2ra-3374/14 — Încasarea datoriei pentru serviciile comunale prestate

prima instanţă: R.Ţurcanu dosarul nr. 2ra-3374/14 instanţa de apel: N.Budăi, A.Gavriliţa, N.Cernat ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dobrovan Valentina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.4 împotriva Valentinei Dobrovan, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni „Termocom”, cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile comunale prestate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Dobrovan Valentina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 24 martie 2014, c o n s t a t ă La 28 februarie 2014, Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.4 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Dobrovan, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni „Termocom”, cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile comunale prestate.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, pârâta locuieşte în apartamentul nr.10, str. Independenţei, 20/2, mun.Chişinău. Susţine că pârâta nu a achitat plata pentru serviciile acordate de furnizorul S.A.”Termocom” şi la situaţia din 28 februarie 2013 s-a acumulat o datorie în mărime totală de 15 738,97 lei. Consideră că proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică. Cere reclamantul, încasarea de la Dobrovan Valentina a datoriei pentru serviciile locativ-comunale prestate în mărime de 15 738,97 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 24 martie 2014 acţiunea a fost admisă.

S-a încasat de la Dobrovan Valentina în beneficiul Întreprinderii 1 municipale de gestionare a fondului locativ nr.4 datoria pentru serviciile comunale în mărime de 15 738,97 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 472,17 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Dobrovan Valentina a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2014 a fost respinsă cererea de apel depusă de Dobrovan Valentina şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 10 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Dobrovan Valentina a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că, instanţele judecătoreşti au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, fiind comise şi alte încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii.

În acest sens susţine că pretenţiile au fost înaintate cu încălcarea termenului de prescripţie de trei ani prevăzut de art.267 alin. (1) Cod civil. La fel menţionează, că temeiul apariţiei obligaţiunii serveşte contractul încheiat între părţi, însă ea nu a încheiat cu pîrîtul sau cu S.A.”Termocom” un contract scris care ar avea ca obiect prestarea serviciilor comunale şi anume încălzirea spaţiului locativ. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Dobrovan Valentina urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească 2 a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Dobrovan Valentina este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Dobrovan Valentina în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dobrovan Valentina ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Dobrovan Valentina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 3