3ra-1641/13 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-1641/13 Judecător: L.Brînza Curtea de Apel Chişinău Judecători: M.Anton, Iu.Cotruţă, I.Secrieru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bujoreanu Svetlana şi Bujoreanu Valeriu, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Bujoreanu Svetlana şi Bujoreanu Valeriu către Consiliul or.

Codru privind contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2013, CONSTATĂ : La 07.12.2012 Bujoreanu Svetlana a depus cerere de chemare în judecată către Consiliul oraşului Codru cu privire la repunerea în termen, anularea deciziei nr. 8/16 din 14 noiembrie 2007 şi a Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, la 06.07.1994, prin dispoziţia Primarului nr. 142, i s-a repartizat lotul de pămînt cu nr. 56 din or. Codru, str. Costiujeni pentru construcţia casei individuale de locuit. La 28.07.1998, conform deciziei Primăriei or. Codru nr.6/20-36 i s-a eliberat şi Titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, care a fost înregistrat în Registru cadastral cu nr. 1405 la data de 31.07.1998.

Susţine reclamanta că, pe parcursul anilor a aflat că terenul care le-a fost repartizat cu drept de proprietate, a fost atribuit unei alte persoane, şi anume lui Iulian Glavan, care la rîndul său a înstrăinat sectorul dat lui Dziubin Vasile. Avînd în vedere situaţia creată, indică reclamanta că, au înaintat o acţiune în instanţa de judecată prin care a solicitat atribuirea unui alt sector de teren. Prin hotărîrea nr. 2-2845 din 01.11.2007 emisă de Judecătoria Centru, mun. Chişinău, acţiunea sa a fost admisă şi Consiliul or. Codru a fost obligat să-i atribuie în proprietate un lot de pămînt pentru construcţia casei de locuit, analogic sectorului nr. 56, din str. Costiujeni, or. Codru. În scopul executării hotărîrii nr. 2-2845 din 01.11.2007, prin Decizia nr. 8/16 din 14 noiembrie 2007, Consiliul or.

Codru a decis atribuirea în proprietatea sa a sectorului de pămînt nr. 35 din or. Codru, str. Livădarilor. Ulterior, menţionează reclamanta că, la data de 09.07.2008, dreptul său de proprietate asupra sectorului de pămînt nr. 35 din or. Codru, str. Livădarilor a fost 1 trecut în Registrul bunurilor imobile în baza Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 0131-130415 din 26.05.2008. Menţionează reclamanta că, necătînd la faptul că prin hotărîrea instanţei de judecată s-a dispus atribuirea unui sector de teren analogic sectorului 56 din str. Costiujeni, or. Codru, Consiliul or. Codru i-a atribuit un sector de teren afectat de alunecări de teren care nu poate fi utilizat conform destinaţiei stabilite, fapt ce se confirmă şi prin raportul de cercetări inginero-geologice, întocmit la data de 14.09.2012 de institutul „AKBAПPOEKT”.

Mai menţionează reclamanta că, în scopul soluţionării amiabile a litigiului dat, la data de 25.10.2012, s-a adresat către Primăria or. Codru cu o scrisoare prin care a solicitat să-i fie repartizat un alt teren pentru construcţia locativă, analogic celui deţinut anterior, în conformitate cu hotărîrea Judecătoriei Centru nr. 2-2845 din 01.11.2007. Prin răspunsul pe care l-a primit la data de 08.11.2012, Primăria or. Codru nu a negat faptul necesităţii atribuirii unui alt teren, însă a refuzat să-i satisfacă cerinţa înaintată, motivîndu-şi opţiunea prin faptul că nu dispune de fond funciar disponibil. Susţine reclamanta că, necătînd la faptul că Consiliul or. Codru prin Decizia nr. 8/16 din 14 noiembrie 2007 i-a repartizat sectorul de teren nr. 35 din str. Livădarilor, or.

