2ra-1410/15 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-1410/15 Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi (jud. Iu. Moldovan) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol) DECIZIE 24 iunie 2015 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, în componența: Preşedinte de ședință Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Nicoară Ghenadie împotriva deciziei din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Coptu Petru împotriva lui Nicoară Ghenadie privind încasarea datoriei, dobînzii și dobînzii de întîrziere c o n s t a t ă : La data de 18 mai 2011 Coptu Petru s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva lui Nicoară Ghenadie solicitînd încasarea sumei de 10000 euro - cu titlu de datorie rezultată din contractul de împrumut, încasarea dobînzii legale și a dobânzii de întârziere.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că a acordat lui Nicoară Ghenadie cu titlu de împrumut următoarele sume de bani: la 29.05.2008 - suma de 2000 euro cu o dobândă de 10% lunar fără termen; la 16.07.2008 - suma de 2000 euro cu o dobândă de 8% lunar fără termen; la 14.11.2009 - suma de 5000 euro pe un termen de un an. În acest sens au fost întocmite recipise. Menționează reclamantul că la data de 26.08.2008, pârâtul a încheiat cu Glava Sergiu un contract de împrumut, conform căruia a primit suma de 1000 euro pe un termen de 1-3 luni. Sumele bănești au fost transmise în prezența martorilor. La data de 24.12.2010, Glava Sergiu, în calitate de cedent și Coptu Petru, în calitate de cesionar, au încheiat contractul de cesiune a creanței prin care reclamantului i-а fost acordat dreptul de a cere de la pârât suma de 1000 euro, inclusiv dobânda și dobânda de întârziere.

Susține reclamantul că pârâtul nu a restituit împrumutul, deși a recepționat reclamațiile expediate. Totodată afirmă reclamantul că de la pîrît urmează să fie încasată dobânda în temeiul art. 585 Codul civil și dobânda de întârziere prevăzută de art. 619 Cod civil. 1 Prin hotărârea din 03 august 2012 a judecătoriei Anenii Noi, acțiunea a fost admisă integral. Prin decizia din 11 iulie 2013 a Curții de Apel Bender hotărârea din 03 august 2012 a judecătoriei Anenii Noi a fost casată cu remiterea pricinii la rejudecare. Prin hotărârea din 25 iulie 2014 a judecătoriei Anenii Noi, acțiunea a fost admisă parțial: s-a încasat de la Nicoară Ghenadie în beneficiul lui Coptu Petru suma împrumutată de 2700 Euro, dobînda de întârziere în sumă de 1628 Euro, în total suma de 4328 Euro și taxa de stat în sumă de 500 lei; în rest cerințele au fost respinse.

Prin decizia din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău: s-a admis apelul, s-a casat hotărîrea din 25 iulie 2014 a judecătoriei Anenii Noi; s-a încasat de la Nicoară Ghenadie în beneficiul lui Coptu Petru suma împrumutată de 10000 euro, dobînda legală în sumă de 2664 euro, dobînda de întârziere în sumă de 1537 euro, în total suma de 14201 euro, convertiți în valută națională la momentul executării hotărîrii. La data de 16.04.2015 Nicoară Ghenadie a depus recurs împotriva deciziei din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a apreciat greşit probele existente la dosar, precum şi a aplicat legea procesuală în mod eronat, interpretând-o în folosul intimatului Coptu Petru.

Susţine reclamantul că datoria faţă de Coptu Petru este doar de 2700 euro. A mai indicat recurentul că intimatul prin şantaj, ameninţări și presiuni psihologice l-a determinat să scrie recipise cu privire la o datorie inexistentă. Afirmă recurentul că a prezentat în instanțele inferioare probe care confirmă că a restituit intimatului bani din datoria iniţială, iar recipisele ulterioare reprezintă dobînzi calculate la dobîndă. Menționează recurentul că decizia atacată este o transcriere întocmai a cererii de chemare în judecată, fără să se bazeze pe careva probe, fără analiză sau careva calcule. Afirmă recurentul că conform recipisei din data de 26 august 2008 a împrumutat de la Glava Sergiu suma de 1000 euro cu dobânda de 10% lunar pe un termen de 1-3 luni.

