2ra-1277/15 — Încasarea sumei

Prima instanţă: S. Papuha dosarul nr. 2ra-1277/15 Instanţa de apel: M. Guzun, A. Doga şi A. Nogai ÎNCHEIERE 11 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Galina Stratulat examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Sandu Nicolai în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova împotriva lui Sandu Nicolai cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015 c o n s t a t ă La data de 07.08.2014 Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Sandu Nicolai cu privire la încasarea sumei în mărime de 35415,3 lei.

În motivarea acţiunii Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a menţionat că, prin ordinul Cancelariei de Stat nr. 38-p din 12.02.2010, Sandu Nicolai a fost concediat din funcţia de consultant principal al Direcţiei probleme speciale a Cancelariei de Stat. Denotă că, la 09 martie 2010 Sandu Nicolai a depus cererea de chemare în judecată împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului Cancelariei de Stat nr. 38-p din 12.02.2010, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la locul de muncă, repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Face referire că, prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 08.06.2010 s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Sandu Nicolai împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, s-a anulat ordinul Cancelariei de Stat nr. 38-p din 12.02.2010, s-a restabilit Sandu Nicolai în funcţia de consultant principal al Direcţiei probleme speciale a Cancelariei de Stat, s-a încasat de la Cancelaria de Stat a Republicii Moldova în beneficiul lui Sandu Nicolai salariul mediu pentru 1 lipsa forţată de la serviciu în mărime de 23086,25 lei şi prejudiciul moral în mărime de 5910,5 lei cu excluderea sumelor recepţionate la momentul concedierii, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27.10.2010 s-au admis cererile de recurs depuse de Sandu Nicolai şi de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, s-a casat hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 08.06.2010 în partea în care s-a dispus încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu cu remiterea cauzei în aceasta parte spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 13.02.2012 s-a admis acţiunea, s- a încasat din contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în beneficiul lui Nicolai Sandu salariul mediu pentru absenţa forţată de la serviciu în perioada 12.02.2010-08.06.2010 în mărime de 23086,25 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21.05.2012 s-a respins recursul declarat de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova şi s-a menţinut hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 13.02.2012.

Denotă că, conform informaţiei prezentate de Direcţia administrare şi management intern a Cancelariei de Stat odată cu emiterea ordinului Cancelariei de Stat nr. 38-p din 12.02.2010 privind eliberarea din funcţia deţinută, lui Sandu Nicolai i-au fost achitate îndemnizaţia unică egală cu 6 salarii medii lunare in mărime de 35412,3 lei, compensaţia pentru concediul de odihnă nefolosit în sumă de 5018,75 lei, indemnizaţia unică în proporţie de 50% din salariul de funcţie pentru fiecare an complet de activitate in serviciul public în sumă de 14000 lei şi ajutorul material pentru perioada efectiv lucrată în mărime de 720,2 lei, în total suma achitată la eliberare din funcţie a constituit 55151,25 de lei.

In această ordine de idei menţionează că, odată ce ordinul Cancelariei de Stat nr. 38-p din 12.02.2010 a fost anulat, consideră justificată pretenţia cu privire la încasarea sumei de 35412,3 lei achitate lui Sandu Nicolai cu titlu de indemnizaţie la concediere, egală cu 6 salarii medii lunare. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 25.11.2014 s-a admis acţiunea înaintată, s-a încasat de la Sandu Nicolai în beneficiul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova suma de 35412,30 lei, achitată la eliberarea din funcţie în calitate de indemnizaţie unică egală cu 6 salarii medii lunare, s-a încasat de la Sandu Nicolai în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1062.37 lei. În motivarea soluţiei adoptate prima instanţă a menţionat că, odată ce ordinul Cancelariei de Stat nr. 38-p din 12.02.2010 a fost anulat, în temeiul art. 219 alin. (1) şi (2) din Codul civil acţiunea înaintată este justificată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de Sandu Nicolai şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. Instanţa de apel a reiterat argumentele invocate în hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 25.11.2014. La 17 martie 2015 Sandu Nicolai a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată să fie respinsă. În motivarea cererii de recurs Sandu Nicolai a menţionat că, instanţa de apel nu a determinat pe deplin circumstanţele pricinii şi a interpretat eronat normele de 2 drept material, fapt manifestat prin omisiunea de a constata, în temeiul art. 344 alin. 4) din Codul muncii, că acţiunea este depusă tardiv.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că, decizia recurată a fost adoptată la 24 februarie 2015, pe care motiv recursul declarat de Sandu Nicolai la 17 martie 2015 urmează a fi considerat ca fiind depus în termen. Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sa aplicarea eronată a normelor de drept material sa a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sa analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii a fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu a fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea a dus sa ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sa în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sa în cazul în care erorile comise a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se ia în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); 3 b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel nu a determinat pe deplin circumstanţele pricinii şi a interpretat eronat normele de drept material, nu pot fi reţinute pe motiv că, circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Totodată Completul denotă că, art. 344 alin. 4) din Codul muncii este aplicabil situaţiei în care apar divergenţe privind modul de reparare a prejudiciului material, circumstanţe ce nu se regăsesc în pricina dedusă examinării.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Sandu Nicolai nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CtEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenta unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Sandu Nicolai ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de Sandu Nicolai se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4