3ra-1315/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Costin dosarul nr. 3ra-1315/14 instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Saachian Ruslan către Ministerul Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 31 ianuarie 2014 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Grigoriopol din 07 februarie 2014, c o n s t a t ă La 01 octombrie 2013 Saachian Ruslan a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Afacerilor Interne al RM privind anularea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că prin ordinul Inspectoratului General de Poliţie al MAI nr.374 ef din 13 septembrie 2013 a fost numit în funcţia de şef al Secţiei combaterea infracţiunilor grave şi criminalitate organizată a Direcţiei de Poliţie Chişinău, fiind eliberat din funcţia anterior deţinută, cea de şef al Secţiei poliţie criminală a CGP mun. Chişinău. Anterior, întru executarea hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 iunie 2013, prin care a fost admisă acţiunea sa către MAI privind anularea actelor administrative şi repunerea în funcţia anterior ocupată, în temeiul pct.l al ordinul MAI nr.286 ef din 15 iulie 2013, a fost repus în funcţia anterior deţinută, cea de şef al Secţiei poliţie criminală a CGP mun.

Chişinău. În conformitate cu pct.3 al acestui ordin s-a dispus trimiterea lui în interes de serviciu, în calitate de inspector de investigaţii al Secţiei „N” a Direcţiei protecţie internă al Serviciului Securitate Internă şi Combatere a Corupţiei al MAI, pentru o perioadă de cel mult 60 zile. Imediat ce la 17 iulie 2013 i s-a adus la cunoştinţă ordinul nr.286 ef din 15 iulie 2013, a depus pe numele MAI un dezacord, în care a indicat că trimiterea sa in interes de serviciu în SSI şi CC al MAI, condus de Vladimir Maiduc, constituie o persecutare din partea acestuia, având drept scop concedierea din organele afacerilor interne prin metode abuzive, inclusiv iniţierea artificială a anchetelor de serviciu şi sancţionarea pentru pretinse încălcări disciplinare.

Reclamantul susţine că în perioada aflării sale în interes de serviciul in calitate de ofiţer de investigaţii la SSI şi CC al MAI, era antrenat în mai multe cauze civile pornite la cererile lui faţă de MAI pentru abuzurile comise de conducerea ministerului, una din cauze având ca obiect contestarea ordinului nr.286 ef din 15 iulie 2013, aflată în procedura judecătorului Judecătoriei Centru mun. Chişinău Nadejda Mazur. La 20 august 2013 reprezentantul MAI în cauza enunţată, Eugen Graur, a depus raport pe numele şefului SSI şi CC al MAI Maiduc Vladimir, indicând că în timpul şedinţei de judecată din 17 august 2013 Saachian Ruslan l-ar fi numit pe el cu un cuvînt necenzurat.

Invocă reclamantul că prin ordinul MAI nr.346 ef din 09 septembrie 2013, ce face obiect al litigiului adus în faţa instanţei în prezenta cauză, pentru pretinsa abatere disciplinară enunţată mai sus, manifestată prin lipsa de onestitate, respect şi tact în relaţiile cu angajatul DGJ a MAI Eugen Graur, a fost sancţionat disciplinar cu mustrare aspră. Reclamantul Saachian Ruslan invocă ilegalitatea ordinului ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite, în lipsa existenţei pretinsei abateri disciplinare şi în condiţiile unei anchete de serviciu viciate. Astfel, solicită anularea ordinului MMA nr. 346 ef din 09 septembrie 2013 şi încasarea prejudiciul moral cauzat estimat la suma de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 31 ianuarie 2014 acţiunea a fost admisă parţial. S-a anulat ordinul MAI nr. 346 ef din 09 septembrie 2013 privind sancţionarea lui Ruslan Saachian cu mustrare aspră şi s-a încasat din contul MAI în beneficiul lui Saachian Ruslan suma de 3773 lei cu titlu de prejudiciul moral. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Grigoriopol din 07 februarie 2014 s- a dispus încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM în beneficiul lui Saachian Ruslan cheltuielile de judecată pentru asistenţă juridică în mărime de 1300 lei. Nefiind e acord cu hotărîrea primei instanţe, MAI a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 a fost respins apelul declarat de MAI şi menţinute hotărîrea din 31 ianuarie 2014 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Grigoriopol din 07 februarie 2014. La emiterea deciziei instanţa de apel a constatat că ordinul emis şi contestat de Saachian Ruslan –nr.