Conform contractului de cesiune a creanţelor din 24.12.2010, Glava Sergiu a transmis lui Coptu Petru creanţa în ce priveşte dreptul de a cere de la de la debitorul Nicoară Ghenadie împrumutul acordat la 26.08.2008 în sumă de 1000 euro şi dobânda. Indică recurentul că careva bani cu împrumut de la Glava S. nu a primit și nu a eliberat acestuia vre-o recipisă. Menționează recurentul că instanţa nu a verificat legalitatea contractului de cesiune a creanţei încheiat între S. Glava şi S. Coptu, ori Glava S. nu a semnat acest contract și careva bani de la Coptu P. nu a primit, iar la încheierea contractului recurentul nu și-a dat consimţământul şi nu a fost notificat. Totodată, contractul dat nu este valabil, deoarece nu a fost notarial legalizat.

A mai indicat recurentul că conform recipisei din data de 14 noiembrie 2009 precum că datorează intimatului Coptu Petru suma de 5000 euro, la care a fost adăugată dobînda de 800 euro şi s-a indicat suma de 5800 euro, iar la suma de 5800 euro s-a adăugat dobînda de 1700 euro şi s-a calculat suma de 7500 euro pe o perioadă de un an. 2 Indică recurentul că intimatul fără să primească înapoi careva sume de bani din cele precum că acordate cu împrumut îi mai acordă bani cu împrumut, ceea ce este alogic. Menționează recurentul că nu pot fi recunoscute drept probe declaraţiile unor persoane audiate în dosar ca martori, deoarece aceştea au indicat că careva sume de bani cheşi pe care intimatul i-аr fi transmis recurentului nu au văzut, ci doar la rugămintea lui Coptu P. semnau în recipisele deja întocmite.

Mai indică recurentul că recipisele prezentate de intimat ca probe au fost scrise de el mai târziu, sub ameninţări. La organele de poliţie nu s-a adresat, deoarece cunoştea, că intimatul este colegul lor. Accentuează recurentul că nu el s-a adresat la intimat pentru a împrumuta bani, ci invers ultimul l-a racolat şi i-a propus “serviciile sale de finanţare”, urmând un scop bine determinat- îmbogăţirea nejustificată. Indică recurentul că urmează să se ia în calcul că din conţinutul recipiselor anexate la materialele cauzei, reiese că a luat cu împrumut de la Coptu Petru în numerar suma de 2700 euro, iar ulterior la insistența lui Coptu Petru a scris recipisa din 14 noiembrie 2009, în care a indicat datoria de 7500 euro, însă a concretizat că această sumă s-a format din datoria de bază la care s-a adăugat dobânda pentru un an în mărime de 800 euro şi de 1700 euro.

S-a adăugat dobînda de 800 euro la suma precum că datorată şi s-a calculat suma de 5800 euro, iar la suma de 5800 euro s-a adăugat dobînda de 1700 euro şi s-a calculat împreună suma de 7500 euro în timp de un an. Reieşind din cele menţionate mai sus indică recurentul că instanţa nu şi-a motivat hotărârea și nu a indicat în baza căror probe a ajuns la concluzia că ar datora intimatului suma de 10000 euro şi dobânda de 2664 euro. Consideră recurentul că concluziile instanţei de apel despre admiterea integrală a acţiunii nu sunt bazate pe circumstanțele de fapt ale cauzei, pe justa apreciere a probelor cercetate şi nu sunt în concordanță cu aplicarea corectă a normelor dreptului material şi procesual.

