3ra-702/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr. 3ra-702/15 instanţa de apel: I. Muruianu, A. Nogai, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Tudoreanu Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tudoreanu Andrei împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, intervenient accesoriu Inspectoratul General al Poliţiei, cu privire la contestarea actului administrativ şi repunerea în funcţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Tudoreanu Andrei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 iulie 2014 c o n s t a t ă La data de 05 noiembrie 2013 Tudoreanu Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, intervenient accesoriu Inspectoratul General al Poliţiei, cu privire la contestarea actului administrativ şi repunerea în funcţie. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că pînă la 07 octombrie 2013 a ocupat funcţia de inspector al Secţiei misiuni speciale a Direcţiei misiuni speciale a Departamentului Poliţie al MAI. Prin Ordinul MAI nr.365ef din 07 octombrie 2013 rapoartele de serviciu cu MAI au fost întrerupte în baza art.47 alin. (1) lit. f) al Legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, în legătură cu lichidarea subdiviziunii poliţiei sau cu reducerea statelor de personal, dacă poliţistul refuză transferul în altă funcţie.

Temei pentru întreruperea raporturilor de muncă a servit procesul-verbal nr.1414 din 07 octombrie 2013, potrivit căruia i s-au propus funcţii poliţieneşti vacante în IP Cahul şi IP Cantemir, pe care nu le-a acceptat. Reclamantul Tudoreanu Andrei consideră procesul-verbal şi ordinul ilegale, deoarece ordinul MAI nr.365ef din 07 octombrie 2013 a fost emis de un organ necompetent. Drept temei al concedierii se indică art.47 alineat (1) lit.f) al Legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, temei pentru care era în drept să îl concedieze doar Şeful Inspectoratului General de Poliţie şi nu ministrul de interne, căruia nu i-a fost acordată această împuternicire. Ordinul contestat este ilegal ca emis de un organ neîmputernicit, cu încălcarea competenţei, fiind ilegal în fond şi pasibil anulării prin efectul art.26 alin. (1) lit.b) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru acelaşi motiv este ilegal şi procesul-verbal nr.1414 din 07.10.2013. Menţionează reclamantul că ordinul contestat contravine art. 88 alin. (1) pct. b) Codul Muncii, potrivit căruia preavizarea se face cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii sau funcţiei. Prin Ordinul nr.315 din 09.08.2013 a fost repus în funcţia anterior ocupată, din care a fost suspendat prin Ordinul nr.l46ef din 15.04.2011 pe perioada derulării procesului penal intentat în privinţa sa. Prin sentinţa Judecătoriei Centru din 28 decembrie 2012, menţinută prin decizia Curţii e Apel Chişinău din 18 aprilie 2013 a fost achitat, motiv pentru care la 09 august 2013 a fost repus în funcţia anterior deţinută.

Consideră că dacă funcţia anterior ocupată a fost readusă la 05 martie 2013 odată cu intrarea în vigoarea a Legii privind activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, atunci MAI sau IGP nu-1 puteau preaviza despre reducerea funcţiei nici la 09 august 2013 (cînd a fost repus în funcţie), şi nici la 07 octombrie 2013. In consecinţă, preavizarea nu se încadrează în prevederile art.88 alin. (1) pct. b) CM, indicându-se ilegalitatea procesului-verbal nr.1414. Ilegalitatea procesului-verbal mai decurge şi din nerespectarea prevederilor art.88 alin. (1) lit. c) Codul muncii. Actele anexate la materialele cauzei dovedesc că preavizarea despre reducerea funcţiei a avut loc la 09 august 2013, iar propunerea unei alte funcţii abia la 07 octombrie 2013, fiind în contradicţie vădită cu art.88 alin. (1) lit. c) CM, conform căruia angajatorul dată cu preavizarea va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective.

