Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Casat
Dosarul nr.
3ra-888/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
24 iunie 2015
Părțile
Curiş Eugeniu vs Notar Public Victoria Şevciuc
Pe scurt
Temeiurile inadmisibilităţii recursului

3ra-888/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Mihaila dosarul nr. 3ra-888/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, E. Clim, B. Bîrcă ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru Judecătorii Ion Druţă, Liliana Catan examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Curiş Eugeniu, în pricina civilă în ordinea contenciosului administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Curiş Eugeniu împotriva Notarului Public – Victoria Şevciuc cu privire la obligarea eliberării certificatului de moştenitor legal, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Curiş Eugeniu, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 04 iunie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă, c o n s t a t ă La 24 ianuarie 2014 Curiş Eugeniu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Notarului Public Viorica Şevciuc cu privire la obligarea notarului de a elibera certificat de moştenitor legal. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la data de 09 ianuarie 2013, după decesul tatălui său – Curiş Victor din 09.07.2012, a depus cerere de acceptare a moştenirii la Notarul Public Viorica Şevciuc. Menţionează că notarului i-au fost prezentate copiile certificatului de naştere, buletinului de identitate, avizul cu privire la anularea, rectificarea şi/sau completarea actului de stare civilă pe numele Curiş Eugeniu, a.n.

27.10.1986, certificatului de deces pe numele lui Curiş Victor, a.n. 14.03.1930, decedat la 09.07.2012. În baza actelor nominalizate, la data de 17 ianuarie 2013, pe numele reclamantului, a fost eliberat certificatul de calitate de moştenitor, înregistrat la notarul Viorica Şevciuc cu nr. 189. Susţine reclamantul că la data de 22 ianuarie 2013 s-a prezentat la notar pentru a depune cerere pentru interpelarea informaţiei de la băncile comerciale cu privire la conturile de depozit pe numele tatălui Curiş Victor, însă notarul a refuzat să primească cererea, invocînd motivul că la 21.01.2013 a primit Interdicţie de la Procurorul sec. Centru, mun. Chişinău - N. Geru şi că este interzisă perfectarea actelor de succesiune pe numele reclamantului.

Reclamantul a menţionat că interdicţia dată nu i-a fost prezentată, susţinînd că notarul nu avea la dispoziţie astfel de interdicţie şi nu exista nici un temei legal de interzicere a acceptării succesiunii. Mai indică reclamantul că ulterior, în adresa notarului a fost depusă o cerere prin care a solicitat eliberarea certificatului de moştenitor legal, pe numele lui Curiş Eugeniu, a averii tatălui Curiş Victor, însă nu a primit nici un răspuns. Astfel, susţine reclamantul că prin refuzul de eliberare a certificatului de moştenitor, notarul public Viorica Şevciuc îi lezează grav dreptul la succesiune şi dreptul de proprietate. A solicitat reclamantul obligarea notarului de a-i elibera certificatul de moştenitor legal după decesul tatălui, Curiş Victor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 05.06.2014, cererea de chemare în judecată înaintată de Curiş Eugeniu a fost respinsă ca tardivă. Împotriva acestei hotărîri, la data de 04.07.2014 Curiş Eugeniu a declarat apel prin care a solicitat casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Curiş Eugeniu să fie admisă integral precum a fost formulată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de Curiş Eugeniu, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 04 iunie 2014. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015 a fost corectată eroarea din decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, cu înlocuirea datei hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din „04 iunie 2014” în „05 iunie 2014”. La emiterea deciziei, instanţa de apel a reţinut că la data de 08.10.2013 reprezentantul lui Curiş Eugeniu, a adresat Notarului Public Viorica Şevciuc o cerere, prin care a solicitat eliberarea certificatului de moştenitor legal după decesul tatălui reclamantului/apelantului Curiş Victor. Prin răspunsul nr.51 din 22.10.2013 Notarului Public Viorica Şevciuc i-a comunicat că, certificatul de moştenitor legal la averea defunctului Curiş Victor, pe numele lui Curiş Eugeniu nu poate fi eliberat la moment, din motiv că prin scrisoarea Procuraturii sec. Centru, mun. Chişinău din 14.01.2013 nr.12-6pr/13-306 a fost solicitată suspendarea eliberării cărorva acte pe numele lui Curiş Eugeniu (f.d.32).

