2ra-1478/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Iu.Silarin dosarul nr. 2ra-1478/15 instanţa de apel: N.Craiu, A.Doga, A.Nogai ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva şi Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Grosu Ion prin intermediul reprezentantului - avocatul Marchitan Vadim, în cauza de contencios administrativ la acţiunea depusă de Ceresău Nicolae şi Cociug Liuba împotriva lui Grosu Ion, Grigorev Stanislav, Primăriei satului Căplani, r- nul Ştefan Vodă, Consiliului sătesc Căplani, intervenient accesoriu OCT Ştefan Vodă cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Grosu Ion, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 21 noiembrie 2014, c o n s t a t ă : La 15 aprilie 2014, reclamantul Ceresău Nicolae s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Grosu Ion, Grigorev Stanislav, Primăriei satului Căplani, r-nul Ştefan Vodă, Consiliului sătesc Căplani, intervenient accesoriu OCT Ştefan Vodă cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în anii 1978-1979 pe teritoriul s. Căplani raionul Ştefan Vodă, de către Cooperativa de Consum Ştefan Vodă au fost construite două clădiri destinate spaţiilor comerciale şi anume magazinul nr.72-20, cu nr. cadastral 8515200096, cu suprafaţa de 572,2 m.p. şi clădirea în care este amplasată ospătăria şi cafeneaua ,,Struguraş”. Ambele construcţii aveau în posesie teritoriu, fiind construite unul în faţa celuilalt. Afirmă că, ospătăria a fost procurată de către Grosu Ion, iar cafeneaua ,,Struguraş” de către Grigoriev Stanislav. A mai invocat că, la 06 decembrie 2010 în rezultatul unei vânzări la licitaţie, a procurat clădirea magazinului nr.72-20, cu nr. cadastral 8515200096, cu suprafaţa de 572,2 m.p., iar prin contractul de vînzare-cumpărare i-a vândut Liubei Cociug 1/3 cotă parte din clădirea magazinului enunţat – încăpere izolată, cu suprafaţa de 146,1 m.p.

Susţine că, la procurarea spaţiilor comerciale n-au fost stabilite şi identificate hotarele terenurilor şi construcţiile procurate. Menţionează că, la 04.07.2005, pîrîtul Grigorii Stanislav, a procurat de la Primăria s. Căplani 25% din terenul aferent comun, ceea ce se confirmă prin contractul de 1 vânzare-cumpărare anexat la dosar. Totodată, a aflat că şi cealaltă parte din terenul aferent rămas de 75%, la 19.01.2011 ilegal a fost procurată de către Grosu Ion, fapt confirmat prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu Consiliul sătesc Căplani, anexat la dosar. Consideră reclamantul că, în urma tranzacţiilor nominalizate a fost ilegal privat de dreptul la terenul aferent clădirii şi de exploatarea comună a terenului adiacent, a rămas fără teren aferent şi acces la magazin, fără ogradă comună, iar hotarul stabilit în urma vânzării ilicite a terenului este chiar lângă intrarea în clădirea lui Grosu Ion.

Solicită reclamantul Ceresău Nicolae, anularea contractului de vânzare - cumpărare din 19.01.2011, încheiat între Consiliul sătesc Căplani şi Grosu Ion şi a contractului de vînzare – cumpărare a terenului din 04.07.2005, încheiat între Primăria s.Căplani şi Grigoriev Stanislav. Pe parcursul examinării cauzei, la 27.10.2014, reclamantul a înaintat o cerere, solicitînd introducerea în proces în calitate de coreclamant pe Cociug Liuba – proprietara a 1/3 cotă parte din magazinul procurat de Ceresău Nicolae. Tot prin cererea respectivă, reprezentantul reclamanţilor a renunţat la pretenţiile înaintate împotriva lui Grigoriev Stanislav, solicitînd încetarea procesului în această parte.

