3ra-852/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V.Varaniţă dosarul nr. 3ra-852/15 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, A.Panov ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Druţă, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Rotaru Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rotaru Valeriu împotriva Inspecţiei de Stat în Construcţie, intervenienţi accesorii Bologan Corneliu, Cebotaru Drosida şi Macarevici Iulia privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Rotaru Valeriu, fiind menţinută hotărîrea Judecătorie Orhei din 26 mai 2014, c o n s t a t ă La 23 august 2013, Rotaru Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspecţiei de Stat în Construcţie, intervenienţi accesorii Bologan Corneliu, Cebotaru Drosida şi Macarevici Iulia privind anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 19.06.2013 de către Inspecţia de Stat în Construcţii în persoana inspectorului Gh. Meşco i-a fost întocmită o prescripţie, prin care s-au sistat lucrările de construcţie a gardului la gospodăria sa din motiv că, a fost construit fără certificat de urbanism şi fără autorizaţie de construcţie şi din motiv precum că dînsu a barat drumul şi accesul cărorva vecini la gospodăriile lor. Reclamantul la data de 28 iulie 2013 s-a adresat Inspecţiei de Stat în Construcţii cerere prealabilă, prin care a solicitat revocarea acestei prescripţii, însă pînă la moment nu am primit nici un răspuns. Indică reclamantul că, prin decizia Consiliului local al s. Vatici nr. 6.1.11 din 04.11.1998 i s-a permis lărgirea terenului de pe lîngă casă, fiindu-i asumată responsabilitatea pentru construcţie şi amenajarea drumului lîngă casa sa.

Prin decizia Consiliului local Vatici nr.3.3.3 din 07.04.2000 i s-a permis să cumpăre acest teren cu suprafaţa de 0,04 ha. La data de 10.05.2000, a încheiat cu Primăria Vatici contract de vînzare-cumpărare, prin care a cumpărat terenul cu suprafaţa 0,04 ha, iar la 30.05.2000 contractul dat a fost autentificat notarial şi la 05.09.2001 terenul a fost trecut după reclamant în Registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri ai Primăriei s. Vatici, sub nr.520. La 06.09.2001 de către Primăria s. Vatici i-a fost eliberat un titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, asupra terenului nominalizat, fiind indicată destinaţia terenului-lot de pe lîngă casă.

La 28.03.2007 a înregistrat dreptul său de proprietate asupra acestui teren la OCT Orhei, ultimului fiindu-i atribuit nr. cadastral 6475000141. În aşa mod acest teren este o parte a terenului aferent casei sale, careva drum care ar fi indicat pe hartă s-au înregistrat în alt mod prin acest teren nu trece, drumul trecînd mai la vale de acest teren al său. Un grup de locuitori, care nu doreau să ocolească 30-40 metri, se deplasau spre casele lor nu prin drum, dar pe dea dreptul, prin ograda reclamantului, fapt ce îi crea disconfort şi îi încălca dreptul să se folosească nestingherit de terenul de pămînt aferent casei de locuit pe care îl deţine în proprietate. În legătură cu aceasta a hotărît să îngrădescă cu un gard terenul de pămînt care îi aparţine.

În acest scop la 08.05.2013 a adresat Primăriei s. Vatici o cerere în care a solicitat eliberarea autorizaţiei de construcţie, însă careva răspuns în termenul prevăzut de lege, nu a primit. După aceasta a început să construiescă gardul. Conform prevederilor art.2 al Legii nr.163, construcţii auxiliare sînt construcţii cu caracter definitiv sau provizoriu, menite să asigure activităţi complimentare funcţiei de activitate/locuire, care fiind amplasate în vecinătatea construcţiei principale alcătuiesc împreună cu acesta o unitate funcţională distinctă. Gardul este menit să asigure activitatea complimentară funcţiei de locuire, este amplasat în vecinătatea casei şi alcătuieşte împreună cu ea o unitate funcţională distinctă, fiind astfel o construcţie auxiliară la o casă de locuit particulară, amplasată pe un teren privat.

De asemenea construcţia gardului care delimitează terenul său privat de terenul public, este o lucrare de amenajare a terenului său, aferent casei. Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 14 lit. k) şi 1) al Legii privind autorizarea executării lucrărilor în construcţie nr.163, pentru construcţia gardului nici nu era necesar certificate de urbanism şi autorizaţie de construcţie. Solicită reclamantul anularea prescripţiei seria ISC nr. 0004039 din 19.06.2013, emisă de către Inspecţia de Stat în Construcţii. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 26 mai 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă şi neîntemeiată Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Rotaru Valeriu în apelul declarat la data de 30 mai 2014 şi cel suplimentar la data de 28 octombrie 2014 a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Rotaru Valeriu, fiind menţinută hotărîrea Judecătorie Orhei din 26 mai 2014, cu excluderea din dispozitivul hotărîrii menţiunii privind respingerea acţiunii ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că, prin decizia Consiliului comunei Vatici nr.6.1.11 din 04.11.1998 lui Rotaru Valeriu i s-a permis lărgirea terenului de pe lîngă casă cu răspundere deplină privitor la drumul ce trece prin faţa 2 casei (construcţia şi amenajarea drumului), iar prin decizia nr.3.3. din 07.04.2000 s- a permis vînzarea-cumpărarea terenurilor cu suprafaţa de 0, 04 ha. ( f.d.10-11).

