2ra-3513/13 — Anularea ordinului

dosar nr:2ra-3513/13 prima instanţă: Judecătoria Buiucani judecător –Gh.Pavliuc instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău judecători – Domnica Manole Nina Traciuc Eugenia Fistican ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei , judecătorul – Iulia Sîrcu Judecători –Ion Vîlcov, Vera Macinskaia examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Guzun Vitalie, prin intermediul avocatului - Carmanschi Vitalie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Guzun Vitalie împotriva Cancelariei de Stat a RM şi Guvernului RM privind anularea ordinului nr.263-P din 08.12.2009 cu privire la concediere, achitarea unei compensaţii suplimentare în mărime de 4544, 07 lei în locul restabilirii la locul de muncă, încasarea de la Cancelaria de Stat a salariului mediu lunar, în mărime de 20103 lei, cu titlu de despăgubire pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă, încasarea sumei pentru concediul anual de odihnă cuvenit pentru perioada 08.12.2009 şi pînă la data emiterii hotărârii, încasarea prejudiciului moral în mărime de 3029, 38 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2500 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Cancelaria de Stat a RM şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 23 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată La 03 noiembrie 2010,

reclamantul Guzun Vitalie s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Cancelariei de Stat a RM şi Guvernului RM cu privire la anularea ordinului nr. 263-P din 08.12.2009 cu privire la concediere, obligarea pârâţilor să-1 restabilească la locul de muncă deţinut anterior în calitate de şofer în cadrul Oficiului Teritorial Chişinău, încasarea de la pârâţi în mod solidar a salariului pentru întreaga perioadă de absenţă forţată la locul de muncă, repararea din contul pârâţilor, a prejudiciului moral în mărime de paisprezece salarii medii lunare.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Guzun Vitalie a indicat că, el a fost angajat în calitate de şofer al Direcţiei teritoriale control administrativ Chişinău, pe un termen nedetereminat, iar la 18.09.2009, Parlamentul a adoptat Legea nr.21-XVIII, pentru modificarea Legii nr.64-XII din 1 31.05.1990 cu privire la Guvern, potrivit căreia Ministerul Administraţiei Publice Locale nu mai este inclus în lista Ministerelor ce activează pe teritoriul Republicii Moldova. A mai indicat reclamantul că, prin ordinul nr.94 G din 23.10.2009, Ministerul Administraţiei Publice Locale a dispus preavizarea contra semnătură a funcţionarilor publici din cadrul Ministerului Administraţiei Publice Locale în legătură cu încetarea activităţii prin lichidarea autorităţii, cu care dispoziţie a luat cunoştinţă contra semnătură doar la data de 26.10.2009.

Astfel, potrivit ordinului nr.263-P din 08.12.2009, el a fost eliberat de la locul de muncă începînd cu data de 23.12.2009, iar cu conţinutul ordinului nominalizat el a luat cunoştinţă la 24.12.2009, pentru ce a şi semnat. Susţine, reclamantul Guzun Vitalie că, angajatorul în raport cu salariaţii eliberaţi din funcţiile deţinute, a avut loc un proces de lichidare a instituţiei, iar în raport cu alte persoane juridice şi fizice, instituţii ale statului şi private, procesul de lichidare este unul de reorganizare, iar ca succesor este Cancelaria de Stat. Toate aceste împrejurări denotă că nu s-au respectat procedurile legale de concediere sau transfer, considerînd astfel că, nu a existat o lichidare propriu-zisă a instituţiei, ci o reorganizare, cu transferul competenţelor, precum şi a structurii şi a statelor de personal a instituţiei presupus lichidate.

În cadrul examinării pricinii, reclamantul Guzun Vitalie, prin cererea depusă şi- a concretizat pretenţiile solicitînd : anularea ordinului nr.263-P din 08.12.2009 cu privire la concediere, achitarea unei compensaţii suplimentare în mărime de paisprezece salarii medii în locul restabilirii la locul de muncă, încasarea de la Cancelaria de Stat a salariului mediu lunar, cu titlu de despăgubire, pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă, încasarea sumei pentru concediul anual de odihnă cuvenit pentru perioada 08.12.2009 şi pînă la data emiterii hotărârii, încasarea prejudiciului moral, în mărime de paisprezece salarii medii şi încasarea cheltuielilor de judecată ( f.d.25).