Prin încheierea Judecătoriei Ştefan Vodă din 27.10.2014, a fost admis renunţul reclamantului Cresău Nicolae la acţiunea înaintată împotriva lui Grigoriev Stanislav, Primăriei s.Căplani şi OCT Ştefan Vodă cu privire la anularea contractului de vânzare cumpărare din 04.07.2005, fiind dispusă încetarea procesului în această parte. La aceeaşi dată – 27.10.2014, reclamanţii Ceresău Nicolae şi Cociug Liuba au depus o cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd declararea nulităţii contractului de vînzare cumpărare a terenului din 19.01.2011, încheiat între Consiliul sătesc Căplani în persoana primarului Bolozan Igor şi Grosu Ion Ştefan.

În motivarea cererii de concretizare a cerinţelor, au indicat că, Consiliul sătesc la adoptarea deciziei cu privire la vânzarea terenului dat: - n-a ţinut cont de interesele proprietarilor obiectivelor amplasate pe un teren comun, cu acelaşi număr cadastral şi al proprietarilor terenurilor adiacente şi, - n-a înştiinţat în scris proprietarii terenurilor adiacente despre stabilirea hotarelor comune terenului aferent în legătură cu privatizarea lui. La fel, au mai învederat că, terenul vizat a fost vândut de către Consiliul sătesc unui consilier, prin metode ilegale. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Ştefan Vodă din 27.10.2014, în calitate de copîrît în proces a fost atras Consiliul sătesc Căplani.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 21 noiembrie 2014, acţiunea înaintată de către Ceresău Nicolae şi Cociug Liuba a fost admisă, fiind dispusă anularea deciziei Consiliului sătesc Căplani nr.6/12 din 23.12.2010 ,,Cu privire la vînzarea terenului aferent obiectului „ Ospătăria din centrul satului,, şi toate actele rezultate din aceasta - contractul de vînzare - cumpărare a terenului cu suprafaţa totală de 0,2565 ha, cu nr. cadastral 8515203035 încheiat la 19.01.2011 între Consiliul sătesc Căplani în persoana primarului Bolozan Igor şi Grosu Ion şi înregistrarea dreptului de proprietate a lui Grosu Ion asupra terenului cu suprafaţa totală de 0,2565 ha nr. cadastral 8515203035 cu repunerea părţilor în situaţia anterioară (vol.I, f.d.189).

2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Grosu Ion, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 21 noiembrie 2014 (vol.I, f.d.250). Invocînd ilegalitatea actelor judecătoreşti, la 24 aprilie 2015, Grosu Ion prin intermediul reprezentantului - avocatul Marchitan Vadim, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Ştefan Vodă din 21 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de către Ceresău Nicolae şi Cociug Liuba să fie respinsă ca fiind neîntemeiată (vol.II, f.d.2-4).

În motivarea cererii de recurs, s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Indică că, instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. Astfel, întru argumentarea poziţiei nominalizate s-a subliniat că: instanţele ierarhic inferioare nu au luat în consideraţie faptul că, prezenta acţiunea este prescrisă; la caz, nu s-a demonstrat prin probe veridice că procedura prealabilă a fost respectată; reclamanţii – apelanţi avînd abligaţia probaţiunii în judecată, nu au probat prin prisma art. 118 CPC, temeiurile nulităţii contractului în litigiu.

Pe cale de consecinţă a menţionat că, instanţele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, pe motiv că, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de admitere a acţiunii (vol.II, f.d.2-4). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 17 martie 2015 (vol.I, f.d.251-256), iar recursul a fost depus la 24 aprilie 2015 (vol.II, f.d.2-4).

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Grosu Ion prin intermediul reprezentantului - avocatul Marchitan Vadim, a fost declarat în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Grosu Ion prin intermediul reprezentantului – avocatul Marchitan Vadim urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu 3 a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Grosu Ion prin intermediul reprezentantului – avocatul Marchitan Vadim este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate de Grosu Ion prin intermediul reprezentantului – avocatul Marchitan Vadim în cererea de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Grosu Ion prin intermediul reprezentantului – avocatul Marchitan Vadim, ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Grosu Ion prin intermediul reprezentantului – avocatul Marchitan Vadim, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu judecători: Tamara Chişca – Doneva Valentina Clevadî 5