Conform art.6 alin.(2) al Legii nr. 509 din 22.06.1995 a drumurilor, la proiectarea, execuţia şi intervenţiile asupra drumurilor se va ţine seama de categoriile funcţionale ale acestora, de factorii economici, sociali şi de apărare, de utilizarea raţioanlă a terenurilor, de conservarea şi protecţia mediului şi de planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii. Alin. (3) prevede că amplasarea unor obiecte industriale sau de altă natură care implică modificări ale traseului, ale elementelor geometrice sau sistemului rutier al drumului se face cu acordul administratorului drumului respectiv, în conformitate cu procedura şi cerinţele stabilite prin lege, cheltuielile fiind în seama celui care a solicitat modificările.

În speţă, porţiunea de teren cu suprafaţa de 0, 04 ha , înregistrată la OCT Orhei cu nr.cadastral 6475000141, este amplasată vizavi de terenul pe care este amplasată casa de locui a lui Rotaru Valeriu, porţiunile de teren în cauză fiind despărţite de drumul public, care se află în administrarea Primăriei Vatici, fapt confirmat prin planul terenului eliberat de OCT Orhei ( f.d.94). Pe această porţiune de drum public Rotaru Valeriu construieşte un gard capital, fară autorizaţie. Administratorul drumului nu i-a eliberat lui Rotaru Valeriu autorizaţie de construcţie a unui gard sau efectuarea unor schimbări a drumului de acces atît către curtea lui proprie cît şi curţile vecinilor ( f.d.26). Conform art.21 alin.(2) al Legii nr.721 din 02.12.1996 privind calitatea în construcţii, controlul de stat al calităţii în construcţii se exercită de către Inspecţia de Stat în Construcţii.

Conform art.22 alin. (l) lit. b) al legii enunţate, investitorii sînt persoane fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţii sau intervenţii la construcţiile existente în sensul legii şi răspund de îndeplinirea obţinerea certificatului de urbanism, autorizaţiei de construire şi avizelor prevăzute de lege. Conform art.2 al Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii nr.163 din 09.07.2010, construcţii auxiliare, anexe sînt construcţii cu caracter definitiv sau provizoriu, menite să asigure activităţi complementare funcţiei de activitate/locuire, care, fiind amplasate în vecinătatea construcţiei principale, alcătuiesc împreună cu aceasta o unitate funcţională distinctă.

Din categoria construcţiilor auxiliare, anexelor fac parte: bucătării de vară, şure, grajduri pentru animale, depozite, garaje, sere, piscine, băi. Astfel, construcţia gardului capital nu face parte din construcţii auxiliare, cît şi nu cade sub lucrările prevăzute la art. al Legii nr.163, care pot fi efectuate fără certificate de urbanism pentru proiectare şi fără autorizaţie de construire. Prin urmare, instanţa de apel a invocat că, Inspecţia de Stat în Construcţii era în drept să emită prescripţia seria ISC nr. 0004039 din 19.06.2013, dispunînd sistarea lucrărilor de construcţie a gardului, iar concluzia instanţei de fond privind 3 respingerea acţiunii ca neîntemeiată este legală.

Instanţa de apel consideră că din dispozitivul hotărîrii urmează a fi exclusă menţiunea privind respingerea acţiunii ca depusă cu omiterea termenului de presripţie, dat fiind faptul că în partea motivată a hotărîrii primei instanţe, nu se conţin careva concluzii referitor la termenul de adresare în judecată. La 09 martie 2015, Rotaru Valeriu a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Mai mult ca atît, instanţele ierarhic inferioare eronat au aplicat prevederile art. 22 alin.(1) lit. b) a Legii nr.721 din 02.12.1996, art. 6 alin. 2 şi 3 al Legii drumurilor, art. 24 alin. 3 al Legii contenciosului administrativ. Intimaţii nu au dovedit prin nimic faptul că porţiunea de teren pe care a fost construit gradul este drum, limitîndu-se la afirmaţii declarative. La 12 iunie 2015 Bologan Corneliu prin intermediul cancelariei a depus o referinţă invocînd dezacordul cu recursul declarat de Rotaru Valeriu, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menţinerea hotărîrii contestate. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil, fiind depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 CPC.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434. În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din materialele cauzei denotă că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Rotaru Valeriu, fiind menţinută hotărîrea Judecătorie Orhei din 26 mai 2014, cu excluderea din dispozitivul hotărîrii menţiunii privind respingerea acţiunii ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Tot actele cauzei denotă că, la 28 noiembrie 2014 Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa participanţilor copia deciziei emise la 19 noiembrie 2014, (f.d.192), iar recurentul Rotaru Valeriu a primit-o la 15.12.2014, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f.d. 193). Cu toate acestea, contrar prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, Rotaru Valeriu a depus cererea de recurs doar la 09 martie 2015, adică cu omiterea termenului de 2 luni de atac care este de decădere şi nu poate fi restabilit. 4 În conformitate cu art. 434 alin. (2) CPC, termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. La caz urmează de menţionat că conform art. 61 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unui din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra admisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că Rotaru Valeriu a depus cererea de recurs cu omiterea termenului prevăzut la art. 434 Codul de procedură civilă, care este termen de decădere şi nu poate fi restabilit, nu a solicitat repunerea în termen a cererii de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv va încălca principiul securităţii raporturilor juridice şi va duce în mod inevitabil la o condamnare a Republicii Moldova de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (cauza Pîrnău şi alţii vs. Republica Moldova din 31 ianuarie 2012). În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Rotaru Valeriu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru 5