Din conţinutul recipiselor anexate la dosar, indică recurentul, rezultă că a transmis intimatului în contul împrumutului următoarele sume: 50 euro la data de 28 aprilie 2011, apoi 50 euro la data de 15 iunie 2011, confirmat prin recipisa din 15.06.2011, precum şi 50 euro la data de 23.07.2011, apoi încă 50 euro la data de 30 august 2011. În decizia recurată, instanţa de apel consemnează că admite pretenţiile privind dobînda legală şi dobîndă de întîrziere în cuantumul solicitat şi calculat de intimat ţinînd cont că partea opusă nu a invocat incorectitudinea acestor calcule, din ce rezultă că instanța nu a studiat materialele cauzei şi în deosebi calculele legale efectuate din care rezultă că suma dobânzii de întârziere ar putea constitui 1628,87 euro.

Această sumă a şi fost încasată de prima instanţă, plus suma reală împrumutată şi recunoscută. Hotărârea adoptată de prima instanţă, afirmă recurentul, este legală şi motivată, reieşită din circumstanţele de fapt ale cauzei. A mai indicat recurentul că prin încheierea din 20 octombrie 2014 Curtea de Apel Chişinău a dispus de a nu da curs cererii de apel, acordându-i intimatului termen până la data de 25 noiembrie 2014 pentru a achita taxa de stat în sumă de 4087 lei, explicându-i despre restituirea apelului în caz de neplată. La data stabilită, în şedinţa 3 de judecată, menționează recurentul, a solicitat restituirea cererii de apel pe motivul neachitării taxei de stat şi neprezentarea lui Coptu P. în şedinţă, însă instanţa a invocat faptul ne citării legale, deși partea anterior a participat în şedinţă şi cunoştea despre şedinţa de judecată.

Prin încheierea din 02 decembrie 2014, instanţa de apel, afirmă recurentul, fără a pune în discuţie chestiunea privind neajunsurile cereri de apel, l-a scutit pe intimat de la plata taxei de stat și această sumă ulterior, nu a fost încasată de la nici una dintre părți. Consideră recurentul că în cauza dată urmărirea sa judiciară este repetată, ceea ce contravine principiului “non bis in idem” prevăzut de art. 4 Protocolul 7 CEDO şi art. 14 alin. (7) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, articole care consacră dreptul de a nu fi urmărit, de mai multe ori pentru aceeaşi faptă. Ori, pe faptul dat indică recurentul că este urmărit atît civil, cît și penal. Astfel, deși a prezentat decizia nr. la-178/2014 din 17 iulie 2014 prin care a fost condamnat pentru împrumutarea acelorași sume de bani și în cadrul cărora de asemenea s-a admis acțiunea civilă încasîndu-se suma de 161000 lei, instanța de apel nu a luat în calcul această probă.

Mai afirmă recurentul că prin decizia recurată a fost încălcat dreptul său la un proces echitabil, garantat de art. 6 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului și dreptul de acces liber la justiţie, garantat de art. 20 al Constituţiei R. Moldova. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerentele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța ierarhic inferioară incorect a constatat și elucidat circumstanțele cauzei și nu a dat apreciere tuturor actelor existente la dosar. Colegiul constată că instanța de apel, la judecarea cauzei, nu a dat apreciere recipiselor din data de 30.08.2011, 23.07.2011, 15.06.2011(f.d.175-177, vol.I) precum și înscrisurilor din perioada 28.06.2008-16.03.2009 (f.d.205-210 vol.I) și instanța de recurs apreciază aceasta ca o încălcare care a dus la soluţionarea eronată a pricinii și care nu poate fi corectată de instanța de recurs, motiv din care, cauza va fi transmisă la rejudecare. Astfel, s-a constatat că prin decizia din data de 11.07.2013 a Curții de Apel Bender, cauza în speță a fost remisă la rejudecare în judecătoria Anenii Noi.

