2ra-2468/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: G.Bivol dosarul nr. 2ra-2468/15 instanţa de apel: N.Traciuc, M.Anton, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Paşcov Valeri prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Paşcov Valeri împotriva bursei imobiliare ,,LARA” societate cu răspundere limitată privind încasarea datoriei pecuniare şi cheltuielilor de judecată, precum şi diferenţa neachitată a taxei de stat pentru examinarea pricinii şi la cererea reconvenţională depusă de bursa imobiliară ,,LARA” societate cu răspundere limitată împotriva lui Paşcov Valeri privind încasarea datoriei pentru serviciile de furnizare a gazelor naturale şi energia electrică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015, prin care s-a respins apelul declarat de către Paşcov Valeri şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 22 octombrie 2014, c o n s t a t ă La 15 septembrie 2011, Paşcov Valeri a depus cerere de chemare în judecată împotriva bursei imobiliare ,,LARA” SRL privind încasarea datoriei pecuniare şi cheltuielilor de judecată, precum şi diferenţa neachitată a taxei de stat pentru examinarea pricinii. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului de vînzare- cumpărare nr.213/8-84 din 21 august 2004, încheiat cu bursa imobiliară „LARA” SRL, ultima a înstrăinat, iar dînsul a procurat apartamentul nr. 84, situat în blocul locativ nr.46, din str.31 August 1989, mun. Chişină, care a fost transmis în baza actului de predare - primire, iar dreptul lui de proprietate asupra apartamentului a fost înregistrat la OCT Chişinău de către bursa imobiliară „LARA” SRL.

Potrivit condiţiilor contractuale, bunul imobil sus-indicat a fost transmis în „varianta albă”, preţul de achitare fiind în suma de 503 461.94 lei, care în baza unei înțelegeri prealabile între părţi s-a convenit că, costul apartamentului va fi achitat în rate, dintre care prima fiind stabilită în mărime de 60 673 lei, iar diferenţa de preţ va fi achitată din plata unică salarială în mărime de 28 % conform contractului individual de muncă încheiat între Paşcov Valeri şi bursa imobiliară „LARA” SRL din 16 decembrie 2002 şi anexei corespunzătoare. Susţine că, prin contractul individual de muncă din 16 decembrie 2002 a fost stabilit termenul de angajare, precum şi remunerația pentru munca efectuată.

În acest sens a menționat că, după încetarea contractului individual de muncă şi darea în exploatare a complexului locativ „LARA”, de către bursa imobiliară „Lara” SRL nu a fost calculat venitul net şi nu s-au efectuat calculele şi achitarea corespunzătoare cu salariatul Paşcov Valeri, astfel s-a adresat pîrîtului în vederea soluţionării situaţiei create, care la informat prin răspuns că, avînd dreptul de proprietate asupra apartamentului care este înregistrat la OCT Chişinău pe numele lui Paşcov Valeri, ultimul nu trebuie să îşi facă careva probleme, or după finisarea raporturilor financiare şi a calculării venitului net în urma realizării obiectului complexul locativ „LARA” şi a realizării apartamentelor din acest complex, vor fi efectuate achitările necesare prevăzute pentru apartamentul nr.84, precum şi convenite anterior de către părţi.

Afirmă că, nu a fost somat şi nici solicitat cu cereri şi scrisori de către bursa imobiliară ,,LARA” privind diferenţa de preţ necesară spre achitare pentru apartamentul nr.84, şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2010, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Jutiţie din 17 martie 2011, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău şi s-a emis o nouă hotărîre, prin care s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.213/8-84 din 21 august 2004, cu evacuarea lui Paşcov Valeri cu membrii de familie din acest bun imobil. Mai susţine că, la 14 aprilie 2011, Paşcov Valeri şi membrii familiei lui, au eliberat apartamentul respectiv în beneficiul bursei imobiliare „LARA” SRL, fapt menţionat şi de executorul judecătoresc Gheţiu Liudmila în procesul-verbal corespunzător, în prezenţa martorilor asistenţi şi cu participarea reprezentantului pîrîtului.

