3ra-534/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: L. Gafton dosarul nr. 3ra-534/15 (Jud. Botanica mun. Chişinău) Instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov Curtea de Apel Chişinău DECIZIE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat, Ion Druţă Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „VBH-Ofir” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău, intervenienţi accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Politrans” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Politrans Broker”, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 16 iunie 2014, c o n s t a t ă La 14 februarie 2013 ÎM „VBH-Ofir” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău, intervenienţi accesorii SRL „Politrans” şi SRL „Politrans Broker” cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta ÎM „VBH-Ofir” SRL a indicat că Biroul Vamal Chişinău a efectuat la întreprindere un control ulterior procedurii de vămuire cu scopul reverificării declaraţiilor vamale de import nr. 3027I60914 din 17 decembrie 2008, 3027I50369 din 24 octombrie 2008, nr. 3027I49526 din 23 noiembrie 2009, nr. 3027I37554 din 18 septembrie 2009, nr. 3027I33746 din 24 august 2009, nr. 3029I20221 din 01 octombrie 2010, nr. 3027I24970 din 16 iulie 2010, nr. 3027I41486 din 24 octombrie 2011, nr. 3027I12365 din 08 aprilie 2011 și nr. 3027I29451 din 01 august 2011 cu privire la stabilirea corectitudinii declarării mărfurilor importate.

În procesul efectuării controlului respectiv, organul vamal a constatat că firma a importat marfa „spumă poliuretanică, în tub aerosol” cu încălcarea reglementărilor vamale relevante prin clasificarea tarifară eronată. 1 Menţionează că la momentul declarării mărfii „spumă poliuretanică, în tub aerosol”, dînsa i-a atribuit codul tarifar 390950900 conform Nomenclatorului mărfurilor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1523 din 12 decembrie 2007, pentru care este aplicată cota TVA de 20%, iar taxa vamală constituie 0%, însă pîrîtul a considerat că codul tarifar corect al mărfii vizate este 321410100 pentru care este aplicată cota TVA de 20%, iar taxa vamală constituie 6,5%.

Efectuând recalculările în baza aplicării codului tarifar 321410100, Biroul Vamal Chişinău a încasat suplimentar drepturi de import în sumă totală de 27 748,48 lei (proceduri vamale – 113,30 lei, taxe vamale – 23 010,70 lei, TVA – 4 624,48 lei) şi penalități de întârziere în mărime de 9 100,09 lei, iar în total suma de 38 848,57 lei, întocmind în acest sens procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 53 şi decizia de regularizare nr. 371 din 28 septembrie 2012. Consideră reclamanta că respectivele acte administrative emise la 28 septembrie 2012 de către Biroul Vamal Chişinău sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece dînsa a plasat produsul „spumă poliuretanică, în tub aerosol” la poziţia tarifară 390950900 conform declaraţiilor de export ale producătorului european „Soudal” NB Belgia, importat de la reprezentanța acestuia din România, unde este indicat acelaşi cod tarifar, care la momentul introducerii mărfii pe teritoriul Republicii Moldova a fost prezentat organului vamal.

Totodată, susţine ÎM „VBH-Ofir” SRL că codul mărfii se determină conform Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, care reglementează că pentru acest gen de marfă este prevăzută poziţia tarifară 390905900. Mai mult decât atât, la importul anterior al produselor similare a fost indicat codul tarifar enunţat, iar organul vamal nu a înaintat careva obiecţii.

Mai indică reclamanta că produsul „spumă poliuretanică, în tub aerosol” a fost clasificată la poziţia tarifară 321410100 abia prin ordinul Serviciului Vamal nr. 310 din 27 iunie 2012, în vigoare din 13 iulie 2012, respectiv dînsa la momentul întocmirii declaraţiilor vamale de import în perioada 2008-2011, care au fost supuse controlului, în comun acord cu SRL „Politrans” şi SRL „Politrans Broker” ce i-au prestat serviciile de brokeraj la devamarea produselor enunțate, a stabilit corect codul mărfurilor importate ca fiind 390905900. Iar aplicarea ordinului respectiv situației din prezenta speță este ilegală întrucât legislaţia în vigoare stipulează că un act normativ nu poate avea caracter retroactiv.

