Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1520/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
24 iunie 2015
Părțile
APLP 54-183 vs Luca Vasile, Luca Galina, Luca Sergiu, Luca Pavel, Luca Vitalie, Blanita Lilia, intervenient accesoriu SA Termocom
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-1520/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: S. Daguţa dosarul nr. 2ra-1520/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasilii Luca, Galina Luca, Sergiu Luca, Pavel Luca, Vitalie Luca şi Lilia Blaniţa în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a APLP 54/183 împotriva lui Vasilii Luca, Galinei Luca, Sergiu Luca, Pavel Luca, Vitalie Luca şi Liliei Blaniţa cu privire la încasare datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Vasile Luca, la care s-au alăturat Galina Luca, Sergiu Luca, Pavel Luca, Vitalie Luca şi Lilia Blaniţa şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 23 aprilie 2014, prin care a fost admisă parţial acţiunea constată: La 15 ianuarie 2014, APLP 54/183, intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura planului, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasilii Luca, Galinei Luca, Sergiu Luca, Pavel Luca, Vitalie Luca şi Liliei Blaniţa cu privire la încasare datoriei. În motivarea acţiunii a invocat că în baza contului personal deschis la APLP 54/183 pe numele pârâţilor SA „Termocom” în procedura planului a livrat energie termică. Susţine că pârâţii nu au achitat serviciile prestate, iar datoria formată la 01 martie 2013 constituie suma de 71011,44 lei pentru perioada de 01 decembrie 2005- 31 februarie 2013, pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

Menţionează că conform art. 10, 17, 18 din Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, proprietarii,chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale,inclusiv consumul de energie termică. 1 Remarcă că prin prisma prevederilor art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, însă necătând la acest fapt pârâţii sunt informaţi prin intermediul facturii lunare şi a somaţiei prin care se pune în vedere pârâţilor să-şi execute obligaţiile. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 512, 514, 530, 572, 575, 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, art. 59, 60 Cod locativ, art. 166, 167, 248, 13l CPC.

Solicită admiterea acţiunii, încasarea de la pârâţi în mod solidar cu titlu de datorie suma de 71011,44 lei, încasarea tuturor cheltuielilor de judecată, precum şi taxa de stat în mărime de 2130,3 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 23 aprilie 2014 a fost admisă parţial acţiunea, încasată de la Vasilii Luca, Galinei Luca, Sergiu Luca, Pavel Luca, Vitalie Luca şi Liliei Blaniţa, în mod solidar, în beneficiul APLP – 54/183 suma de 62754,5 lei cu titlu de datorie la costul energiei termice (pentru perioada de 01 decembrie 2005 – 28 februarie 2013), suma de 1882,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 64637,14 lei. În rest a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 a fost respins apelul declarat de Vasile Luca, la care s-au alăturat Galina Luca, Sergiu Luca, Pavel Luca, Vitalie Luca şi Lilia Blaniţa şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 04 mai 2015, Vasilii Luca, Galinei Luca, Sergiu Luca, Pavel Luca, Vitalie Luca şi Liliei Blaniţa au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei recurate. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţin că prin cererea din 23 martie 2006, recepţionată de către intimat la 27 martie 2006, recurentul Vasilii Luca a solicitat de a-i fi efectuat un control tehnic în apartamentul cu nr.178 din str. N. Milescu-Spătaru, 9/2, mun.

Chişinău, cu privire la cauza lipsei agentului termic pe perioada de iarnă. Afirmă recurenţii că Vasilii Luca s-a adresat în repetate rânduri către intimat cu solicitarea de a efectua controlul termic în locuinţă, iar ulterior şi deconectarea de la reţeaua termică centralizată în legătură că nu a avut şi nici nu are căldură în apartament, motiv pentru care nu plăteşte pentru energia termică. Susţine că conform pct. 19 al Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 în contractele încheiate între gestionar şi consumator se va include obligatoriu un punct care va reglementa modul de reducere a plăţilor pentru serviciile comunale şi ne comunale prestate cu încălcarea termenelor sau de calitate necorespunzătoare din vina gestionarului, conform prevederilor capitolului VII, şi se vor indica telefoanele de contact ale serviciului de dispecerat.

Menţionează că conform pct. 7 lit. d) al aceluiaşi act normativ, în cazul blocurilor aflate în gestiunea asociaţilor de proprietari ai apartamentelor privatizate, încăperilor locuibile în cămine, asociaţiilor de coproprietari în 2 condominiu şi cooperativelor de construcţie a locuinţelor aceste tarife se elaborează şi aprobă de către adunarea generală a membrilor acestora.

Prin urmare informarea despre tarife sau despre modificarea acestora este o obligaţie a administratorului (prestator de servicii), dar totodată un drept esenţial al beneficiarilor - consumatori, care pot decide asupra schimbării modului de administrare a blocului locativ (crearea asociaţilor de proprietari ai apartamentelor privatizate, încăperilor locuibile în cămine, asociaţiilor de coproprietari în condominiu în corespundere cu art.22 al Legii privatizării fondului de locuinţe, art.6 alin.(l),(3), art.15 al Legii condominiului în fondul locativ), în caz că nu le aranjează tarifele la servicii corelativ cu cantitatea şi calitatea acestora prestate de administrator (întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ).

Invocă şi prevederile art. 20 al Regulamentului menţionat anterior, care statuează că dacă gazul, încălzirea, apa potabilă sau apa caldă menajeră lipsesc într-un apartament/încăpere locuibilă în cămin, consumatorul din acest apartament/această încăpere locuibilă în cămin se adresează prin telefon sau în scris la dispeceratul gestionarului sau furnizorului, după caz, cu care au încheiat contractul, iar dispecerul înregistrează în mod obligatoriu adresarea consumatorului în registru, în care indică data şi ora primirii ei şi data şi ora reluării prestării serviciilor, informând ulterior consumatorul. Consideră că atât de către intimat, cât şi de către instanţele de judecată, a fost neglijată obligaţia intimatului de a proba existența serviciului prestat, atât prin ignorarea repetată şi constată a adresărilor acestuia către intimat vizând existenţa acestuia, dar şi prin refuzul instanţei de judecată de a petrece o expertiză imparţială în domeniu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, se constată că recurenţii Vasilii Luca, Galina Luca, Sergiu Luca, Pavel Luca, Vitalie Luca şi Lilia Blaniţa s-au conformat prevederilor legale, recursul declarat la 04 mai 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 fiind în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vasilii Luca, Galina Luca, Sergiu Luca, Pavel Luca, Vitalie Luca şi Lilia Blaniţa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vasilii Luca, Galina Luca, Sergiu Luca, Pavel Luca, Vitalie Luca şi Lilia Blaniţa, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vasilii Luca, Galina Luca, Sergiu Luca, Pavel Luca, Vitalie Luca şi Lilia Blaniţa ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Vasilii Luca, Galina Luca, Sergiu Luca, Pavel Luca, Vitalie Luca şi Lilia Blaniţa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.