Ulterior, prin susţinerile verbale anexate la dosar Guzun Vitalie a concretizat pretenţiile sale solicitînd, anularea ordinului nr.263-P din 08.12.2009 cu privire la concediere, achitarea unei compensaţii suplimentare în mărime de 21205, 66 lei, în locul restabilirii la locul de muncă, încasarea de la Cancelaria de Stat a salariului mediu lunar în mărime de 20103, 13 lei cu titlu de despăgubire pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă, încasarea sumei pentru concediul anual de odihnă cuvenit pentru perioada 08.12.2009 şi pînă la data emiterii hotărârii în mărime de 4544, 07 lei, încasarea prejudiciului moral în mărime de 21205, 66 şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3200 lei ( f.d.42-47, 151). Prin hotărârea Judecătoriei s.Buiucani, mun.Chişinău din 23 octombrie 2012, acţiunea lui Guzun Vitalie a fost admisă parţial şi s-a dispus: A anula ordinul Ministerului Administraţiei Publice Locale nr.263-P din 08.12.2009 cu privire la concediere, prin care Vitalie Guzun a fost eliberat din funcţia de şofer al Direcţiei teritoriale control administrativ Chişinău, cu începere din data de 02.12.2009, în locul restabilirii la locul de muncă, a încasa de la Cancelaria de Stat a RM, în beneficiul lui Guzun Vitalie o compensaţie în mărime de 3 salarii medii lunare, ceea ce constituie suma totală de 4 544, 07 lei, a încasa de la Cancelaria de Stat a RM,

în beneficiul lui Guzun Vitalie a sumei de 20103 lei, 2 ceea ce reprezintă salariul mediu lunar pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă şi pînă la data angajării la o altă muncă, s-a dispus obligarea Cancelariei de Stat să-i plătească lui Guzun Vitalie indemnizaţia de concediu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă şi pînă la data angajării la o altă muncă, potrivit ordinului nr.17 c din 01.02.2011, s-a încasat de la Cancelaria de Stat a RM, în beneficiul lui Guzun Vitalie suma de 3029, 38 lei – cu titlu de prejudiciu moral, s-a încasat de la Cancelaria de Stat a RM, în beneficiul lui Guzun Vitalie suma de 2500 lei - cheltuieli de asistenţă juridică, s-a încasat de la Cancelaria de Stat a RM , în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1039 , 41 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Cancelaria de Stat a RM a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 23.10.2012 şi adoptarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată şi tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, a fost respins apelul declarat de Cancelaria de Stat a RM şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 23 octombrie 2012. Prin deczia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013, a fost admisă parţial cererea lui Guzun Vitalie privind emiterea unei decizii suplimentare, la decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013. S-a dispus încasarea de la Cancelaria de Stat în beneficiul lui Guzun Vitalie a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli, pentru asistenţa juridică.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 septembrie 2013, a fost admisă cererea Cancelariei de Stat privind corectarea greşelilor. La 15 august 2013, Guzun Vitalie, prin intermediul avocatului Carmanschi Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013, în partea în care se respinge cerinţa preivind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, în mărime de 1200 lei, şi a pronunţa în această parte o nouă hotărâre, prin care să fie încasat suplimentar de la Cancelaria de Stat în beneficiul lui Guzun Vitalie suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică.

În motivarea recursului, recurentul Guzun Vitalie, prin intermediul avocatului Carmaschi Vitalie, a invocat că Curtea de Apel respingînd parţial cerinţa privind încasarea cheltuielilor pentru asistenţa juridică în mărime de 1200 lei, a interpretat eronat prevederile art.96 alin.(1) a CPC , întrucît nu a încasat integral din contul pîrîtului cheltuielile de asistenţă juridică suportate de Guzun Vitalie în instanţa de apel , în mărime de 3200 lei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Guzun Vitalie, prin intermediul avocatului Carmanschi Vitalie, în termen, avînd în vedere că copia deciziei suplimentare din 09.07.2013 a fost expediată în adresa recurentului la 15 iulie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere (f.d.216).

Pînă la momentul examinări cauzei în recurs nu a fost prezentată referinţa de către intimat, din care considerente, Colegiul a decis examinarea recursului în baza probelor existente la materialele cauzei. 3 În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Guzun Vitalie, prin intermediul avocatului Carmanschi Vitalie este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

La caz, recurentul Guzun Vitalie, prin intermediul avocatului Carmanschi Vitalie a invocat drept temei de recurs că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea. Colegiul judiciar consideră că, argumentele invocate de recurent în recurs, nu pot fi reţinute, deoarece sunt neîntemeiate. 4 Mai mult decît atît suma de 2000 lei, încasată cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică, Colegiul judiciar consideră că este o sumă rezonabilă şi reală. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Guzun Vitalie, prin intermediul avocatului Carmanschi Vitalie, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II- a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.

1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţele au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Guzun Vitalie, prin intermediul avocatului Carmanschi Vitalie, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către de Guzun Vitalie, prin intermediul avocatului Carmanschi Vitalie, se consideră ca inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Vîlcov Vera Macinskaia 5