La 27 decembrie 2012 ÎM „VBH-Ofir” SRL a adresat organului vamal cerere prealabilă, solicitînd anularea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 53 şi deciziei de regularizare nr. 371 din 28 septembrie 2012 emise de către Biroul Vamal Chişinău cu restituirea sumei de 36 848,57 lei ce constituie drepturile de import calculate şi încasate suplimentar, însă prin răspunsul Serviciului Vamal nr. 28/11-520 din 16 ianuarie 2013, solicitările i-au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Cere reclamanta ÎM „VBH-Ofir” SRL anularea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 53 din 28 septembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 371 din 28 septembrie 2012 emise de către Biroul Vamal Chişinău 2 cu obligarea pîrîtului să-i restituie suma de 36 848,57 lei calculată şi încasată suplimentar.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 16 iunie 2014 acţiunea a fost admisă integral, fiind anulate procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 53 şi decizia de regularizare nr. 371 din 28 septembrie 2012 emise de Biroul Vamal Chişinău cu obligarea organului vamal să restituie ÎM „VBH-Ofir” SRL suma de 36 848,57 lei ce constituie drepturile de import calculate şi încasate suplimentar. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 16 iunie 2014. La 02 martie 2015 Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 16 iunie 2014, cerînd admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești contestate și emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată. În motivarea recursului recurentul Biroul Vamal Chişinău a invocat că instanţele de judecată ierarhic inferioare au interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept material, și anume alin. (3) art. 1811 din Codul Vamal, la cazul speței fiind aplicabile prevederile alin. (1), (2) și (5) din respectivul articol. Menționează recurenta că alin. (3) art. 1811 este aplicabil cazului cînd după reverificare sau controlul ulterior, se constată că dispozițiile ce reglementează regimul vamal au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete.

Însă în prezenta pricină în urma controlului efectuat organul vamal nu a modificat regimul vamal și nici statutul mărfii introduse, aceasta în continuare rămânând plasată sub regim vamal de import definitiv și pusă în libera circulație, dar a constatat alte erori ce nu cad sub incidența aliniatelor sus-citate. Referitor la pretinsa aplicare retroactivă a ordinului Serviciului Vamal nr. 310 din 27 iunie 2012, în vigoare din 13 iulie 2012, susține recurentul că la emiterea actelor administrative contestate nu s-a ghidat nemijlocit de prevederile acestuia, dar de art.art. 12711, 12713, 1412, 1811, 129 Cod vamal și art. 228 Cod Fiscal. Mai indică că raportul de expertiză nr. 2291 din 06 decembrie 2013 întocmit de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare, care încadrează spuma poliuretanică la poziția tarifară 390950900, poartă un caracter consultativ și nu poate fi obligatoriu pentru organul vamal.

Consideră că argumentele invocate supra se încadrează în temeiurile declarării recursului și condiționează admiterea acestuia, cu casarea hotărârilor judecătorești contestate și pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii în contencios administrativ. La 12 martie 2015 în adresa intimatei ÎM „VBH-Ofir” SRL a fost expediată copia recursului declarat de către Biroul Vamal Chişinău cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. La 07 aprilie 2015 intimata ÎM „VBH-Ofir” SRL a depus referinţă la respectivul recurs, solicitînd respingerea acestuia și menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 16 iunie 2014, pe care le consideră întemeiate şi legale.

Enunță 3 intimata că actele administrative contestate sunt adoptate cu încălcarea normelor de drept pertinente, precum și cu aplicarea retroactivă a ordinului Serviciului Vamal nr. 310 din 27 iunie 2012. Iar temeiurile recursului le califică drept declarative. Sub un alt aspect, pretinde că prezentul recurs este depus cu omiterea termenului legal deoarece reprezentantul dânsei Golovatîi Iurii a recepționat la 19 decembrie 2014 decizia integrală a Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, semnând în acest sens pe coperta dosarului, iar la 20 decembrie 2014 ÎM „VBH-Ofir” SRL a adresat Biroului Vamal Chișinău o cerere privind executarea hotărârii judecătorești, anexând și copia deciziei integrale.

