3ra-218/15 — Cu privire la anularea actului administrativ şi restituirea plăţilor vamale

Dosarul nr. 3ra-218/15 Instanţa de fond: Judecătoria Botanica mun. Chişinău – Gh. Balan Instanţa de apel: CA Chişinău – M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova , Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „CBIT.MD” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea actului administrativ şi restituirea plăţilor vamale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 16 septembrie 2014, CONSTATĂ : La 11 februarie 2014 ÎM „CBIT.MD” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului administrativ şi restituirea plăţilor vamale. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că ÎM „CBIT.MD” SRL este importator de mărfuri în RM, iar în baza declaraţiilor vamale nr. 3019 I 257 din 16 ianuarie 2014; nr. 3019 I 668 din 23 ianuarie 2014; nr. 3019 I 1172 din 30 ianuarie 2014 şi nr. 3019 I 1181 din 30 ianuarie 2014 de pe contul întreprinderii de către Biroul Vamal Chişinău i-au fost încasate plăţi vamale suplimentare în sumă de 512322,85 lei. ÎM „CBIT.MD” SRL, consideră că a respectat procedura stabilită la determinarea şi declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse şi a prezentat documentele de bază, care nu au fost contestate de către părţi.

Totodată, la solicitarea organului vamal, ÎM „CBIT.MD” suplimentar a prezentat organului vamal informaţii cu privire la valoarea în vamă a mărfurilor 1 identice sau similare, importate anterior, lista de preţuri ale producătorului, de care nu dispune organul vamal (documente comerciale, vamale şi de plată, facturi, scrisori de trăsură etc. referitoare la tranzacţii cu mărfuri identice sau similare). Reclamantul a remarcat că necătând la acest fapt, organul vamal a acţionat nelegal atunci când a aplicat art. 7 pct. 2 al Legii cu privire la tariful vamal şi pct. 13 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM. În acest context a precizat că organul vamal nu a solicitat documente suplimentare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate, acceptând astfel cele prezentate anterior de către ÎM „CBIT.MD”.

Mai mult decât atât, reclamantul a săvârşit anterior importuri de acest gen, valoarea cărora a fost stabilită prin metoda nr. 1. ÎM „CBIT.MD” SRL consideră că organul vamal unilateral, subiectiv şi neobiectiv a recalculat valoarea în vamă după metoda de rezervă, încasând cu titlu executoriu suma de 512 322,85 lei. De asemenea, consideră că nu au fost transparente şi clare acțiunile Biroului Vamal Chişinău la excluderea metodelor specificate la art. art. 11, 12, 13, 15 şi 16 al Legii cu privire la tariful vamal. Nu este clar de ce faţă de ÎM „CBIT.MD” SRL nu au fost aplicate aceste metode în consecutivitatea lor şi de ce valoarea în vamă a mărfii s-a determinat fără prezentarea actelor constatatoare, precum şi s-a decis majorarea plăţilor în vamă.

Reclamantul a subliniat că nu a ştiut despre existenţa acestor acte constatatoare, nu a semnat astfel de acte, precum şi nu a ştiut despre încasările efectuate de Biroul Vamal Chişinău de pe contul curent al declarantului. Astfel, organul vamal subiectiv şi neîntemeiat, fără prezentarea motivelor legale şi temeinice clare, a aplicat direct metoda de rezervă faţă de ÎM „CBIT.MD” SRL. Solicită anularea acțiunilor Biroului Vamal Chişinău privind calculul (recalculul) drepturilor de import faţă de ÎM „CBIT.MD” SRL asupra declaraţiilor vamale cu nr. 3019 I257 din 16 ianuarie 2014, 3019 I 668 din 23 ianuarie 2014, 3019 I 1172 din 30 ianuarie 2014, 3019 I 1181 din 30 ianuarie 2014 şi încasarea de la Biroul Vamal în beneficiul ÎM „CBIT.MD” SRL a sumei percepute nefondat în valoare de 512322,85 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 16 septembrie 2014 acţiunea a fost admisă integral. (f. d. 224) Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Biroul Vamal Chişinău a declarat apel, solicitând casarea hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea înaintată de ÎM „CBIT.MD” SRL să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. (f. d. 227, 238) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 a fost respins apelul şi menţinută hotărârea primei instanţe.

(f. d. 249) Întru susţinerea soluţiei date instanţele ierarhic inferioare prin prisma prevederilor art. 7 alin. (4), art. 8, şi art. 10 alin. (2), 17 ale Legii cu privire la tariful vamal, nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 şi art. 173 Cod vamal, au conchis că Biroul Vamal nu a avut careva temei legal de a întocmi actele de inspecţie nr. 3019 I 257 din 16 ianuarie 2014, nr. 3019 I 668 din 23 ianuarie 2014, nr. 3019 I 1172 din 30 2 ianuarie 2014, nr. 3019 I 1181 din 30 ianuarie 2014, deoarece ÎM „CBIT.MD” SRL la perfectarea declaraţiilor vamale a prezentat organului vamal toate documentele confirmative a valorii în vamă şi a mărfii introduse pe teritoriul vamal în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă, iar prezentarea altor acte suplimentare pentru determinarea valorii mărfii în vamă în toate patru cazuri nu era necesară.

La 29 decembrie 2014 Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 şi a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de ÎM „CBIT.MD” SRL împotriva Biroul Vamal Chişinău să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că instanţa de fond şi instanţa de apel au interpretat în mod eronat legea şi au conchis că actele contestate nu conţin expres trimiteri la temeiurile necesare pentru întocmirea actelor date, ori la solicitarea organului vamal declarantul nu a prezentat toate probele necesare pentru aplicarea metodei nr. 1 sau în consecutivitate celelalte de calcul a valorii mărfii în vamă, motiv pentru care a fost aplicată metoda de rezervă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 29 decembrie 2014, în termen. Verificând materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Astfel, Biroul Vamal Chişinău a invocat că instanţele de judecată au adoptat soluţii cu interpretarea sau aplicare eronată a normei materiale, fapt ce au atribuit o soluţie greşită litigiului dedus instanţei spre judecare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând recursul în raport cu actele cauzei, menţionează că acesta conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate.

3 Recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar alin. (4) al aceluiași articol stipulează că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Prin urmare, reieşind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Examinând argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ținând cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Biroul Vamal Chişinău împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „CBIT.MD” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea actului administrativ şi restituirea plăţilor vamale. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecători: Dumitru Mardari Maria Ghervas 4