De asemenea, reprezentantul bursei imobiliare „Lara” SRL i-a solicitat ă nu deterioreze apartamentul, promiţîndu-i că, cheltuielile suportate în legătură cu îmbunătățirea apartamentului, vor fi restituite în baza actelor confirmătoare, însă imediat după ce apartamentul a fost transmis de către Paşcov Valeri, a fost anunţat că toate pretenţiile materiale vor fi soluţionate doar pe cale judiciară şi anume din acest considerent a solicitat efectuarea unei evaluări a îmbunătățirilor executate în apartamentul respectiv.

În baza raportului de evaluare nr. 041/08/11 din 08 aprilie 2011 a fost constatat că, devizul de cheltuieli a lucrărilor de finisare a apartamentului constituie suma de 521 488.28 lei, menţionîndu-se că, datele din acest raport de evaluare sunt corespunzătoare situaţiei, în care toate bunurile personale, îmbunătățirile care pot fi ridicate fără a pricinui careva daune imobilului, precum şi mobilierul - au fost scoase din apartament, în imobil rămăseseră bunurile, lucrurile, îmbunătățirile care nu pot fi ridicate, or separarea acestora ar dauna integrităţii pereţilor, tavanelor, pardoselilor din imobilul respectiv şi anume: cada de baie, parchetul, teracota, țevile, tavanele decorative, lustre, fire electrice, etc. În acest sens, a indicat că, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 02 octombrie 2008 s-a adresat bursei imobiliare ,, LARA” SRL cu cerere privind restituirea 2 sumelor investite în apartament, însă prin răspunsul nr.451/2-123 din 27 octombrie 2008 cererea a fost respinsă.

Totodată, a fost expediată şi telegrama cu privire la înştiinţarea bursei imobiliare ,, LARA” SRL cu solicitarea de a lua o decizie în comun acord cu evaluatorul privind compensarea cheltuielilor care ar satisface pretenţiile tuturor părţilor, însă la fel a fost respinsă prin raspunsul nr.98/02 din 07 aprilie 2011. Suplimentar a indicat reclamantul cu referire la taxa de stat că, a anexat dovada achitării taxei de stat în parte, în sumă de 4 500 lei, dînsul fiind angajat cu un salariu de funcţie în mărime de 1 500 lei/lunar, iar pentru perioada anului 2013 salariul nu a fost achitat şi calculat spre plată, achitându-se doar suma de 3 000 lei, ulterior pentru anul 2012 a fost achitată suma de 7 500 lei, iar potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova, minimul de existenţă calculat a constituit în medie pe lună pentru un bărbat în vârstă aptă de muncă din mediul urban în anul 2012 - suma de 1 781,20 lei.

Consideră reclamantul că, în urma rezoluţiunii contractului şi aducerii în poziţia iniţială a părţilor, Paşcov Valeri a restituit apartamentul, iar bursa imobiliară „LARA” SRL urma să compenseze toate cheltuielile de îmbunătăţire esenţială a apartamentului, or îmbunătățirile respective sunt inseparabile bunului imobil, iar separarea lor ar dauna/deteriora bunul. Cere, reclamantul prin cererea de chemare în judecată şi cererea de concretizare a pretenţiilor, încasarea de la bursa imobiliară ,,LARA” SRL a datoriei pecuniare în mărime de 521 488.28 lei, compensarea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu plata taxei de stat şi asistență juridică, încasarea diferenţei neachitate a taxei de stat pentru examinarea pricinii (f.d.

48-53, Vol II). Pe parcursul examinării pricinii, bursa imobiliară ,,LARA” SRL a înaintat cerere reconvențională împotriva lui Paşcov Valeri, solicitînd încasarea datoriei pentru serviciile de furnizare a gazelor naturale şi energia electrică în mărime de 1 983.26 lei (f.d. 197- 198-Vol I). În motivarea acţiunii reconvenționale s-a invocat faptul că, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2010 s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare- cumpărare a apartamentului nr.84 din blocul locativ nr.46, situat în mun. Chişinău, str. 31 august 1989, încheiat la 21 august 2004 între bursa imobiliară „LARA” SRL în calitate de vânzător şi Valeriu Paşcov în calitate de cumpărător, din motivul neîndeplinirii de către ultimul a obligațiilor de plată a costului bunului imobil.