Prin urmare, termenul de declarare a recursului urmează să fie calculat începând cu data respectivă, 20 decembrie 2014, când recurenta-pârâtă a fost familiarizată cu textul deciziei integrale. La subiectul termenului de declarare a prezentului recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie evidențiază următoarele. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele prezente la dosar nu relevă data expedierii în adresa Biroului Vamal Chişinău a copiei motivate a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 (f.d. 36, Vol. II), însă conform scrisorii de însoțire prezentate de recurent, decizia respectivă a parvenit în adresa Biroului Vamal Chişinău la 31 decembrie 2014, fiind înregistrată cu nr. de intrare 5185 (f.d.

42, Vol. II). În acest context, nu poate fi reținut argumentul intimatei ÎM „VBH-Ofir” SRL cu privire la tardivitatea prezentului recurs, în circumstanțele în care din înscrisurile prezentate de dânsa - copia cererii privind executarea hotărârii judecătorești recepționată de recurent la 20 decembrie 2014 și copia deciziei de regularizare nr. 636 din 30 decembrie 2014 prin care hotărârile judecătorești au fost în mod benevol executate de către organul vamal, nu rezultă în mod cert că Biroului Vamal Chişinău i-ar fi fost prezentată anume decizia integrală emisă de instanța de apel. Or, în textul cererii se menționează doar despre „decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014” și nu se cunoaște dacă se are în vedere decizia motivată, executarea hotărârilor judecătorești fiind posibilă și în baza dispozitivului actului judecătoresc.

Iar semnătura reprezentantului ÎM „VBH-Ofir” SRL, Golovatîi Iurii, despre recepția la 19 decembrie 2014 a deciziei din 26 noiembrie 2014 pe coperta dosarului (Vol. II) nu poate fi reținută ca probă admisibilă și concludentă ce ar demonstra că dânsul a primit anume copia deciziei motivate deoarece el oricând la cercetarea materialelor cauzei putea să semneze în acest sens, inclusiv și la 31 martie 2015 când a făcut cunoștință cu dosarul în cadrul Curții Supreme de Justiție (f.d. 47, Vol. II), mențiunea despre recepția hotărârii integrale nerezultând din materialele cusute la prezentul dosar și nefiind contrasemnată de vreun grefier sau alt colaborator al Curții de Apel Chișinău. Mai mult decât atât, chiar reprezentantul ÎM „VBH-Ofir” SRL, Golovatîi Iurii, nu indică expres pe coperta dosarului că ar fi primit la 19 decembrie 2014 anume 4 decizia motivată din 26 noiembrie 2014, pe care a doua zi, la 20 decembrie 2014, ar fi prezentat-o organului vamal spre executare.

Prin urmare, la cazul prezentei spețe drept data recepției deciziei integrale a Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 se va lua ziua de 31 decembrie 2014, când conform ștampilei aplicate de către Biroul Vamal Chișinău în adresa sa prin poștă a parvenit respectiva copie. Totodată, ținând cont de faptul că ziua de 01 martie 2015 când s-a scurs termenul legal de 2 luni pentru înaintarea recursului a fost zi de duminică, iar Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs la 02 martie 2015, următoarea zi lucrătoare, prezentul recurs se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege (art. 434 alin. (1), art. 112 alin. (2) CPC). Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 27 mai 2015, recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs și obiecțiile expuse în referința intimatei ÎM „VBH-Ofir” SRL, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Potrivit art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei rezultă că în perioada 2008-2011 agentul economic ÎM „VBH-Ofir” SRL a importat pe teritoriul vamal al Republicii Moldova marfa – spumă poliuretanică în tub aerosol în baza declarațiilor vamale de import nr. 3027I60914 din 17 decembrie 2008, 3027I50369 din 24 octombrie 2008, nr. 3027I49526 din 23 noiembrie 2009, 3027I37554 din 18 septembrie 2009, nr. 3027I33746 din 24 august 2009, nr. 3029I20221 din 01 octombrie 2010, nr. 3027I24970 din 16 iulie 2010, nr. 3027I41486 din 24 octombrie 2011, nr. 3027I12365 din 08 aprilie 2011 și nr. 3027I29451 din 01 august 2011. Produsele importate au fost clasificate de către declarant și acceptate de către organul vamal la codul tarifar 3909509000 „Răşini aminice, răşini fenolice şi poliuretani, sub forme primare”, pentru care este aplicată cota TVA de 20%, iar taxa vamală este de 0%.

