu de boală, a fost emis de către MAI, ordinul nr. 181 EF „Cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu şi rezilierea contractului individual de muncă”, care i-a fost adus la cunoştinţă la data de 01 aprilie 2013. Instanţa de apel a apreciat ca fiind întemeiată hotărîrea primei instanţe referitor la anularea ordinului IGP nr. 55 EF din 13 martie 2013 şi ordinului MAI nr. 181 EF din 14 martie 2014. Instanţa de apel a menţionat că în situaţia când prin ordinul nr. 2EF din 05 martie 2013 emis de Inspectoratul General al Poliţiei, intimatul a fost transferat la alt serviciu, anularea acestui ordin înseamnă de fapt rezilierea contractului de muncă cu acesta.
Pentru anularea ordinului din 05.03.2014 urmau să fie careva motive. În ordinul nr. 2EF din 05.03.2013 nu este invocat nici un motiv. Mai mult ca atât, pe parcurs această funcţie a fost ocupată de altă persoană. Din aceste considerente prima instanţă legal a anulat ordinul nr. 55 EF din 13.03.2013 şi 1-a repus pe Roşca Gheorghe în funcţia la care a fost transferat. Corespunzător legal fost încasat salariul pentru absenţa forţată de la serviciu şi penalitate pentru neachitarea salariului. În viziunea instanţei de apel anularea ordinului nr. 55 EF din 13 martie 2013 a constituit temei pentru anularea ordinului MAI nr. 181 EF din 14 martie 2013. Mai mult ca atât, la emiterea acestui ordin au fost încălcate şi normele dreptului material.
Prima instanţă a menţionat că ordinul de concediere a fost emis după expirarea termenului de preavizare de 2 luni. Iar pentru concedierea lui din motivul reducerii statelor Roşca Gheorghe urma a fi preavizat în mod repetat. 3 Prin recursul declarat la 15 aprilie 2015 MAI a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat interpretarea eronată a legii, concluziile expuse în hotărîri fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Menţionează recurentul că la momentul concedierii, cît şi în prezent în cadrul MAI nu există funcţia de comandant al companiei Rîşcani a batalionului nr. 2 a subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a INP al IGP, prin urmare reclamantul nu poate fi restabilit de către MAI într-o funcţie care nu o deţine.
Drept urmare a reformei instituţionale şi organizatorice a MAI, statele de personal ale MAI au fost reduse. Astfel, recurentul invocă netemeinicia pretenţiilor reclamantului cu privire la anularea ordinului MAI nr. 181 EF din 14 martie 2013, întrucît a fost concediat din funcţia de comisar-adjunct pentru personal al CPR Sîngerei, funcţie care nu există la momentul depunerii acţiunii. Susţine recurentul că în cazul restabilirii în funcţie instanţa de judecată declară mai întîi nulitatea ordinului de concediere, restabilirea fiind un capăt de cerere secundar şi subsecvent declarării nulităţii actului. Invocă recurentul că la caz, intimatul a solicitat numai recunoaşterea nulităţii actului de concediere şi anume a ordinului MAI nr. 181 EF din 14 martie 2013 fără restabilirea în funcţia deţinută anterior, astfel, concedierea se substituie cu demisia din propria iniţiativă.
În acest sens susţine că deşi prima instanţă şi instanţa de apel au dispus anularea ordinului MAI nr. 181 EF din 14 martie 2013 în partea concedierii lui Roşca Gheorghe din funcţia de comisar-adjunct pentru personal al CPR Sîngerei, nu a dispus restabilirea în funcţia anterior deţinută. La fel, menţionează că instanţele au dat o apreciere arbitrară probelor. În acest sens menţionează că nu poate fi reţinută ca probă pertinentă şi concludentă certificatul medical prezentat de către intimat, din motiv că nu este înregistrat la Serviciul medical al MAI, aceasta fiind o procedură stabilită pentru angajaţii din cadrul MAI. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Materialele cauzei atestă că copia deciziei din 01 octombrie 2014 a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău (f.d.150), însă lipseşte dovada recepţionării acesteia de către MAI, astfel, recursul se consideră depus în termen. La 25 mai 2015 Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă în partea pretenţiilor pretinse de Roşca Gheorghe faţă de IGP al MAI. 4 În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.
La fel consideră că, în contradicţie cu prevederile art. 241 alin.(5), art.390 alin.(1) lit. e) CPC, instanţa de fond şi instanţa de apel adoptînd soluţia de admitere a acţiunii, nu au făcut referire la nici o lege materială care guvernează concluziile sale în partea anulării actului IGP şi dispunerea restabilirii a intimatului în funcţia din cadrul Inspectoratului Naţional de Patrulare, subdiviziune ce conform statelor de organizare, aprobate prin ordinul MAI nr.71 din 28.02.2013, face parte din structura Inspectoratului General al Poliţiei.
Iar, din cauza faptului că de către instanţa de apel nu s-a făcut referire la normele juridice invocate, a fost pronunţată o soluţie incorectă, considerînd că obligaţia de restabilire în funcţie îi revine recurentului IGP, deşi coraborînd normele citate, MAI şi IGP sunt două persoane juridice de sine stătătoare, doi angajatori diferiţi ai diferitelor subdiviziuni, pentru care Legea delimitează strict care sunt subdiviziunile şi competenţele ministrului şi şefului Inspectoratului la angajare. Materialele cauzei atestă că copia deciziei din 01 octombrie 2014 a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău (f.d.150), însă lipseşte dovada recepţionării acesteia de către Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, astfel, recursul se consideră depus în termen potrivit art.434 alin.(1) CPC.
Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recursuri se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursuri, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.
5 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne ca inadmisibile.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iurie Bejenaru Judecătorii Ion Druţă Liliana Catan 6