A mai menționat că, s-a dispus şi evacuarea familiei lui Paşcov Valeri din bunul imobil, iar la 14 aprilie 2011 Paşcov Valeri şi membrii familiei acestuia, au fost evacuaţi din apartamentul enunţat. Astfel, la momentul evacuării Paşcov Valerii a acumulat datorii pentru folosirea gazelor naturale în sumă de 1 820.25 lei şi energia electrică în sumă de 163.01 lei, iar în total a acumulat datorii în sumă de 1 983.26 lei. Ulterior, la 27 februarie 2013, Paşcov Valeri s-a obligat să achite datoria în termene rezonabile, însă până în prezent nu au fost onorate obligaţiile asumate, iar în 3 rezultatul acestor încălcări, bursa imobiliară „LARA” a fost nevoită să achite furnizorilor suma de 1 983.26 lei, întru evitarea întreruperii furnizării serviciilor respective.

Consideră că, prin neîndeplinirea obligațiilor de către Paşcov Valeri a fost prejudiciat material în sumă de 1 983.26 lei şi a suportat cheltuieli de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 octombrie 2014, acţiunea lui Paşcov Valeri împotriva bursei imobiliare „LARA” SRL privind încasarea cheltuielilor pentru reparația apartamentului s-a respins ca fiind neîntemeiată. Acţiunea reconvenţională a bursei Imobiliare „Lara” SRL împotriva lui Paşcov Valeri privind încasarea sumei s-a respins ca fiind neîntemeiată. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 noiembrie 2014, s-a suplinit hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 octombrie 2014, după primul aliniat, cu noi alineate avînd următorul conţinut: „A încasa de la Paşcov Valeri partea neachitată a taxei de stat în mărime de 11 144.64 lei.

A încasa de la bursa imobiliară „Lara” SRL partea neachitată a taxei de stat în mărime de 210 lei.” Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, bursa imobiliară ,,LARA” şi Paşcov Valeri au depus cerere de apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015, s-a restituit cererea de apel depusă de bursa imobiliară ,,LARA”, ca depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015 s-a respins apelul declarat de către Paşcov Valeri şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 octombrie 2014. La 21 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Paşcov Valeri prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea acesteia şi remiterea pricinii la rejudecare.

În motivarea recursului s-a indicat că, la examinarea cauzei în ordine de apel, instanţa nu a elucidat pe deplin circumstanțele pricinii, fiind aplicate şi interpretate eronat normele de drept procedural şi material. Susţine că, instanţele de judecată în mod eronat au menționat că, prin acţiunea depusă s-a solicitat încasarea cheltuielilor pentru reparația apartamentului, pe cînd în speţă prin cererea de concretizare a cerinţelor s-a solicitat încasarea datoriei pecuniare, ca rezultat a lucrărilor de finisare şi îmbunătăţire a bunului imobil, care a fost transmis în variantă albă, fapt confirmat prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013 (f.d. 180-181), prin care s-a respins recursul bursei imobiliare „LARA” şi s-a menţinut încheierea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 04 martie 2013 (f.d. 183). De asemenea, afirmă recurentul că, efectuarea lucrărilor de îmbunătăţire şi finisare a apartamentului sunt inseparabile bunului imobil, deoarece la evacuare în caz de separare, s-ar pricinui daune esenţiale acestuia. Consideră că, prima instanţă eronat a indicat că, dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost grevat, dînsul nefiind în drept să efectueze lucrări de construcţie şi/sau reparaţie care duc la modificarea valorii acestuia şi că, în lipsa acordului 4 intimatului, adică titularului grevării a efectuat lucrările de reparaţie şi replanificare. Or, potrivit p. 3.1. litera c) al contractului nr. LC 213/8-84 din 31 ianuarie 2003 (f.d. 12-16), după predarea-primirea imobilului în folosinţă, cumpărătorul are dreptul să efectueze lucrări de finisare şi să efectueze lucrări de montare a instalaţiilor tehnice, nestipulate în anexa nr.2.

după propria discreţie şi din cont propriu conform condiţiilor tehnice și normelor în construcţii în vigoare. Astfel, toate îmbunătățirile, lucrările de finisare şi de montare efectuate bunului imobil primit conform actului de predare-primire, au fost efectuate întemeiat şi legal, luînd în consideraţie condiţiile şi angajamentele contractuale semnate de ambele părţi, în care este exprimat acordul expres al intimatului pentru efectuarea acestor lucrări direct prin clauză contractuală prevăzută la p. 3.1.