Ulterior procedurii de vămuire, la sediul intimatei-reclamante ÎM „VBH- Ofir” SRL inspectorul Biroului Vamal Chişinău, Tanasiev Mihail, a efectuat un control cu scopul reverificării declaraţiilor vamale de import enunțate supra, constatând că codul tarifar 3909509000 a fost aplicat eronat pentru marfa importată (spumă poliuretanică în tub aerosol de marcă “Maxi”, „X-Tra”, „Gun Maxi”, 5 „Maxi Iarna”), urmând a fi aplicat codul tarifar corect 321410100 „Chit pentru geamuri, chit pentru îmbinări, cimenturi de răşină şi alte masticuri; glet pentru zugrăvit; gleturi nerefractare de tipul celor utilizate în construcţii la faţade, pereţi interiori, podele, tavane şi similare” pentru care este instituită cota TVA de 20% și se percepe taxa vamală de 6,5%.

În urma controlului respectiv, au fost perfectate procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 53 şi decizia de regularizare nr. 371 din 28 septembrie 2012, aduse la cunoștința agentului economic ÎM „VBH-Ofir” SRL la 20 decembrie 2012, conform cărora în urma recalculării în baza aplicării codului tarifar 321410100, Biroul Vamal Chişinău a încasat suplimentar suma de 36 848,57 lei, ce include drepturi de import în sumă totală de 27 748,48 lei (proceduri vamale – 113,30 lei, taxe vamale – 23 010,70 lei, TVA – 4 624,48 lei) şi penalități de întârziere în mărime de 9 100,09 lei (f.d. 5-16, Vol. I). Conform materialelor cauzei, în baza actelor administrative respective din contul bancar al agentului economic prin incasso s-a reținut suma totală de 36 848,57 lei.

Nefiind de acord de acord cu procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 53 şi decizia de regularizare nr. 371 din 28 septembrie 2012, la 27 decembrie 2012 ÎM „VBH-Ofir” SRL a adresat Serviciului Vamal o cerere prealabilă cu privire la anularea actelor respective ca fiind ilegale (f.d. 17), care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată prin răspunsul nr. 28/11-520 din 16 ianuarie 2013 (f.d. 18). La 14 februarie 2013, în termenul prevăzut de art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, ÎM „VBH-Ofir” SRL a depus prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău, intervenienţi accesorii SRL „Politrans” şi SRL „Politrans Broker”, cu privire la contestarea actului administrativ (f.d.

2-4). Prin prisma art. 1 pct. 23 Codul Vamal, declaraţie vamală reprezintă actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile sub o anumită destinaţie vamală. Potrivit art. 173 al Codului enunțat, mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport a căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii, sînt declarate organului vamal. La rândul său, conform art. 11 lit. j) Codul Vamal, organul vamal exercită şi perfecţionează controlul vamal, efectuează vămuirea, creează condiţii pentru accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală.