Codru, consideră că dreptul său privind asigurarea cu spaţiu locativ, continuă în continuare să fie grav lezat, deoarece terenul repartizat este viciat şi construcţia unei locuinţe pe acesta este imposibilă. Întru susţinerea acţiunii, mai menţionează reclamanta că, decizia contestată, în partea atribuirii în proprietate a unui teren afectat de vicii ascunse, este emisă contrar prevederilor legii, iar Titlul de proprietate este lovit de nulitate absolută, deoarece conform art. 13 alin. (l) lit. f) din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice se prevede expres că, din bunurile nepasibile de privatizare fac parte bunurile domeniului public, patrimoniul persoanelor juridice de drept public, precum şi terenurile din fondul apelor, inclusiv terenurile de sub apele folosite în interes public, fondul forestier, fîşiile forestiere de protecţie a apelor şi cele din zonele sanitare, terenurile expuse riscului de alunecări.

Remarcă reclamanta că, prin inacţiunile din partea pîrîtului, în continuare sunt îngrădite drepturile sale de posesie, dispoziţiei şi folosinţă conform destinaţiei terenului. Cere, reclamanta Bujoreanu Svetlana, admiterea acţiunii, anularea Deciziei nr. 8/16 emisă de Consiliul or. Codru la 14 noiembrie 2007 prin care i s-a atribuit în proprietate sectorul de pămînt nr. 35 din or. Codru, str. Livădarilor; declararea nulă a Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren din 26.05.2008, asupra sectorului de teren nr. 35 cu nr. cadastral 0131130415, precum şi repunerea în termen în vederea executării hotărîrii Judecătoriei Centru nr. 2-2845 din 01.11.2007. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 14 martie 2013, a fost atras în prezentul proces civil în calitate de coreclamant Bujoreanu Valeriu. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 aprilie 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. În susţinerea soluţiei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 14-17 al Legii contenciosului administrativ şi art. 271 şi 279 CC, menţionînd că reclamanţii au cunoscut despre temeiurile invocate în acţiune cu mult înainte de înaintarea cererii 2 prealabile, iar aceasta a fost depusă peste 39 zile de la data cînd au făcut cunoştinţă cu raportul „AKBAПPOEKT”. La 02 mai 2013, Bujoreanu Svetlana şi Bujoreanu Valeriu au declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 03 aprilie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea apelului au indicat, că prima instanţă nu a ţinut cont de circumstanţele cauzei şi a încălcat normele de drept material şi procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de Bujoreanu Svetlana şi Bujoreanu Valeriu, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 aprilie 2013 şi a fost emisă încheierea prin care a fost încetat procesul în cauză. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplict prevederile art. 4 lit. h) al Legii contenciosului administrativ, menţionînd că reclamanţii au contestat Decizia nr. 8/16 din 14.11.2007, care a fost adoptată de Consiliul or.

Codru în scopul executării hotărîrii judecătoreşti irevocabile. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 15.07.2013, Bujoreanu Svetlana şi Bujoreanu Valeriu au contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13.06.2013 şi emiterea unei noi soluţii de admitere integrală a acţiunii. În susţinerea recursului, recurenţii au menţionat faptul că instanţa de apel nu a verificat dacă decizia contestată a fost emisă anume în scopul executării hotărîrii nr. 2-2845 din 01.11.2007, precum şi nu s-a pronunţat asupra tuturor cerinţelor înaintate. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenţii indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a constatat circumstanţele cauzei şi a apreciat înscrisurile probatoare. În viziunea recurenţilor, instanţa de apel nu a verificat dacă decizia contestată a fost emisă anume în scopul executării hotărîrii nr. 2-2845 din 01.11.2007. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

3 Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Bujoreanu Svetlana şi Bujoreanu Valeriu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bujoreanu Svetlana şi Bujoreanu Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Bujoreanu Svetlana şi Bujoreanu Valeriu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Bujoreanu Svetlana şi Bujoreanu Valeriu către Consiliul or. Codru privind contestarea actelor administrative. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4