Nefiind de acord cu răspunsul Notarului, la data de 24.01.2014 reclamantul/apelantul Curiş Eugeniu a înaintat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea notarului de a-i elibera de urgenţă pe numele său certificatul de moştenitor legal a averii tatălui Curiş Victor. 2 Instanţa de apel a menţionat că potrivit art. 14 alin.(1) a Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000, persoana care se consideră vătămată într- un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 15 alin.(1) a Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000, cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului dacă legislaţia nu prevede altfel. Potrivit art. 16 alin.(1) a Legii contenciosului administrativ din 10.02.2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr- un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

Conform art. 17 alin.(1) a Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins, poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă, iar potrivit alin.(4) al aceluiaşi articol, termenul de 30 zile este unul de prescripţie, iar neexecutarea dreptului la acţiune în termenul stabilit conduce la stingerea acestui drept.

Potrivit art.25 alin.(1) lit. a) a Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000, judecind acţiunea, instanţa de contencios administrativ poate respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie.

Prin urmare, luînd în consideraţie faptul că Curiş Eugeniu s-a adresat la notar cu cerere de eliberare a certificatului de moştenitor legal la data de 08.10.2013, prin răspunsul Notarului Public Viorica Şevciuc din 22.10.2013 i-a fost refuzat în satisfacerea cererii respective, iar în instanţa de judecată cu prezenta acţiune reclamantul/apelantul Curiş Eugeniu s-a adresat abia la 24.01.2014, instanţa de apel apreciază ca întemeiată şi legală hotărîrea primei instanţe, or, reclamantul/apelantul Curiş Eugeniu nu a ţinut cont de prevederile legislaţiei în vigoare şi a depăşit termenul de adresare în instanţa de judecată, acţiunea fiind 3 depusă peste termenul de 30 zile, cu toate că cunoştea cu certitudine despre refuzul Notarului Public Viorica Şevciuc de a-i elibera actul solicitat.

Instanţa de apel apreciază concluzia primei instanţe în sensul tardivităţii depunerii acţiunii, or, precum a fost stabilit, termenul limită în care reclamantul/apelantul Curiş Eugeniu urma să înainteze prezenta cerere de chemare în judecată era data de 08.12.2013, pe cînd acţiunea în cauză a fost depusă doar la data de 24.01.2014, şi fără solicitarea de repunere în termen. De asemenea, instanţa de apel a apreciat justă concluzia primei instanţe şi din motiv că în speţă, reclamantul/apelantul a omis termenul de prescripţie extinctivă din motivele neexercitării dreptului său la acţiune şi contestare, iar în esenţa sa nerealizarea acestor drepturi nu poate constitui temei pentru repunere în termen de prescripţie extinctivă.

La 06 mai 2015, Curiş Eugeniu a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiuni. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept procedural. Mai invocă că, prima instanţă, indiferent de sensul circumstanţelor menţionate în acţiune, a probelor prezentate de recurent, de normele de drept care trebuiau fi aplicate şi interpretate corect, prin respingerea acţiunii sale, i-a lezat grav dreptul de proprietate şi la un proces echitabil.

Pe lîngă faptul interpretării eronate a normelor de drept material, prima instanţă nici nu şi-a dorit să recunoască că, conform Constituţiei şi Convenţiei Europene pentru drepturile omului, dreptul de proprietate este inviolabil şi imprescriptibil, drept intenţionat încălcat de prima instanţă. Nu s-a ţinut cont nici de dispoziţiile art.315-316 Codul civil, care prevăd că proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului şi, garantarea dreptului de proprietate şi anume, proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat şi nimeni nu poate fi it a ceda proprietatea sa.

Astfel, recurentului consideră că a fost violat dreptul său, prevăzut de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil, care prevede garantarea oricărei persoane dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, inclusive şi dreptul la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 Protocolului nr. 1 la Convenţie. 4 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 a fost expediată în adresa lui Curiş Eugeniu la 17.02.2015, nefiind stabilită data recepţionării acesteia. În circumstanţele relevante, instanţa de recurs consideră că recursul declarat de către Curiş Eugeniu se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 21 mai 2015, în adresa intimatului Notarul Public Şevciuc Viorica a fost expediată copia recursului declarat de către Curiş Eugeniu cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Curiş Eugeniu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Curiş Eugeniu, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile 5 trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Curiş Eugeniu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Curiş Eugeniu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iurie Bejenaru Judecătorii Ion Druţă Liliana Catan 6

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.