2ra-1425/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: L.Brînză dosarul nr. 2ra-1425/15 instanţa de apel: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Paşcov Valeriu prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Paşcov Valeriu împotriva Bursei Imobiliare ,,LARA” privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015 prin care s-a respins apelul declarat de Paşcov Valeriu şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 08 mai 2014, c o n s t a t ă La 12 iunie 2012 Paşcov Valeriu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Bursei Imobiliare ,,LARA” privind încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în conformitate cu contractele de muncă din 22.09.2001 şi din 16.12.2002 a fost angajat de SRL ,,LARA” în calitate de şef al Direcţiei investiţii şi construcţie al complexului imobiliar „LARA CITY” din str. 31 august 1989, nr.46, mun. Chişinău. Indică că perioada angajării şi termenul contractelor de angajare au fost strict legate de începerea construcţiei şi finisării complexului nominalizat.

După finisarea construcţiei, la finele anului 2004, pe motiv că practic toate apartamentele au fost vîndute noilor proprietari, menţinerea relaţiilor de colaborare cu angajatorul nu avea nici un temei, astfel, la 01.01.2005 a fost concediat din funcţia deţinută din propria iniţiativă, pe motivul finisării construcţiei complexului imobiliar, cît şi expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe termen determinat. 1 Menţionează reclamantul că, în perioada cît a activat în calitate de şef al Direcţiei investiţii şi construcţie al complexului imobiliar „LARA CITY”, a executat integral obligaţiunile prevăzute de contractul individual de muncă şi prevederile legislaţiei. În această perioadă nu a avut nici o mustrare şi nu a fost întrerupt contractul de muncă.

Susţine că şi-a îndeplinit obligaţiunile asumate la nivelul cuvenit, însă, angajatorul nu şi-a executat obligaţiunile asumate prin p.5.2 al contractului de muncă din 22.09.2001 şi p.6.1 al contactului de muncă din 16.12.2002 cu acordul adiţional la contract, privind achitarea plăţii unice egale cu 28% din venitul curat acumulat în urma construcţiei complexului imobiliar „LARA CITY”, care conform estimărilor constituie suma de 1950205 lei. Indică că, a înaintat în adresa fostului angajator o cerere prealabilă privind achitarea sumei de 1 950 205 lei, care însă a rămas fără răspuns. A mai indicat că anterior a depus o cerere de chemare în judecată pe aceleaşi temeiuri, care însă a fost scoasă de pe rol în anul 2009. La momentul actual are mai multe litigii cu SRL,,LARA”, însă plata salarială pînă în prezent nu este achitată.

Solicită reclamantul, încasarea din contul Bursei Imobiliare ,,LARA” a plăţii salariale în mărime de 1 950 205 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 mai 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. S-a încasat de la Paşcov Valeriu în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 25 000 lei şi în beneficiul Bursei Imobiliare ,,LARA” cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Paşcov Valeriu a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de Paşcov Valeriu şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 mai 2014. La 24 aprilie 2015, Paşcov Valeriu prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina, a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti cu remiterea pricinii la rejudecare.

În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate prin faptul că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele pricinii şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural. Indică că pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată, în dosar lipseşte procesul-verbal al tuturor şedinţelor de judecată din instanţa de apel, precum şi au fost săvîrşite alte încălcări care au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. A mai indicat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor din cererea de apel, încălcînd astfel esenţa şi procedura unui act judecătoresc.

2 Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Paşcov Valeriu prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Paşcov Valeriu prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că 3 cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Paşcov Valeriu prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Paşcov Valeriu prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4