3ra-866/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-866/15 prima instanţă - A. Donos instanţa de apel – N. Chircu, A. Toderaş, A. Albu, ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Maximenco Igor şi Maximenco Anna, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Maximenco Igor şi Maximenco Anna împotriva Consiliului municipal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 02 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Maximenco Igor şi Maximenco Anna, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 26 mai 2014, c o n s t a t ă ; La 21 ianuarie 2014 Maximenco Igor şi Maximenco Anna s-au adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.

Bălţi în care au solicitat recunoaşterea ilegală a refuzului Consiliului municipal Bălţi nr. M-2159/84 din 09 ianuarie 2014 prin care s-a refuzat atribuirea familiilor nou-formate, a terenurilor de pămînt, pentru construcţia caselor de locuit şi obligarea Consiliului municipal Bălţi de a include familia Maximenco în lista pentru atribuirea familiilor nou-formate, a terenurilor de pămînt, pentru construcţia caselor de locuit. În motivarea pretenţiilor formulate a menţionat că, a înaintat către Consiliul municipal Bălţi o solicitare privind atribuirea familiilor nou-formate a terenurilor de pămînt, pentru construcţia caselor de locuit. Se susţine că din anul 2009 Maximenco Igor şi Maximenco Anna formează o familie şi nu dispun nici de un bun imobil, iar din lipsă de spaţiu locativ sunt nevoiţi să locuiască într-un apartament mic împreună cu alte 3 persoane.

Indică că au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de trai, iar pentru aceasta au înaintat Consiliului municipal Bălţi o cerere prin care au solicitat să fie incluşi în rîndul persoanelor pentru atribuirea familiilor nou-formate a terenurilor de pămînt pentru construcţia caselor de locuit. Însă prin răspunsul Consiliului municipal Bălţi au fost informaţi că cererea lor nu poate fi satisfăcută din motiv că în baza deciziei 1 nr.6/75 din 25 septembrie 2008 a Consiliului municipal Bălţi a fost sistată luarea la evidenţă a adresărilor tinerilor familii, care au dreptul de a primi lot de teren pentru construcţia casei individuale pe teritoriul or. Bălţi, iar fondul de rezervă a Primăriei este de doar 2,66 ha.

Consideră reclamanţii că refuzul este unul neîntemeiat şi ilegal. Prin hotărârea judecătoriei Bălţi din 26 mai 2014, acţiunea înaintată de Maximenco Igor şi Maximenco Anna, s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 aprilie 2015, s-a respins apelul declarat de către Maximenco Igor şi Maximenco Anna şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Bălţi din 26 mai 2014. La 04 mai 2015, Maximenco Igor şi Maximenco Anna au declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de admitere a pretenţiilor înaintate. În motivarea recursului s-a menţionat că, soluţia instanţele inferioare este nefondată, pe motiv că probele au fost apreciate arbitrat de către instanţa de judecată, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi au fost interpretate eronat normele de drept material.

Consideră că instanţele investite cu judecarea fondului la examinarea cauzei nu a luat în consideraţie Recomandarea nr.8 a Curţii Supreme de Justiţie. Instanţa nu ţinut cont de faptul că pîrîtul nu a prezentat în şedinţa de judecată careva probe concludente şi pertinente care să confirme lipsa terenurilor în fondul de rezervă al organului administraţiei publice locale şi s-a bazat doar pe declaraţiile intimatului. Prin urmare, recurenţii şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. c) şi d) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că legea a fost interpretată eronat şi a aplicat în aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit avizului de recepţie (f.d.106) recurenţii Maximenco Igor şi Maximenco Anna au recepţionat decizia instanţei de apel, la 27 aprilie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 04 mai 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a 2 normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Maximenco Igor şi Maximenco Anna în cererea de recurs 3 poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Maximenco Igor şi Maximenco Anna se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4