Din normele de drept citate supra rezultă că inspectorul vamal în timpul vămuirii mărfii urmează să verifice documentele şi informaţiile prezentate de declarant, inclusiv şi să controleze atribuirea corectă a codului mărfii. Totodată, se reține că potrivit art. 178 alin. (1) din același Cod, declarantul este obligat: să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative; să prezinte, la cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport pe care le declară; să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii; să plătească 6 drepturile de import sau de export; să acorde asistenţă organului vamal în efectuarea operaţiunilor de vămuire, inclusiv prin efectuarea operaţiunilor de încărcare-descărcare şi a altor operaţiuni.

Iar prin prisma art. 1412 alin. (1), (2) și (4) Cod Vamal, în varianta de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 172 din 25 iulie 2014 și Legii nr. 71 din 12 aprilie 2015, clasificarea mărfurilor se efectuează de către declarant, ea constă în stabilirea, pentru mărfurile declarate organelor vamale, a unui cod conform Nomenclatorului mărfurilor. În caz de clasificare incorectă a mărfurilor, organele vamale au dreptul să efectueze de sine stătător clasificarea lor în corespundere cu Nomenclatorul mărfurilor. Decizia Serviciului Vamal cu privire la clasificarea mărfurilor este obligatorie.

Se reține că clasificarea mărfurilor este efectuată în conformitate cu Nomenclatorul mărfurilor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, cu aplicarea regulilor de interpretare ale acestuia, precum şi în baza prevederilor Convenţiei Internaţionale privind Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 112 din 22 aprilie 2004. Nomenclatorul mărfurilor, aprobat prin respectiva Hotărîre a Guvernului Republicii Moldova nr. 1525 din 29 decembrie 2007, atribuie la poziţia tarifară 3909 (indicată de agentul economic importator) „Răşini aminice, răşini fenolice şi poliuretani, sub forme primare”, iar la poziţia 3214 - „Chit pentru geamuri, chit pentru îmbinări, cimenturi de răşină şi alte masticuri; glet pentru zugrăvit; gleturi nerefractare de tipul celor utilizate în construcţii la faţade, pereţi interiori, podele, tavane şi similare”.

La rândul său, ,,Notele Explicative” ale Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor elaborate de Organizaţia Mondială a Vămilor, în partea poziţiei tarifare 3909 „Răşini aminice, răşini fenolice şi poliuretani, sub forme primare” cuprinde poliuretani prezenţi sub mai multe forme, dintre care cele mai importante sînt spumele, elastomerii şi acoperirile şi căptuşelile, sunt utilizaţi în egală măsură ca adezivi, compuşi de formare şi fibre.

Iar în partea poziţiei tarifare 3214 „Chit pentru geamuri, chit pentru îmbinări, cimenturi de răşină şi alte masticuri; glet pentru zugrăvit; gleturi nerefractare de tipul celor utilizate în construcţii la faţade, pereţi interiori, podele, tavane şi similare” cuprinde masticuri bazate pe materiale plastice (cum ar fi poliesteri, poliuretani, siliconi şi răşină epoxidică) aditivitate într-o proporţie mare (pînă la 80 %) cu materiale de umplutură foarte diverse cum sînt argile, nisipul sau alţi silicaţi, dioxidul de titan, pulberile metalice. Unele dintre masticuri nu se întăresc şi rămîn lipicioase după aplicare (de exemplu etanşări acustice), altele se întăresc prin evaporarea solventului, sub influenţa condiţiilor atmosferice sau prin reacţia diferitelor componente amestecate.

Masticurile sînt utilizate în special pentru sigilarea unor componente în construcţii, obturarea fisurilor, pentru asigurarea etanşeităţii sau, în anumite cazuri, pentru asigurarea fixării sau aderenţei pieselor. Prin urmare, având în vedere normele de drept și regulile de interpretare enunțate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Biroul Vamal Chișinău în mod just și 7 corect a clasificat marfa importată de către intimata ÎM „VBH-Ofir” SRL la poziţia tarifară 3214, cu încasarea drepturilor de import aferente. Or, marfa importată spumă poliuretanică, în tub aerosol, este compusă din materiale plastice (poliesteri, poliuretani, siliconi, răşină epoxidică) și utilizată în special pentru sigilarea unor componente în construcţii, asigurarea fixării sau aderenţei pieselor.