litera c). Mai mult ca atît, consideră că instanţele de judecată la examinarea litigiului nu s- au axat pe probele prezentate de către reclamant-recurent şi anume: contractul nr. LC/213/8-84 din 31 ianuarie 2003, actul de predare-primire al apartamentului din 31 ianuarie 2003, în care este indicată starea apartamentului preluat în varianta albă, procesul-verbal din 14 aprilie 2011 a executorului judecătoresc, prin care s-a indicat starea apartamentului primit, cu referire la îmbunătățirile inseparabile a imobilului respectiv; fotografiile executate la acel moment, cu fixarea stării apartamentului preluat de la intimat; înregistrarea video a imobilului din 14 aprilie 2011; actul comparativ de predare-primire a imobilului respectiv cu mențiunea îmbunătățirilor şi lucrărilor de finisare, efectuate în apartament comparativ cu starea predării iniţiale a bunului imobil în varianta albă din 2003; calculele geometrice a constructivelor de îmbunătăţire necesară pentru întocmirea devizului de cheltuieli.

Menţionează că, atît instanţa de fond, cît şi cea de apel nu s-au expus asupra circumstanței, că la momentul transmiterii bunului imobil, starea apartamentului a fost indicată în actul de predare-primire din 20 mai 2004 anexat la materialele cauzei, iar la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare din 21 august 2004, în apartament deja au fost efectuate îmbunătăţirile pentru asigurarea condiţiilor decente de trai, iar în cazul neonorării obligațiunilor asumate prin actul juridic, s-au întreprinderea cărorva acţiuni necorespunzătoare a condiţiilor contractuale, intimatul ar fi în drept să rezilieze contractul, cu înștiințare prealabilă de 15 zile, fapt care nu a avut loc, ceea ce confirmă faptul că la momentul transmiterii şi încheierii contractului de vînzare-cumpărare, pretenţii nu existau.

La fel, consideră că, instanţele de judecată au omis argumentul expus, precum că bursa imobiliară „LARA” SRL, a înregistrat contractul respectiv la OCT Chişinău (f.d.165), iar la pregătirea dosarului tehnic pentru apartamentele din imobil, OCT Chişinău urma să întreprindă anumite măsurări ale apartamentelor din blocul locativ, or specificul proiectului (schema carcasului constrcuţiei) permitea aplicarea principiilor aşa- numitului spaţiu deschis, adică avea posibilitatea de a transfera îngrădirile fără încălcarea schemei de bază a carcasei clădirii şi a pereţilor de bază. Astfel, spaţiul fiecărui apartament în bloc la momentul dării în exploatare practic a fost şi rămîne pînă în 5 prezent, individual, nefiind efectuate de OCT Chişinău, măsurările geometrice în natură, iar în dosarul tehnic al blocului a fost inclus copia proiectului.

De asemenea menționează că, dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost înregistrat la 21 august 2004, fiind achitat de intimat din contul lui Paşcov Valeri, suma de 1 200 lei, iar interdicţii şi grevări asupra dreptului de proprietate la apartamentul respectiv au fost aplicate la 24 august 2010 (f.d. 121), de unde rezultă că, potrivit acordului scris al intimatului, menţionat în contractul din 31 ianuarie 2003, începînd cu 31 ianuarie 2003, prin predarea-primirea a apartamentului, Paşcov Valeri avea acordul scris al bursei imobiliare ,,LARA” în vedrea efectuării lucrărilor de finisare şi montări în apartament, începînd cu 31 ianuarie 2003, nefiind aplicate interdicţii şi grevări (f.d.

12- 16, p. 3.1. litera c) al contractului nr. LC 213/8-84 din 31.01.2003). Consideră că, au fost aplicate eronat prevederile art.art. 130, 139, 239, 240 şi 241 CPC în coroborare cu art.art. 337 alin. (1), 598, 643 alin. (1), 738 alin. (2), 739 alin. (2), 893, 908 alin. (1) şi 909 alin. (1) ale Cod civil. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Paşcov Valeri prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

6 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către Paşcov Valeri prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că, argumentele invocate de către Paşcov Valeri prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Paşcov Valeri prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Paşcov Valeri prin intermediul reprezentantului Sultan Cristina, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 7