3ra-187/15 — Obligarea atribuirii în natură a terenului

Judecătoria Dubăsari Dosarul nr. 3ra-187/15 Judecător: V. Suciu Curtea de Apel Chişinău Judecători: Iu. Cimpoi, L. Bulgac, A. Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Verlan Eugeniu, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Verlan Eugeniu către Consiliul sătesc Pîrîta, r-nul Dubăsari privind obligarea atribuirii în natură a terenului pentru construcţia casei de locuit şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014, CONSTATĂ : La 07.11.2013 reclamantul Verlan Eugeniu a depus cerere de chemare în judecată către Consiliul sătesc Pîrîta, r-nul Dubăsari privind obligarea atribuirii în natură a terenului pentru construcţia casei de locuit şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, potrivit deciziei Consiliului sătesc Pîrîta, r-nul Dubăsari nr.7/13 din 23.06.2010, s-a decis de a-i atribui teren pentru construcţia casei de locuit în mărime de 0,12 ha. Pînă în prezent nu i-a fost atribuit în natură sectorul de teren. La 11.09.2013 a înaintat Consiliului sătesc Pîrîta, r-nul Dubăsari o cerere prealabilă prin care a solicitat acordarea în natură a terenului specificat conform deciziei nr.7/13 din 23.06.2010, însă răspuns nu a primit. Reclamantul a indicat că, acţiunile pîrîtului i-au cauzat reclamantului stres, frustrare şi alte incomodităţi, în legătură cu neîndeplinirea speranţelor de aşi construi o casă. Pe acest fundal au existat şi certuri în familie.

Solicită reclamantul obligarea Consiliului sătesc Pîrîta, r-nul Dubăsari de a atribui în natură terenul pentru construcţia casei de locuit, în mărime de 0,12 ha, ca familiei nou-formate, în baza deciziei nr.7/13 din 23.06.2010 şi încasarea de la pîrît a prejudiciului moral în sumă de 3 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 20 februarie 2014, s-a admis acţiunea înaintată de Verlan Eugeniu către Consiliul sătesc Pîrîta, r-nul Dubăsari privind obligarea atribuirii în natură a terenului pentru construcţia casei de locuit şi 1 încasarea prejudiciului moral. S-a obligat Consiliul sătesc Pîrîta să-i atribuie în natură lui Verlan Eugeniu teren pentru construcţia casei de locuit, în baza Deciziei nr 7/13 din 23.06.2010.

S-a dispus încasarea de la Consiliul sătesc Pîrîta în beneficiul lui Verlan Eugeniu, cu titlu de prejudiciu moral suma de 3000 lei, cheltuieli judiciare legate de plata asistenţei juridice în sumă de 1800 lei, taxa de stat în sumă de 270 lei. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond a conchis că motivele invocate în cererea reclamantului sînt bazate pe suport legal şi probatoriu. La data de 20.03.2014 Consiliul sătesc Pîrîta, r-nul Dubăsari a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond ca fiind neîntemeiată. În motivarea apelului, a indicat că Decizia nr. 7/13 din 23.06.2010 cu privire la atribuirea terenurilor pentru contrucţie a fost anulată prin decizia nr. 6/18 din 20.12.2013.

A indicat că, apelantul nu dispune de 5 % rezervă de terenuri, pentru acordarea acestora cu titlu gratuit. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014 s-a admis apelul declarat de către Consiliul sătesc Pîrîta, r-nul Dubăsari, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 20 februarie 2014 şi s-a emis o hotărîre nouă prin care acţiunea lui Verlan Eugeniu către Consiliul sătesc Pîrîta, r-nul Dubăsari privind obligarea atribuirii în natură a terenului pentru construcţia casei de locuit şi încasarea prejudiciului moral, s-a respins ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel reţine că, la data pronunţării hotărîrii - 20 februarie 2014, decizia nr. 7/13 din 23.06.2010 prin care s-a dispus atribuirea unui lot de teren reclamantului nu mai producea efecte juridice, fiind anulată prin decizia nr. 6/18 din 20.12.2013 a Consiliului sătesc Pîrîta, r-ul Dubăsari.

Mai mult, prin certificatul nr. 84 din 20.02.2014 eliberat de Primăria s. Pîrîta şi certificatul nr. 44 din 20.03.2014 eliberat de Direcţia Agricultură şi Cadastru, se confirmă faptul că Primăria nu dispune de fond de rezervă, acesta fiind epuizat (f.d.39,54) iar potrivit Recomandării nr. 8 „ privind dreptul instanţei de a obliga organul de autoadministrare publică locală să repartizeze teren (lot de pămînt) pentru construirea casei individuale” o condiţie obligatorie pentru acordarea lotului de pămînt familiilor nou-formate o constituie existenţa fondului de rezervă. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Verlan Eugeniu a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08.10.2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Dubăsari din 20.02.2014.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. 2 Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Verlan Eugeniu asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Verlan Eugeniu ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Verlan Eugeniu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Verlan Eugeniu către Consiliul sătesc Pîrîta, r-nul Dubăsari privind obligarea atribuirii în natură a terenului pentru construcţia casei de locuit şi încasarea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4