În textul deciziei (f.d.181, vol.I) se face referire la recipise din data de 30.08.2011, 23.07.2011, 15.06.2011 prin care intimatul primește de la pîrît careva sume de bani. Dar, temei al transmiterii la rejudecare este de fapt neprezența intimatului în ședința de judecată. Respectiv, prima instanță examinînd cauza și emițînd hotărîrea din data de 25.07.2014 nu a verificat această circumstanță, precum nu a verificat-o nici Curtea de 4 Apel examinînd cauza și emițînd decizia recurată. Ori, în textul deciziei recurate nu se face referire la aceste recipise. Instanța de recurs menționează că recipisele date au fost invocate de către recurent și au importanță pentru examinarea cauzei, ori după aprecierea lor urmează să se stabilească suma finală datorată de recurent.

Mai mult decît atît, recipisele date necesită o apreciere pentru a se verifica dacă sumele date au fost transmise în contul datoriei, a dobînzii la împrumut sau avînd altă destinație. Totodată, în cererea de recurs recurentul face referire la faptul că pentru împrumutarea sumelor date de bani a fost persecutat și în ordine penală.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că la materialele dosarului a fost prezentată decizia din data de 16.12.2014 a Curții Supreme de Justiție prin care a fost admis apelul ordinar depus de avocatul Albu Vasile, în interesele lui Nicoară Gh., și a fost casată decizia din data de 17.07.2014 a Curții de Apel Bender prin care recurentul a fost condamnat în baza art.190, alin.(5)Cod penal și i s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen de 5 ani și s-a încasat de la Nicoară G. în beneficiul lui Coptu P. suma de 161000 lei, cu remiterea cauzei spre rejudecare. Astfel, în decizia indicată supra se menționează despre încasarea sumei de 161000 lei de la recurent în beneficiul intimatului.

Nu este clar, și, instanța de apel nu a verificat această circumstanță, dacă suma dată este parte din datoria invocată de intimat în litigiul în speță sau are ca origine alt act juridic. Această circumstanță, la fel, urmează a fi verificată de instanța de apel pentru a exclude situația dublei pedepse a recurentului, fapt inadmisibil și prin prisma art. 4 Protocolul 7 CEDO şi art. 14 alin. (7) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, articole care consacră dreptul de a nu fi urmărit de mai multe ori pentru aceeași faptă. Reieșind din cele indicate supra, instanța de apel nu a verificat și nu a constatat importanţa înscrisurilor prezentate de către recurent menționînd aici recipisele din data de 30.08.2011, 23.07.2011, 15.06.2011, înscrisurile din perioada 28.06.2008- 16.03.2009 (f.d.205-210 vol.I) și decizia din data de 16.12.2014 a Curții Supreme de Justiție.

Mai mult că, în cel din urmă, cauza a fost remisă la rejudecare și urmează să se verifice stadiul la care se află cauza la moment, dacă se constată tangența între pricini referitor la sumele încasate. În asemenea împrejurări, se constată că de fapt instanța de apel nu a pătruns în esența raportului juridic ivit în speță și nu a combătut toate argumentele formulate de recurent prin prisma probelor anexate, nu şi-a motivat soluţia adoptată. Instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii contestate, consideră necesar de a transmite pricina la rejudecare.

În conexiunea celor remarcate, precum şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs menționează că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să 5 examineze efectiv problemele esențiale cărei sunt supuse aprecierii. La caz, Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiție conchide că lacunele indicate supra, nu pot fi corectate la judecarea recursului, fapt pentru care recursul declarat de Nicoară Gh.

urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, cu respectarea principiilor ce guvernează litigiul în cauză. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate supra, să creeze condiții obiective şi egale părților pentru realizare şi exercitare drepturilor sale procedurale şi în dependență de probele pertinente administrate, rejudecînd pricina, să emită o hotărîre întemeiată şi legală. Reieșind din cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Nicoară Ghenadie împotriva deciziei din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău.

Se casează decizia din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Coptu Petru împotriva lui Nicoară Ghenadie privind încasarea datoriei, dobînzii și dobînzii de întîrziere, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă. Preşedinte de ședință Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală 6