2ra-1445/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: E. Silivestru dosarul nr. 2ra-1445/15 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Evelina Bejan şi Octavian Bejan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ – 4 împotriva Evelinei Scripliuc (Bejan) cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Evelina Bejan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 02 iunie 2014, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 24 decembrie 2013, ÎMGFL – 4 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Evelinei Scripliuc (Bejan) cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a invocat că în baza contului personal deschis la ÎMGFL-4 pe numele pârâtei, SA „Termocom”, în procedura planului, a livrat energie termică. Susţine că pârâta nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată la 30 septembrie 2013 constituie suma de 2462,89 lei pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locative - comunale respective. Menţionează că conform art. 10, 17, 18 din Hotărâre Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ - comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Consideră că potrivit prevederile art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, ÎMGFL este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, însă ne cătând la acest fapt pârâții sunt informaţi prin intermediul facturii lunare şi a reclamaţiei (somaţiei) prin care se pune în vedere pârâţilor să-şi execute obligaţiile, dar aceştia nu şi le-au executat până în prezent. 1 Remarcă că la momentul de faţă, Gestionarul Fondului Locativ şi SA „Termocom”, în procedura planului, se află într-o situaţie financiară precară creată din cauza rău-platnicilor, dintre care face parte şi pârâta. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. art. 512, 514, 530, 572, 602, 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, art. 59, 60 Cod locativ, art. 28, 166, 167, 248, 13l CPC.

Solicită admiterea acţiunii, încasarea de la Evelina Bejan a datoriei în sumă de 2462,89 lei, cheltuielile de judecată, precum şi taxa de stat. Prin încheiere Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 07 mai 2014 a fost admisă cererea Evelinei Bejan cu privire la atragerea pe Octavian Bejan atras în calitate de intervenient accesoriu Octavian Bejan. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 02 iunie 2014 a fost admisă acţiunea, încasat de la Evelina Bejan în beneficiul ÎMGFL nr. 4 suma de 2462,89lei, încasată de la Evelina Bejan în beneficiul ÎMGFL nr. 4 taxa de stat în sumă de 270 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 37,86 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 a fost respins apelul ca neîntemeiat şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 28 aprilie 2015, Evelina Bejan şi Octavian Bejan au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Consideră că cererea de chemare în judecată a ÎMGFL – 4 este discriminatorie, deoarece nu este bazată pe criterii obiective. Susţine că intimatul ÎMGFL nr. 4 nu a atacat în instanţă toţi datornicii, atât consumatori de energie termică furnizată de SA „Termocom”, cât şi a celor care nu sunt consumatori de energie termică provenită de la furnizorul municipal, dar prin ale căror locuinţe trec ţevile de transportare a agentului termic.

Menţionează că instant de apel nici nu a încercat să clarifice de ce Vasile Guzun, director al ÎMGFL nr. 4 la momentul respectiv, s-a ocupat atât de serios de un datornic secundar, omițându-i pe cei principali. Invocă că există o suspiciune rezonabilă că sumele calculate de ÎMGFL nr. 4 şi SA „Termocom” nu sunt corecte, deoarece intimatul a prezentat o informaţie despre achitarea serviciilor locativ-comunale în perioada noiembrie 2007 - septembrie 2013. Relatează că caloriferul care încălzeşte scara blocului a fost rece toată perioada de încălzire, în timp ce blocul lor nu are etaj tehnic. Indică că sunt obligaţi să plătească servicii care nu au fost, de fapt, acordate, din cauza unei atitudini abuzive şi iresponsabile, manifestată de furnizorii de energie termică.

Potrivit calculelor lor, preţul consumului real de energie termică a constituit 693,60 lei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 2 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 18 februarie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 94), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurenţi, la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că Evelina Bejan şi Octavian Bejan s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 28 aprilie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Evelina Bejan şi Octavian Bejan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Evelina Bejan şi Octavian Bejan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Evelina Bejan şi Octavian Bejan ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Evelina Bejan şi Octavian Bejan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4