3ra-1206/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1206/14 prima instanţă - V. Stratan instanţa de apel - V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „CBIT” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 19 noiembrie 2013. c o n s t a t ă La 17 octombrie 2013 ÎM „CBIT” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, ÎM „CBIT” SRL a invocat că importînd mărfuri în Republica Moldova, prin declaraţiile vamale 3019I17982 din 06 septembrie 2013; 3019I17648 din 02 septembrie 2013; 3019I17322 din 28 august 2013; 3019I17266 din 28 august 2013; 3019I16196 din 08 august 2013, 3019I18827 din 19 septembrie 2013; 3019I20388 din 07 octombrie 2013; 3019I20102 din 04 octombrie 2013; 3019I19300 din 26 septembrie 2013; 3019I18747 din 17 septembrie 2013; 2019I18600 din 16 septembrie 2013 de pe contul întreprinderi de către Biroul Vamal Chişinău i-au fost încasate plăţi vamale în sumă de 2 569 275,91 lei.

Mai menţionează că în urma reviziei contabile s-a stabilit o supraplată în mărime de 2 137 639,14 lei, faţă de Biroul Vamal Chişinău, astfel drept urmare la 09 septembrie 2013 şi la 10 octombrie 2013 întreprinderea a solicitat Biroului Vamal Chişinău prezentarea actelor şi informaţiei asupra plăţilor achitate de întreprindere, precum şi anularea acestor acte care au stat la baza supraplăţii, cu restituirea sumei de 2 569 1 275,91 lei. Prin scrisoarea din 15 octombrie 2013, Biroul Vamal Chişinău, fără a argumenta poziţia sa, a respins cererea prealabilă, iar la cererea din 09 octombrie 2013 nu a fost dat nici un răspuns. ÎM „CBIT” SRL consideră actele contestate ilegale din următoarele considerente.

Reclamantul consideră că a respectat procedura stabilită la determinarea şi declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, pentru confirmare fiind prezentate documentele de bază, care nu au fost contestate de părţi. De asemenea, invocă că în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate, documentele prezentate nu erau suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal informaţiile suplimentare necesare.

Însă, organul vamal a solicitat documente suplimentare la declaraţia vamală, acceptînd astfel actele prezentate anterior, fapt confirmat prin scrisoarea din 15 octombrie 2013. Totodată menţionează că întreprinderea suplimentar a prezentat organului vamal informaţii cu privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, lista de preţuri ale producătorului, de care nu dispune organul vamal (documente comerciale, vamale şi de plată, facturi, scrisori de trăsură referitoare la tranzacţii cu mărfuri identice sau similare). Mai indică că la acumularea informaţiei privind valoarea în vamă, organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor, urmează să prezinte informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a căror perfectare vamală a efectuat-o anterior.

Totodată, organul vamal nu a prezentat informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacţii care a-r confirma valoarea mărfii importate. Astfel, organul vamal pe lîngă faptul că nu a prezentat actele cu caracter administrativ, nu a prezentat informaţiile în ce priveşte preţul de referinţă la marfa importată, ci unilateral a recalculat valoarea în vamă, dispunînd încasarea sumei de 2 569 275,91 lei.

ÎM „CBIT” SRL solicită anularea acţiunilor Biroului Vamal Chişinău privind calculul (recalculul) drepturilor de import/export referitor la declaraţiile vamale cu nr. 3019I17982 din 06 septembrie 2013; 3019I17648 din 02 septembrie 2013; 3019I17322 din 28 august 2013; 3019I17266 din 28 august 2013; 3019I16196 din 08 august 2013, 3019I18827 din 19 septembrie 2013; 3019I20388 din 07 octombrie 2013; 3019I20102 din 04 octombrie 2013; 3019I19300 din 26 septembrie 2013; 3019I18747 din 17 septembrie 2013; 2019I18600 din 16 septembrie 2013, cu încasarea de la Biroul Vamal Chişinău a sumei percepute neîntemeiat în sumă de 2 569 275,91 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 19 noiembrie 2013, acţiunea a fost admisă, cu anularea actelor cu caracter administrativ (actele de inspecţie) emise de Biroul Vamal Chişinău privind calculul (recalculul) drepturilor de import faţă de ÎM „CBIT” SRL asupra declaraţiilor vamale nr. 3019I17982 din 06 septembrie 2013; 3019I17648 din 02 septembrie 2013; 3019I17322 din 28 august 2013; 3019I17266 din 28 august 2013; 3019I16196 din 08 august 2013, 3019I18827 din 19 septembrie 2013; 3019I20388 din 07 octombrie 2013; 3019I20102 din 04 octombrie 2013; 3019I19300 2 din 26 septembrie 2013; 3019I18747 din 17 septembrie 2013; 2019I18600 din 16 septembrie 2013. De la Biroul Vamal Chişinău a fost încasată în beneficiul ÎM „CBIT” SRL suma percepută în baza actelor de inspecţie în valoare de 2 569 275,91 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 19 noiembrie 2013. La 24 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă. Recurentul Biroul Vamal Chişinău, în motivarea recursului a declarat că prin fişa- act întocmită conform procedurii stabilite prin ordinul Serviciului Vamal nr. 111-o din 07 februarie 2013, pentru declaraţiile vamale prezentate de intimat, s-a solicitat de la ultimul prezentarea unor acte suplimentare în vederea confirmării datelor declarate iniţial.

Menţionează că solicitarea documentelor nu este o obligaţie a autorităţii vamale, ci un drept, însă confirmarea şi declararea veridică a datelor în scopuri vamale este pusă ca o obligaţiune primară pe seama agentului economic importator, avînd ca misiune sarcina probaţiunii în momentul vămuirii. De asemenea, consideră că nu sunt fondate concluziile instanţelor în partea ce ţine de faptul că autoritatea vamală nu a prezentat intimat informaţiile de care dispune despre preţurile medii a mărfii importate, deoarece pct. 16 al Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 nu implică obligaţia organului vamal de a prezenta agentului economic asemenea informaţie. Mai mult ca atît, invocă faptul că actele de inspecţie sunt semnate de către reprezentantul intimatului, astfel ne fiind întemeiate concluziile instanţelor în acest sens.

Prin urmare, neonorarea obligaţiunilor stabilite de lege, îndreptăţeşte organul vamal de a efectua o reevaluare a mărfurilor importate în felul şi modul stabilit de legislaţie. Deci, la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor respective s-a utilizat metoda 6 (metoda de rezervă), din cauza imposibilităţii utilizării metodelor precedente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, nu se 3 încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4