La acest compartiment pîrîtul nu a respectat procedura obligatorie de preavizare şi propunere a unei alte funcţii. Menţionează reclamantul că de facto funcţia anterior ocupată de dînsul nu a fost redusă, ci doar modificată în denumire. Din sensul direct al art.2, 4 şi 11 din Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, incontestabil rezultă că poliţia continuă să îndeplinească acelaşi rol pe care 1-a îndeplinit anterior în conformitate cu Legea cu privire la poliţie red.1990, în cadrul aceluiaşi minister. Astfel, reformarea MAI presupune nu lichidarea poliţiei ca instituţie, ci perfecţionarea cadrului legal, ceea ce a avut loc odată cu intrarea legii nominalizate în vigoare la 05 martie 2013. De aici, de facto şi de iure a avut loc nu lichidarea poliţiei, ci schimbarea structurii ei.

Or, lichidarea poliţiei sau a funcţiei poliţieneşti concrete nu se consideră realizată atîta timp cît poliţia şi funcţia concretă există, chiar şi sub altă denumire. 2 În aşa situaţie, reclamantul consideră că reducerea funcţiei este camuflată şi de facto urmăreşte concedierea unor persoane pentru a fi angajate altele. Susţine reclamantul că ordinul nr. 365 ef din 07.10.2013 constituie o concediere forţată prin folosirea abuzivă a poziţiei de superioritate a angajatorului. Direcţia de Poliţie a mun.Chişinău are în subordine 5 inspectorate de poliţie, în care există un şir de funcţii vacante conform specificului lucrului şi capacităţilor reclamantului de muncă. Propunerea funcţiilor din cadrul IP Cahul şi IP Cantemir, conţinute în procesul-verbal nr.1414 din 07 octombrie 2013, vine în contradicţie cu principiul protecţiei împotriva şomajului şi acordării asistenţei la plasarea în cîmpul muncii, proclamat de art.5 Codul Muncii.

Menţionează Tudoareanu Andrei că afirmaţia îşi găseşte confirmarea în împrejurarea că el şi familia locuiesc în mun.Chişinău, aici le este domiciliul şi aici a activat. Menţionează reclamantul, cînd a făcut cunoştinţă cu procesul-verbal nr.1414, şi-a exprimat dorinţa de a activa în funcţii vacante în mun. Chişinău, echivalente celor propuse. Respectiv, nu se poate afirma că a renunţat alte funcţii, ci doar cele propuse nejustificat. Din motiv că renunţul a vizat doar unele funcţii, nu însă şi alte funcţii disponibile, încetarea raporturilor de muncă cu reclamantul este ilegală. Solicită reclamantul anularea procesului-verbal nr. 1414 din 07 octombrie 2013 întocmit de MAI cu privire la propunerea funcţiilor, anularea ordinului MAI nr. 365 ef din 07 octombrie 2013 şi repunerea în funcţia anterior ocupată – inspector al Secţiei misiuni speciale a Direcţiei misiuni speciale a Departamentului Poliţie a MAI.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 iulie 2014 acţiunea a fos respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Tudoreanu Andrei a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Tudoreanu Andrei şi menţinută hotărîrea primai instanţe. Instanţa de apel la emiterea deciziei a considerat întemeiată concluzia instanţei de fond privind respingerea acţiunii.

Instanţa de apel a stabilit că procesul-verbal nr.1414 din 07 octombrie 2013 nu poate fi obiect al contenciosului administrativ, deoarece acesta este un act preparatoriu, care a stat la baza emiterii ordinului MAI nr.365efdin 07 octombrie 2013. Colegiul instanţei de apel a reţinut că procesul-verbal a fost emis cu respectarea art. 88 lit.c) Codul muncii care prevede că angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal cu condiţia că va propune în scris salariatului un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective. 3 La acest capitol, instanţa de apel a conchis că intimatul/pîrît a propus apelantului/reclamant 3 funcţii din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, pe care Tudoreanu Andrei nu le-a acceptat, fapt care este recunoscut de către reclamant, care a declarat că a refuzat din motiv că serviciul propus nu se află în mun.

Chişinău. Colegiul a remarcat că Ministerul Afacerilor Interne al RM nu era obligat să propună funcţii anume în mun. Chişinău, norma citată mai sus nu prevede acest lucru. La fel, instanţa de ape a reţinut că Ministerul Afacerilor Interne al RM nu dispunea în cazul de faţă de funcţii poliţieneşti vacante, iar afirmaţia apelantului/reclamant precum că intimatul/pîrît intenţionat a evitat să-i propună funcţii vacante în mun. Chişinău, este neîntemeiată.

