3ra-850/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă, Jud. Buiucani mun. Chişinău:G. Moscalciuc Dosarul nr. 3ra-850/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: N. Craiu, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Riacomtrans”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Riacomtrans” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Calivas-Agro”, Societatea cu Răspundere Limitată „Citius Grup”, Societate pe Acţiuni „Baza de Transport Auto nr. 36” or.

Căuşeni, Societate cu Răspundere Limitată „Tudor-Intrans” şi Societate pe Acţiuni „PA-1 Chişinău” cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 septembrie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 03 martie 2014, SRL „Riacomtrans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, intervenienţi accesorii SRL „Calivas-Agro”, SRL „Citius Grup”, SA „Baza de Transport Auto nr. 36” or.

Căuşeni, SRL „Tudor-Intrans” şi SA „PA-1 Chişinău” cu privire la anularea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta SRL „Riacomtrans” a indicat că activează în domeniul transporturilor auto de călători în folosul public, deservind, inclusiv, timp de un an şi rutele interurbane: Baimaclia (0720) – Chişinău (1240) şi Coşcalia (0900) – Chişinău (1600). Susţine că, prin ordinul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr. 264 din 24 decembrie 2013 (pct. 12) a fost deschisă ruta interurbană: Opaci (0715) – Chişinău (1600) cu regim expres de deservire atribuită SRL „Calivas- Agro”. 1 Menţionează reclamanta că ruta interurbană nouă a început a activa de la 13 ianuarie 2014, afectând în aşa mod afacerile mai multor agenţi economici prestatori de servicii de transport auto de călători, inclusiv şi pe dînsa.

Declară că, contrar regimului expres de deservire, a fost exercitată regulat îmbarcarea pasagerilor/călătorilor pe tot parcursul traseului Opaci-Chişinău. Afirmă SRL „Riacomtrans” că prin emiterea actului administrativ supra vizat în mod direct a fost afectată activitatea rutei pe care o deserveşte, şi anume Baimaclia (0720) – Chişinău (1240), precum şi activitatea SRL „Citius Grup” cu ruta Văratic – Chişinău; SA „Baza de Transport Auto nr. 36” or. Căuşeni cu ruta Căuşeni – Căinari; SRL „Tudor-Intrans” cu ruta Chişinău - Taraclia şi SA „PA-1 Chişinău” cu ruta Chişinău – Căinari, cauzându-le prejudicii materiale considerabile. Reiterează că, la 16 ianuarie 2014 a depus la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor cererea prealabilă nr. 793, solicitînd soluţionarea litigiului.

Prin răspunsul pîrîtului nr. 07-03/81 din 31 ianuarie 2014, i s-a comunicat că ruta interurbană Opaci (0715) – Chişinău (1600), cu regim expres de deservire deschisă prin ordinul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr. 264 din 24 decembrie 2013 (pct. 12), atribuită SRL „Calivas-Agro”, nu are puncte comune pentru îmbarcarea şi debarcarea călătorilor cu rutele interurbane deservite de către SRL „Riacomtrans”, SRL „Citius Grup”, SA „Baza de Transport Auto nr. 36” or. Căuşeni, SRL „Tudor-Intrans” şi SA „PA-1 Chişinău”.

Consideră reclamanta că răspunsul pîrîtului este neîntemeiat, or, la emiterea ordinului nr. 264 din 24 decembrie 2013 (pct. 12), Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a încălcat prevederile pct. pct. 17 şi 18 din Regulamentul transportatorilor auto de călători şi bagaje aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, adică deschiderea rutei interurbane noi Opaci-Chişinău de către pîrît a fost efectuată cu încălcarea intereselor altor agenţi economici prestatori de servicii de călători şi în consecinţă zilnic cauzându-i prejudicii materiale exprimate prin lipsa de călători, care sunt îmbarcaţi pe ruta interurbană în litigiu deservită de către SRL „Calivas-Agro”.

