- Dosarul nr.
- 3ra-18/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 13 ianuarie 2016
- Părțile
- Bocan Oleg vs ÎS Cadastru
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-18/16 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă: G. Daşchevici nr. 3ra-18/16 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druţă Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Cadastru” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Bocan, reprezentat de avocatul Vladislav Jian împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 septembrie 2015 prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Întreprinderea de Stat „Cadastru” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 17 martie 2015, prin care acţiunea a fost admisă integral constată: La 24 noiembrie 2014, Oleg Bocan reprezentat de avocatul Vladislav Jian a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Cadastru” cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acţiunii a invocat că deţine în proprietate un lot de teren pentru construcţii, situat în sat.
Sadova, r-nul Călăraşi, cu suprafaţa de 0,11 ha, nr. cadastral 2539208.257, fapt confirmat prin titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 715 din 25 decembrie 1993. Susţine că pe terenul menţionat a început construcţia unei case de locuit cu suprafaţa de 132,1 m. p., gradul de execuţie al căreia, în prezent, constituie 57,30 %, fapt ce se confirmă prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 180 din 04 august 2014, planul geometric al terenului şi construcţiei locative din 05 decembrie 2013, actul de constatare în teren la inspectarea bunului imobil din 05 noiembrie 2013, planul de amplasare a construcţiei şi amenajărilor din 27 noiembrie 2013. Indică că lucrările de construcţie a casei de locuit situată pe terenul menţionat au fost executate practic imediat după atribuirea lotului de teren în proprietate privată, în perioada anilor 1993 – 1994. 1 Afirmă că lotul de teren şi casa de locuit menţionate au fost înregistrate în Registrul de evidenţă a gospodăriilor populaţiei nr. 8 pe anii 1992-1995 de primăria sat.
Sadova, cont personal 715, fapt ce se confirmă prin extrasul din Registrul de evidenţă a gospodăriilor populaţiei nr. 847 din 10 septembrie 2014, eliberat de Primăria sat. Sadova r-nul Călăraşi. Relatează că la 15 septembrie 2014, s-a adresat la OCT Călăraşi cu scopul de a înregistra dreptul său de proprietate asupra terenului pentru construcţie şi a casei de locuit nefinisate, însă prin decizia registratorului OCT Călăraşi din 22 septembrie 2014 „Cu privire la respingerea cererii de înregistrare a dreptului de proprietate” a fost respinsă cererea depusă cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra casei de locuit nefinisate şi terenului aferent nr. cadastral 2539208257, deoarece lipsesc documentele pentru înregistrare şi anume, autorizaţia de construcţie eliberată de organele competente.
Nefiind de acord cu decizia menţionată, la 03 octombrie 2014, dânsul a depus cerere prealabilă la ÎS „Cadastru”, solicitând anularea deciziei registratorului OCT Călăraşi din 22 septembrie 2014, care însă a fost respinsă prin decizia nr. B-519/14-114 din 07 noiembrie 2014, prin care a fost menţinută decizia contestată. Invocând prevederile art. 404 alin. (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile şi art. 2 alin. (2) din Legea privind calitatea în construcţii, afirmă că pentru intabularea în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra casei de locuit nefinisate este suficient actul de constatare pe teren cu privire la gradul de executare a construcţiei, întocmit de Oficiul Teritorial Cadastral şi coordonat cu autoritatea publică locală.
Menţionează că s-a conformat prevederilor legale, fiind întocmit şi prezentat registratorului actul respectiv nr. 180 din 04 august 2014. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 14-19 din Legea contenciosului administrativ, art. 39 alin. (3), 166-167 CPC, art. 404 alin. (2) şi (3) din Legea cadastrului bunurilor imobile, art. 2 alin. (2) din Legea privind calitatea în construcţii, art. 41, 76 din Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului. Solicită admiterea acţiunii, anularea deciziei registratorului OCT Călăraşi şi a deciziei ÎS „Cadastru”, cu obligarea OCT Călăraşi să înregistreze în Registrul Bunurilor Imobile dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile.
Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 17 martie 2015 a fost admisă acţiunea integral, anulată decizia registratorului OCT Călăraşi din 22 septembrie 2014 şi decizia registratorului ÎS „Cadastru” nr. B-519/14-114 din 07 noiembrie 2014, obligată ÎS „Cadastru”, prin intermediul OCT Călăraşi să înregistreze în Registrul Bunurilor Imobile dreptul de proprietate a lui Oleg Bocan asupra bunurilor imobile – teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0,11 ha, nr. cadastral 2539208.257 şi casa de locuit nefinisată cu gradul de execuţie a elementelor constructive de 57,30 % cu suprafaţa de 132,1 m. p., nr. cadastral 2539208.257.01, amplasate în intravilanul satului Sadova raionul Călăraşi. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 septembrie 2015 a fost respinsă cererea de apel declarată de ÎS „Cadastru” şi menţinută hotărârea primei instanţe.
La 26 octombrie 2015, prin intermediul oficiului poştal, ÎS „Cadastru” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel a ignorat contestaţia întreprinderii cu privire la conţinutul adeverinţei Primăriei sat. Sadova r-nul Călăraşi nr. 847 din 10 septembrie 2014, prin care s-ar atesta construirea bunului imobil în perioada anilor 1992-1995, fapt însă care nu este confirmat în conţinutul acesteia.
Menţionează că instanţa de apel, interpretând noţiunea de imobil, oferindu-i calitatea de imobil construcţie, în detrimentul imobilului teren, chiar dacă pentru a figura în Registrul de evidenţă a gospodăriilor populaţiei este suficient existenţa titlului de proprietate asupra lotului de teren în lipsa unei construcţii pe teren, argument confirmat şi prin copia titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, întocmit prin decizia Primăriei sat. Sadova nr. 04/01 din 09 septembrie 1993, prezentat de către intimat, unde în planul geometric nu se identifică careva construcţii pe acesta. Remarcă că titlul de proprietate asupra lotului de teren, întocmit prin decizia menţionată a Primăriei sat.
Sadova a fost eliberat intimatului la 12 decembrie 2013, iar dacă construcţia amplasată pe teren ar exista, aceasta ar fi fost reflectată în planul geometric anexă. Afirmă că intimatul nu a probat, în cadrul examinării în fond a cauzei, cu probe pertinente şi concludente, existenţa construcţiei în perioada pretinsă că ar fi construit-o sau care ar demonstra ilegalitatea acţiunilor registratorului OCT Călăraşi, care l-ar îndreptăţi să pretindă că situaţia dată cade sub incidenţa prevederilor din Legea cu privire la calitatea în construcţii. Consideră că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite.
Remarcă că instanţa de fond a aplicat şi interpretat eronat norma de drept material, făcând referire la prevederile art. 2 alin. (2) din Legea privind calitatea în construcţii, întrucât acest articol se referă la construcţiile clădiri de locuit finisate, nicidecum asupra celor nefinisate, cum este cea solicitată spre înregistrare de către intimat, cu grad de finisare 57,30 %. Menţionează că deşi instanţa de apel face referire la conţinutul art. 404 alin. (3) din Legea cadastrului bunurilor imobile, care se referă la casele de locuit individuale şi anexele gospodăreşti, construcţii finisate, a aplicat această prevedere unei situaţii în care este vorba de înregistrarea unei construcţii cu grad de finalitate de 57,30 %, aplicând greşit norma de drept material.
Mai notează că instanţa de apel a ignorat argumentul suplimentar temei de refuz potrivit art. 29 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea cadastrului 3 bunurilor imobile, invocat de întreprindere, care prevede exigenţe faţă de documentele prezentate pentru înregistrarea dreptului, ce urmau a fi prezentate în original sau copii autentificate, cerinţă ce nu a fost respectată de intimat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 26 octombrie 2015, în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Cadastru”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Cadastru”, asemenea aspecte nu se regăsesc.
4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Cadastru” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Cadastru” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druţă Ala Cobăneanu 5