3r-92/14 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 3r-92/14 Judecători: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecat a SRL „RiaComTrans” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM privind contestarea ordinului, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care a fost respinsă cererea de revizuire declarată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM, CONSTATĂ: La 31 iulie 2013, SRL „RiaComTrans” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, solicitînd anularea ordinului nr. 123 din 22.05.2013, ca fiind emis contrar prevederilor legii şi cu încălcarea procedurii stabilite.

Concomitent a solicitat şi suspendarea actului administrativ contestat pînă la soluţionarea cauzei în fond. În motivarea cererii de suspendare, a indicat că la moment actul administrativ contestat prejudiciază activitatea economico-financiara a SRL „RiaComTrans” şi lezează interesele călătorilor care foloseau serviciile acesteia. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 15 august 2013, cererea de suspendare a ordinului nr. 123 din 22.05.2013 a fost respinsă ca neîntemiată. La 17 august 2013, SRL „RiaComTrans” a contestat cu recurs încheierea instanţei de fond, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 15 august 2013 şi soluţionarea problemei în fond prin suspendarea actului administrativ contestat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013, a fost admis recursul declarată de SC „RiaComTrans” SRL, casată încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău la 15 august 2013, fiind dipusă suspendarea actului administrativ - ordinul nr. 123 din 22.05.2013 emis de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor în privinţa SC „RiaComTrans” SRL pînă la soluţionarea pricinii în fond. La 17 ianuarie 2014, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de recurs şi 1 menţinerea în vigoare a încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 15 august 2013. În motivarea revizuirii, revizuentul a invocat temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, în acest sens fiind indicat că examinînd decizia Curţii de Apel Chişinău din 13.11.2013, a remarcat faptul că, instanţa de recurs a fost dusă în eroare de către intimat, iar revizuientul nu a cunoscut unele circumstanţe care ar fi avut o putere decisivă asupra concluziei instanţei de recurs la emiterea deciziei a cărei revizuire se cere, fapt pentru care decizia este ilegală şi urmează a fi revizuită în temeiul art. 449 lit. b) din CPC.

În speţă, revizuentul a susţinut că, la 11.04.2011, MTID a emis Ordinul nr. 83 cu referire la retragerea de la SRL „RiaComTrans” a dreptului de deservire şi închiderea rutelor naţionale regulate Chişinău 11.25 - Cişmichioi 16.35, Chişinău 19.10 - Cişmichioi 05.15, Chişinău 10.20 - Ghiduleni 13.00, în temeiul pct. 22 lit. c) din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje aprobat prin HG nr. 854 din 28.07.2006 (în continuare Regulament), ce prevede că, MTID este în drept să retragă dreptul de deservire a unei rute dacă se constată suspendarea (cu excepţia curselor suspendate din cauza stării drumului, a condiţiilor climaterice nesatisfăcătoare, constatate în modul stabilit) pe parcursul a trei luni consecutive a mai mult de 10% din numărul de curse, conform orarului de circulaţie.

Drept urmare, la data de 22.07.2011, SRL „RiaComTrans” a contestat în instanţa de contencios administrativ ordinul nominalizat. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17.04.2013, a fost respinsă acţiunea intentată de către SRL „RiaComTrans” privind contestarea Ordinului nr. 83 cu referire la retragerea de la SRL „RiaComTrans” a dreptului de deservire şi închiderea rutelor naţionale regulate Chişinău 11.25 - Cişmichioi 16.35, Chişinău 19.10 - Cişmichioi 05.15, Chişinău 10.20 - Ghiduleni 13.00, care de altfel fac obiectul şi Ordinului nr. 123 din 22.05.2013 suspendat prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13.11.2013. Drept urmare, revizuentul afirmă că Curtea de Apel Chişinău şi-a asumat responsabilitatea de a suspenda executarea deciziei unei instanţe ierarhic superioare ei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire înaintată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2013. În motivarea soluţiei instanţa a indicat că argumentele invocate de revizuent nu se încadrează în temeiul de revizuire indicat la art. 449 lit. b) CPC, deoarece nu au relatat fapte sau circumstanţe noi. Considerînd ilegală încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi admiterea cererii de revizuire.

În susţinerea recursului, recurentul a reiterat argumentele expuse şi în cererea de revizuire. Totodată, susţine că instanţa de revizuire nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi a interpretat în mod eronat legea. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a 2 materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins cu menţinerea încheierii recurate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor referitoare la temeiul de revizuire invocat – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Din materialele cauzei rezultă că recurentul îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei prin care a fost respinsă cererea sa de revizuire, considerînd că încheierea este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa de revizuire a neglijat argumentele invocate în cererea de revizuire.

În acest sens, Colegiul menţionează că revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care ţin de fondul cauzei şi sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influenţeze soluţia care va fi adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Astfel, în cererea de revizuire revizuentul a invocat temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, iar Curtea de Apel Chişinău, care a fost sesizată cu judecarea acestei cereri, a respins-o pe motiv că argumentele invocate de revizuent nu se încadrează în temeiul invocat şi această concluzie este susţinută de Colegiu ca legală.

În acest sens, instanţa de recurs menţionează că instanţa de revizuire corect a apreciat că motivele prezentate de revizuent nu pot constitui temei de revizuire în baza lit. b) art. 449 CPC – au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe acest temei, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Temeiul invocat impune circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a 3 constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire. Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire. Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei. În context, instanţa de recurs conchide că Curtea de Apel Chişinău corect a constatat că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, la examinarea cererii de revizuire, instanţa se limitează doar la aprecierea admisibilităţii temeiurilor de revizuire invocate.

La caz, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a invocat drept temei de revizuire faptul că Curtea de Apel Chişinău nu a luat în consideraţie decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17.04.2013, care este o circumstanţă foarte importantă, iar dînsul (MTID) nu a putut cunoaşte dacă instanţa va face sau nu referire în textul deciziei sale la decizia menţionată. Însă, afirmaţia în cauză nu poate fi reţinută drept temei de revizuire în baza art. 449 lit. b) CPC, deoarece invocarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17.04.2013 nu este o circumstanţă nou apărută. Mai mult ca atît, decizia în cauză era cunoscută tuturor participanţilor la proces, cît şi nstanţei, ea fiind anexată la materialele cauzei.

Totodată, afirmaţia revizuentului că nu putea cunoaşte dacă instanţa de revizuire se va referi la această decizie, la fel nu poate fi acceptată ca motiv de revizuire a deciziei din 13.11.2013, or, aprecierea sau nu a unor probe, nu se încadrează sub aria de acoperire a temeiului prevăzut de lit. b). 4 În această ordine de idei, Colegiul constată că revizuentul nu aprezentat circumstanţe care să constituie temei de revizuire a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13.11.2013. Totodată, instanţa de recurs menţionează că alte motive de casare a încheierii recurate de către recurent nu au fost invocate.

În acest context, Colegiul conchide că argumentele invocate de recurentul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca neîntemeiat cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecat a SRL „RiaComTrans” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM privind contestarea ordinului.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Svaetoslav Moldovan Iuliana Oprea 5