Nu poate fi reținut argumentul intimatei-reclamante, admis ca relevant de către instanțele judecătorești ierarhic inferioare, cu privire la ilegalitatea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 53 şi deciziei de regularizare nr. 371 din 28 septembrie 2012, respectivele acte administrative fiind adoptate în baza aplicării retroactive a ordinului Serviciului Vamal nr. 310 din 27 iunie 2012, în vigoare din 13 iulie 2012, deoarece reîncadrarea de către organul vamal a mărfurilor importate de către ÎM „VBH-Ofir” SRL la poziția tarifară 321410100 s-a realizat prin aplicarea regulilor de interpretare a Nomenclatorului mărfurilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1525 din 29 decembrie 2007, în vigoare la data importului efectuat de declarantă, şi nicidecum în baza ordinului ulterior emis în a. 2012. Iar clasificarea de către ÎM „VBH-Ofir” SRL a mărfii spumă poliuretanică, în tub aerosol, la categoria „Răşini aminice, răşini fenolice şi poliuretani, sub forme primare”, cu acordarea poziţiei tarifare 3909, de la bun început a fost greșită.

Prin prisma art. 1811 alin. (1), (2) și (5) Codul Vamal, în varianta de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 71 din 12 aprilie 2015, organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală. În termenul prevăzut la alin. (1), organul vamal verifică orice document, registru şi evidenţă referitoare la mărfurile vămuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare aferente acestor mărfuri. Controlul poate fi efectuat la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate, direct sau indirect, din punct de vedere profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea.

De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există. În cazul în care se constată că a luat naştere o obligaţie vamală sau că au fost plătite sume în plus, organul vamal ia măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau pentru rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Din conținutul dispozițiilor citate, reiese cu certitudine dreptul legitim al organelor vamale de a recalcula drepturile de import în cazul depistării erorilor ce ţin de corectitudinea calculării obligaţiilor vamale. Drept consecință, nu poate fi reținut nici argumentul Judecătoriei Botanica mun. Chişinău și Curții de Apel Chișinău privind aplicabilitatea la caz a alin. (3) art. 1811 din Codul Vamal, deoarece respectivul aliniat se referă la situaţia cînd după reverificarea declaraţiei sau controlul ulterior, dispoziţiile ce reglementează regimul vamal au fost aplicate eronat.

Însă în speță în rezultatul controlului ulterior, organul vamal nu a modificat regimul vamal al mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova de către ÎM „VBH-Ofir” SRL, ele rămînînd a fi plasate în acelaşi regim vamal de import definitiv. 8 Cât privește argumentul intimatei-reclamante ÎM „VBH-Ofir” SRL, calificat ca fiind întemeiat de către instanțele inferioare, precum că la declararea mărfii în vamă organul vamal nu a avut careva obiecţii, ceea ce ar condiționa ilegalitatea actelor administrative perfectate ulterior, instanța de recurs reţine că autoritatea vamală în temeiul art. 1811 alin. (1), (2) și (5) Codul Vamal are dreptul de a efectua controale ulterioare în privinţa verificării corectitudinii informaţiei prezentate la vămuire, ori de cîte ori depistează erori la perceperea drepturilor de import.

Referitor la încasarea penalităților de întârziere (majorării de întârziere) în cuantum de 9 100,09 lei prin procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 53 şi deciziei de regularizare nr. 371 din 28 septembrie 2012, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie de asemenea o apreciază ca fiind justă și corectă. Conform art. 127 alin. (1) Cod Vamal, amenzile şi penalităţile sînt aferente drepturilor de import sau de export şi pot apărea ulterior procedurii de vămuire. Prin prisma art. 129 alin. (2) și alin. (23) Cod Vamal, pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii drepturilor de import şi de export se încasează o penalitate în mărimea stabilită de Codul fiscal.

