2r-495/20 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2r-495/2020 prima instanță: Judecătoria Anenii Noi (jud: I. Moldovan) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița) instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud: V. Doagă, Sv. Moldovan, Iu. Oprea) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu) D E C I Z I E 07 octombrie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând recursul declarat de Nicoară Ghenadie, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Coptu Petru împotriva lui Nicoară Ghenadie cu privire la încasarea datoriei, dobânzii legale și a dobânzii de întârziere, împotriva încheierii din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 18 mai 2011, Coptu Petru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicoară Ghenadie cu privire la încasarea sumei de 10 000 de euro cu titlu de datorie contractuală, a dobânzii legale și a dobânzii de întârziere.

Prin hotărârea din 25 iulie 2014 a Judecătoriei Anenii Noi s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Coptu Petru. S-a încasat de la Nicoară Ghenadie în beneficiul lui Coptu Petru suma împrumutată de 2 700 de euro, dobânda de întârziere în sumă de 1 628 de euro și 500 de lei cu titlu de taxă de stat. În rest cerințele au fost respinse. Prin decizia din 30 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat de Coptu Petru, s-a casat hotărârea din 25 iulie 2014 a Judecătoriei Anenii Noi și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la Nicoară Ghenadie în beneficiul lui Coptu Petru suma împrumutată de 10 000 de euro, dobânda legală în sumă de 2 664 euro și dobânda de întârziere în sumă de 1 537 de euro, în total suma de 14 201 euro, în monedă națională conform cursului la data executării hotărârii.

La 25 iulie 2016, Nicoară Ghenadie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, care prin încheierea din 16 noiembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost respins ca inadmisibil. 1 La 17 iunie 2020, Nicoară Ghenadie, în temeiul art. 449 lit. b) și e) Cod de procedură civilă, a depus cerere de revizuire a deciziei din 30 martie 2016 emisă de Curtea de Apel Chișinău. În motivarea cererii de revizuire a menționat că, la examinarea litigiului civil cu referire la pretinsa datorie nu a participat, deoarece pentru aceiași pretinsă faptă de escrocherie a fost plasat în arest, conform deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender. A menționat că, decizia recurată nu a primit-o, iar despre aceasta a aflat după eliberarea din detenție, la sfârșitul lunii martie anul 2020, de la executorul judecătoresc din Anenii Noi, care are la executare procedura în privința sa în folosul lui Coptu Petru.

Consideră că, instanța de apel nu a verificat și nu a constatat importanța înscrisurilor prezentate de către revizuent și apărătorul său, menționând aici recipisele din data de 30.08.2011, 23.07.2011, 15.06.2011, înscrisurile din perioada 28.06.2088-16.03.2009 (f.d.205-210, vol. I) și decizia penală din data de 16.12.2014 a Curții Supreme de Justiție. Mai mult că, în cele din urmă, cauza a fost remisă la rejudecare și urmează să se verifice dacă se constată tangența între pricini referitor la sumele încasate. În asemenea împrejurări, a indicat că, instanța de apel nu a pătruns în esența raportului juridic ivit în dosarul său și nu a combătut toate argumentele formulate de el prin prisma probelor anexate precum și nu și-a motivat soluția adoptată.

Prin încheierea din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea lui Nicoară Ghenadie de revizuire a deciziei din 30 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău. La 07 august 2020, Marcel Rață a declarat recurs, prin care a solicitat casarea încheierii din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat și a aplicat eronat normele de drept material, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei, precum și probele prezentate, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Totodată, în susținerea cererii de revizuire s-a redat conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanța de revizuire a normelor legale aplicabile speței.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa părților la 20 iulie 2020, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f.d. 151, Vol. II). Recurentul, în cererea de recurs, a indicat că copia încheierii recurate, a fost recepționată de către el la data de 27 iulie 2020. Astfel, recursul declarat la 07 august 2020, este în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate, din considerentele ce urmează. 2 În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. După cum rezultă din materialele dosarului, la, 17 iunie 2020, Nicoară Ghenadie, a depus cerere de revizuire a deciziei din 30 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 449 lit. b) și e) Cod de procedură civilă, care prin încheierea din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca fiind inadmisibilă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că Curtea de Apel Chișinău corect a constatat inadmisibilitatea acesteia, or temeiurile declarării revizuirii împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile de către legiuitor sunt specificate exhaustiv în art. 449 Cod de procedură civilă. Așadar, materialele cauzei cert denotă că revizuentul a depus cererea de revizuire în conformitate cu prevederile art. 449 lit. b) și e) din Codul de procedură civilă, fără a anexa careva probe. În conformitate cu art. 449 lit. b) și e) Cod de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.

Din prevederile enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să aibă importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă, s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentința sau decizia instanței judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere.

Cu alte cuvinte, art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, vorbește despre circumstanțe (fapte) necunoscute anterior petiționarului, dar întrucât examinarea fondului cauzei prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o condiție esențială pentru admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute aceste circumstanțe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că nu a știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Sub acest aspect, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data pronunțării hotărârii, ele urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după pronunțarea hotărârii. Faptele noi apărute după adoptarea hotărârii pot servi temei de adresare cu o nouă acțiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice circumstanțe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt 3 determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanțe conduc după sine la apariția, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, decade sau lipsește revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

Prin urmare, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat înscrisuri noi care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată, în timp ce cele invocate nu au putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată ori de natură să răstoarne o situație juridică deja stabilită. În contextul normelor de drept precitate supra, Colegiul reține că instanța de revizuire corect a constatat că cererea de revizuire depusă de Nicoară Ghenadie împotriva deciziei din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău este lipsită de temei juridic stabilit expres în prevederile art. 449 lit. b) și e) din Codul de procedură civilă, or, revizuenților le revine obligația să formuleze cererea de revizuire în conformitate cu prevederile legale și să prezinte probe pertinente și concludente întru confirmarea faptului că prin hotărârea supusă revizuirii persoanelor implicate în proces le-au fost încălcate anumite drepturi.

Colegiul reține că instanța de revizuire întru justificarea soluției de inadmisibilitate a cererii de revizuire a relatat că atât în cererea de revizuire, cât și în anexele prezentate, revizuentul nu și-a demonstrat interesul atins prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, în sensul dat nefiind întrunite condițiile eventualei admiteri a cererii de revizuire. În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că argumentele invocate de Nicoară Ghenadie se referă la dezacordul cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Chișinău prin decizia a cărei revizuire s-a pretins, și nu atestă prin prisma art. 449 Cod de procedură civilă, careva temeiuri legale de revizuire.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar constitui o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară preeminența dreptului o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită 4 unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău. În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Nicoară Ghenadie. Se menține încheierea din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Coptu Petru împotriva lui Nicoară Ghenadie cu privire la încasarea datoriei, dobânzii legale și a dobânzii de întârziere. Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat 5