Concomitent, instanţa de apel a considerat ca neîntemeiate argumentele invocate de reclamantului Tudoreanu Andrei, precum că ordinul de concediere a fost emis de către un organ ce nu a avut competenţa de a angaja sau concedia colaboratorii poliţiei, din motiv că contractul individual de muncă al lui Tudoreanu Andrei a fost încheiat cu Ministerul Afacerilor Interne şi nu cu Inspectoratul General al Poliţiei, apelantul nefiind angajat al Inspectoratului General al Poliţiei şi neavînd careva raporturi de muncă cu această entitate. Prin urmare, reieşind din prevederile Legii nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, şeful IGP poate să rezilieze contractele individuale de muncă încheiate doar cu angajaţii IGP.

Prin recursul depus la 30 martie 2015 Tudoreanu Andrei a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărîrilor judecătoreşti. În motivarea recursului recurentul a invocat interpretarea eronată a legii, precum şi că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele pricinii. Invocă recurentul că chiar dacă ar fi un act preparatoriu, procesul-verbal, totuşi, poate fi obiect de examinare în contenciosul administrativ, deoarece, în opinia recurentului, conform art. 25 din Legea contenciosului administrativ, instanţa poate să se expună şi asupra legalităţii procedurilor ce au stat la baza emiterii actului administrativ, dacă procedura a fost viciată şi actul administrativ se bazează pe o procedură nevalabilă sau ilegală.

Menţionează că procesul-verbal nr. 1414 este ilegal, dat fiind faptul că prin el MAI i-a propus o funcţie în IGP al MAI, adică o structură distinctă de MAI, din partea căreia nu i s-a confirmat că se acceptă transferul/numirea/angajarea sa în funcţie în baza unui nou contract de muncă. Fiind temeiul în baza căruia a fost emis ordinul MAI nr. 365 ef din 07 octombrie 2013, procesul-verbal nr. 1414 este contrar art. 88 alin. (1) lit.c) Codul muncii şi se circumscrie în competenţa instanţei de contencios administrativ. 4 La fel, recurentul consideră ca fiind eronate concluziile instanţelor referitor la ordinul de concediere. În acest sens, susţine că instanţa nu a luat în consideraţie faptul că doar Şeful Inspectoratului General de Poliţie şi nu ministrul de interne, era în drept să-l concedieze.

Astfel, ordinul contestat este ilegal ca fiind emis de un organ neîmputernicit şi cu încălcarea competenţei. Invocă că propunerea funcţiei în baza procesului-verbal nr. 1414 s-a efectuat cu rea intenţie. Susţine că fiind vacante funcţiile în cadrul SSI şi CC al MAI, pîrîtul urma să-i propună una din ele. Atîta timp cît şi în inspectoratele de poliţie ale Direcţiei de Poliţie Chişinău existau locuri vacante, MAI nu era în drept să-l concedieze pe motiv că a refuzat altă funcţie. Astfel, imposibilitatea sa de a pleca cu traiul împreună cu familia în r. Cahul sau r. Cantemir conduce la statutul de şomer, ceea ce contravine principiului de protecţie contra şomajului şi acordării asistenţei la plasarea în cîmpul muncii, prevăzut de art. 5 Codul muncii.

Consideră că ordinul nr. 365 ef din 07 octombrie 2013 constituie o concediere forţată prin folosirea abuzivă a poziţiei de superioritate a angajatorului. Conducerea MAI şi IGP intenţionat au evitat să-i propună funcţii vacante în mun. Chişinău, contînd pe eventualul său refuz de a accepta vreo funcţie din cadrul IP Cahul sau Cantemir, ca pe acest fundal să înceteze raporturile de muncă sub pretextul că refuză funcţiile propuse. Menţionează recurentul că nu se poate de afirmat că a renunţat la alte funcţii, ci doar la cele propuse nejustificat. Din motivul că renunţul a vizat doar unele funcţii, nu, însă, şi alte funcţii disponibile, încetarea raportului de muncă cu dînsul este ilegală. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tudoreanu Andrei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate 5 atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tudoreanu Andrei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Tudoreanu Andrei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6