Majorarea de întîrziere se calculează separat, pentru fiecare tip de impozit sau taxă, în mărimea stabilită de Codul fiscal. Iar conform art. 228 alin. (1) Cod Fiscal, majorarea de întîrziere (penalitatea) este o sumă calculată în funcţie de cuantumul impozitului, taxei şi de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp. Aplicarea de către organul fiscal sau alt organ abilitat majorării de întîrziere este obligatorie, independent de forma de constrîngere. Majorarea de întîrziere reprezintă o parte din obligaţia fiscală şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală.

Din normele de drept sus-menționate, rezultă în mod expres că penalitatea (majorarea) de întârziere poate fi stabilită posterior procedurii de vămuire, la caz în urma efectuării controlului vamal de către inspectorul Biroului Vamal Chişinău, Tanasiev Mihail; ea se calculează și se încasează în funcţie de cuantumul impozitului, taxei şi de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă ele au fost sau nu calculate la timp. Prin urmare, nu este relevant faptul că drepturile de import asupra mărfii spumă poliuretanică în tub aerosol după codul tarifar corect 321410100 nu au fost calculate și încasate de către organul vamal la devamarea acesteia, importatorul ÎM „VBH-Ofir” SRL fiind obligat prin lege pentru neachitarea drepturilor de import la timpul cuvenit să plătească majorările de întârziere aferente.

Pe marginea concluziilor raportului de expertiză nr. 2291 din 06 decembrie 2013 întocmit de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare pe lîngă Ministerul Justiției, care încadrează spuma poliuretanică la poziția tarifară 390950900, instanța de recurs le apreciază că având un caracter consultativ, acestea nu pot înlocui normele de drept (naționale și internaționale) în vigoare, iar organul vamal este unica autoritate de stat competentă să se pronunțe asupra încadrării mărfii la numite poziții tarifare cu atribuirea codurilor vamale corespunzătoare. În lumina considerentelor relevate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că Judecătoria Botanica 9 mun.

Chişinău și Curtea de Apel Chișinău în mod neîntemeiat, cu aplicarea eronată a normelor de drept relevante, au constatat ilegalitatea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 53 şi deciziei de regularizare nr. 371 emise la 28 septembrie 2012 de către Biroul Vamal Chișinău, respectivele acte administrative fiind adoptate cu respectarea exigențelor legii și neexistând careva temeiuri legale de anulare a lor. Or, potrivit art. 26 alin (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Însă la cazul prezentei spețe careva temeiuri legale de anulare a procesului- verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 53 din 28 septembrie 2012 şi deciziei de regularizare nr. 371 din 28 septembrie 2012, nu au fost elucidate.

Distinct de cele relatate, instanța de recurs enunță pe marginea aplicării art. art. 1811 Codul Vamal și stabilirea codurilor tarifare de import a mărfii, că până recent nu a existat o practică judiciară uniformă și clară la acest subiect, însă la momentul actual Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a definitivat deja o soluție certă pe acest teren, conchizând că organul vamal este în drept în urma controlului ulterior, să reverifice declarațiile vamale precedente, să stabilească codul vamal tarifar corect ce urma a fi aplicat la vămuire, să calculeze și să încaseze drepturile vamale necalculate și neachitate la devamarea mărfii și plasarea ei sub regimul vamal de import, cu perceperea penalităților de întârziere aferente.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-a constatat într- o manieră certă interpretarea și aplicarea eronată de către instanțele ierarhic inferioare a normelor de drept material la aprecierea legalității și temeiniciei actelor administrative contestate, argumentele recursului fiind întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 și hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 16 iunie 2014, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii ÎM „VBH-Ofir” SRL ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 și hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 16 iunie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „VBH-Ofir” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău, intervenienţi accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Politrans” şi Societatea cu Răspundere 10 Limitată „Politrans Broker”, cu privire la contestarea actului administrativ, şi se emite o hotărâre nouă, prin care: Se respinge ca fiind neîntemeiată acţiunea Întreprinderii Mixte „VBH-Ofir” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău, intervenienţi accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Politrans” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Politrans Broker”, cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Maria Ghervas Dumitru Mardari 11