346 ef din 09 septembrie 2013, este unul ilegal, fără suport legal, din ce considerente corect şi just a fost anulat de prima instanţă. 2 Întru susţinerea poziţiei, Colegiul civil al instanţei de apel a reţinut că pretinsa abatere disciplinară pentru care a fost emis ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare lui Saachian Ruslan constituie o injurie, ultima reprezentând o contravenţie prevăzută la art.69 Cod contravenţional, examinarea şi sancţionarea căreia, în conformitate cu art.400 Cod contravenţional, este de competenţa organului de poliţie. Instanţa de apel a considerat juste constatările instanţei de fond , precum că documentul oficial, prin care persoana capătă statut de contravenient şi poate fi sancţionat pentru comiterea contravenţiei, este procesul-verbal, conţinutul căruia este prevăzut la art. 443 Cod contravenţional.

Astfel, instanţa de apel a stabilit cu certitudine că Ministerul Afacerilor Interne, la emiterea ordinului pentru abatere disciplinară invocată a încălcat procedura prevăzută de lege. Or, până la sancţionarea disciplinară fapta de injurie urma să fie stabilită de agentul constatator în temeiul procesului-verbal şi sancţionată potrivit art.69 Cod contravenţional, iar în dependenţă de constatarea sau neconstatarea contravenţiei să se dispună asupra sancţionării disciplinare a intimatului Saachian Ruslan. Prin urmare, instanţa de apel a reiterat că administraţia Ministerului Afacerilor Interne nu era în drept să constate pretinsa abatere disciplinară în lipsa unui act de constatare a contravenţiei şi de stabilire a vinovăţiei reclamantului de către agentul constatator abilitat după principiul material şi teritorial cu examinarea contravenţiei.

Instanţa de apel, în temeiul art. 3 din Legea contenciosului administrativ, a considerat justă şi dispunerea instanţei de fond a încasării prejudiciului moral – 3773 lei, în beneficiul lui Saachian Ruslan, în condiţiile în care s-a stabilit ilegalitatea ordinului nr. 346 din 09 septembrie 2013 În această ordine de idei, Colegiul civil al instanţei de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate şi fără suport legal argumentele apelantului în privinţa hotărîrii suplimentare a Judecătoriei Grigoriopol din 07 februarie 2014. În acest sens, Colegiul civil al instanţei da apel a considerat că instanţa de fond, în virtutea art. 94 CPC, corect şi întemeiat a dispus compensarea în beneficiul părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată pentru asistenţă juridică în sumă de 1 300 lei, ca fiind o sumă reală, necesară care corespunde complexităţii cauzei.

La 12 august 2014 MAI a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. 3 În motivarea recursului, recurentul a invocat interpretarea eronată a legii, şi anume art. 208 Codul muncii, care prevede modul de aplicare a sancţiunii disciplinare. La fel, menţionează că nu au fost luate în consideraţie argumentele şi probele invocate de MAI. Totodată, recurentul invocă nerespectarea de către instanţa de fond a prevederilor art. 105 CPC, deoarece la emiterea hotărîrii suplimentare, prin care s-a dispus încasarea cheltuielilor de judecată, nu s-a respectat citarea părţilor.

Cu referire la prevederile art. 94 şi 96 CPC, recurentul atenţionează că prima instanţă nu a reflectat motivele concluziilor sale privind admiterea cerinţelor în partea încasării cheltuielilor pentru asistenţă juridică. Cheltuielile de asistenţă juridică , suportate de reclamant, nu-şi găsesc confirmare prin înscrisuri, nefiind anexat contractul de asistenţă juridică. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de recurs consideră necesar a respinge argumentul recursului referitor la necitarea părţilor de către instanţa de fond la emiterea hotărîrii suplimentare, în condiţiile în care obiect al recursului sunt deciziile pronunţate de curţile de apel în calitatea lor de instanţe de apel, iar cererea de recurs trebuie să conţină argumentul ilegalităţii deciziei atacate. Astfel, recurentul-apelant MAI, nu a fost lipsit de dreptul de a invoca necitarea la emiterea hotărîrii suplimentare la faza examinării în instanţă de apel, care reprezintă, de altfel, o continuitate a procesului derulat în primă instanţă.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt 4 similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova ca inadmisibil . În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 5