Cere SRL „Riacomtrans” anularea ordinului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr. 264 din 24 decembrie 2013 (pct. 12). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 septembrie 2014, acţiunea a fost admisă şi anulat pct. 12 din ordinul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr. 264 din 24 decembrie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015, a fost admis apelul declarat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 septembrie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 20 martie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, SRL „Riacomtrans” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 septembrie 2014. În susţinerea recursului SRL „Riacomtrans” a invocat că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că intimatul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor la deschiderea rutei interurbane noi Opaci-Chişinău a ignorat interesele 2 altor agenţi economici prestatori de servicii de călători, şi, în consecinţă zilnic cauzându-i prejudicii materiale exprimate prin lipsa de călători, care sunt îmbarcaţi pe ruta interurbană în litigiu deservită de către SRL „Calivas-Agro”. La 29 mai 2015, SRL „Riacomtrans” a depus supliment la cererea de recurs, invocînd că concluziile instanţei de apel vin în contradicţie cu materialele pricinii. La 16 iunie 2015, SRL „Riacomtrans” a depus repetat supliment la cererea de recurs, invocînd aceleaşi temeiuri ca şi în suplimentul la recurs depus anterior, făcînd referire şi la circumstanţele de fapt ale pricinii.

În adresa intimatului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi intervenienţilor accesorii SRL „Calivas-Agro”, SRL „Citius Grup”, SA „Baza de Transport Auto nr. 36” or. Căuşeni, SRL „Tudor-Intrans” şi SA „PA-1 Chişinău” a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Riacomtrans” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. La 12 iunie 2015, intimatul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a depus referinţă, solicitînd să fie considerat inadmisibil recursul declarat de către SRL „Riacomtrans” cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 septembrie 2014, pre care le consideră drept întemeiate şi legale.

La 12 iunie 2015, şi intervenientul accesoriu SA „Baza de Transport Auto nr. 36” or. Căuşeni a depus referinţă, solicitînd admiterea recursului declarat de către SRL „Riacomtrans”, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 septembrie 2014, pe care o consideră întemeiată şi legală. Intervenienţii accesorii SRL „Calivas-Agro”, SRL „Citius Grup”, SRL „Tudor- Intrans” şi SA „PA-1 Chişinău” nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referință în termenul stabilit. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile şi referinţele depuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Riacomtrans” este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 3 b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Riacomtrans” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Nu poate fi reţinut ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs argumentul recurentei SRL „Riacomtrans” precum că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că intimatul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor la deschiderea rutei interurbane noi Opaci-Chişinău a ignorat interesele altor agenţi economici prestatori de servicii de călători, şi, în consecinţă zilnic cauzându-i prejudicii materiale exprimate prin lipsa de călători, care sunt îmbarcaţi pe ruta interurbană în litigiu deservită de către SRL „Calivas-Agro”, deoarece este neîntemeiat, or, din suportul probatoriu prezent la actele pricinii rezultă că traseul Chişinău – Căuşeni este un traseu naţional, iar rutele Baimaclia (0720) – Chişinău (1240) şi Coşcalia (0900) – Chişinău (1600) deservite de către recurentă au direcţii diferite comparativ cu ruta interurbană Opaci (0715) – Chişinău (1600) atribuită SRL „Calivas-Agro” cu regim expres de deservire, adică fără opriri intermediare, precum şi nici nu se afectează una pe alta, fapt ce rezultă din orarul de circulaţie şi hartă rutei în litigiu (f.d.

172, 175, 182, vol. I). Se reţine că satele Coșcalia şi Baimaclia sunt amplasate în direcţii diferite comparativ cu satul Opaci, care este situat cu mult mai departe în raport cu localităţile nominalizate. Cu atît mai mult că, din materialele dosarului rezultă că după deschiderea rutei Chişinău – Opaci recurenta a avut venituri cu mult mai mari în raport cu perioada în care ruta în litigiu nu activa (f.d. 177-179, 180-181, vol. I). Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

4 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţele de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Riacomtrans”, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Riacomtrans”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă 5