2ra-3881/13 — Restabilirea la lucru şi încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă

prima instanţă: I. Rabei 2ra-3881/13 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Anna Tcaciuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Annei Tcaciuc împotriva Liceului teoretic „Dmitrie Cantemir” oraşul Rîşcani cu privire la restabilirea la lucru şi încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Anna Tcaciuc şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 28 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 23 octombrie 2012, Anna Tcaciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liceului teoretic „Dmitrie Cantemir” or.

Rîşcani cu privire la restabilirea la lucru şi încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă. În motivarea acţiunii a indicat că în conformitate cu ordinul nr. 56-11 din 24 august 2012, de comun acord cu comitetul sindical ea a fost concediată în baza art. 301 lit. c) din Codul muncii, în legătură cu atingerea vârstei de pensionare. Menţionează că concedierea s-a efectuat în perioada aflării reclamantei în concediu medical, fără a fi luate în consideraţie prevederile art. 86 alin. (2), care indică că nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical. Invocă ilegalitatea ordinului contestat, afirmând că în temeiul ordinului nr. 55 „A” din 30 august 1976 a fost primită în şcoala medie rusă nr. 2 din Rîşcani în calitate de învăţătoare a claselor primare, unde a activat până la eliberare.

Cu referire la pct. 6 al Convenţiei colective (nivel ramural) pe anii 2011-2015 din 14 decembrie 2010, susţine că în perioada activităţii cu ea nu a fost încheiat nici un contract individual de muncă. Mai indică că la 01 septembrie 2011 dânsa ca conducător de clasă, a luat copii în clasa 1 „A” pentru anul de învăţământ 2011-2012, la sfârşitul căruia nu a fost preîntâmpinată că va fi concediată, nu au fost preîntâmpinaţi nici părinţii copiilor, cu scopul de a preveni stresul psihologic al copiilor. Afirmă că conform pct. 10 al Convenţiei colective (nivel ramural) pe anii 2011- 2015 din 14 decembrie 2010, concedierea personalului didactic din iniţiativa angajatorului se va efectua, de regulă, la sfârşitul anului de studii.

Persoanele pensionate şi neîncadrate în câmpul de muncă se angajează pe o perioadă de până la 2 ani, care la expirare poate fi prelungită în condiţiile legislaţiei în vigoare. Iar conform prevederilor art. 12 al aceleiaşi Convenţii, în cazul când salariatul este membru de sindicat, contractul individual de muncă poate fi desfăcut din iniţiativa angajatorului doar cu acordul sau consultarea în scris a organului sindical respectiv, în conformitate cu Legea sindicatelor şi Codul muncii.

Susţine că în luna septembrie 2012 ea s-a adresat cu solicitare la organul sindical teritorial de a-i explica motivul concedierii şi dacă directorul liceului s-a adresat după consultare la sindicate şi drept urmare la 10 octombrie 2012 cu nr. 336 de către Direcţia raională învăţământ, tineret şi sport, inclusiv şi din numele organului sindical, i-a fost remis răspunsul, în care a fost menţionat că încălcări de legislaţie privitor la eliberarea pedagogilor pensionari nu au fost depistate.

Mai menţionează că conform scrisorii nominalizate, şeful DGITS Rîşcani afirmă că directorului Liceului teoretic „Dmitrie Cantemir” i s-a propus ca pe parcursul anului prezent de învăţământ şi pe viitor în măsura posibilităţilor a oferi pedagogilor pensionari eliberaţi din funcţie predarea orelor la disciplinele de specialitate în timpul aflării pedagogilor ce activează pe buletin de boală, cursuri de perfecţionare, concediu de maternitate, etc. Indică că la 06 septembrie 2012 ea s-a adresat directorului Liceului menţionat cu o astfel de cerere, dar a fost refuzată. Solicită restabilirea ei la locul de muncă în funcţia de învăţătoare a claselor primare al Liceului teoretic „Dmitrie Cantemir” or.

Rîşcani şi obligarea pârâtului să-i plătească salariul pentru perioada lipsei forţate de la muncă, reieşind din câştigul mediu lunar pentru absenţa forţată (din ziua concedierii până la restabilirea la muncă). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani din 28 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de Anna Tcaciuc şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 24 iulie 2013, Anna Tcaciuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel, şi trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând că instanţa a aplicat eronat normele de drept procedural şi normele de drept material.

Afirmă că la caz a fost comisă o eroare de procedura esenţială de către Curtea de Apel Bălţi, care i-a încălcat dreptul constituţional la o judecată obiectivă şi dreaptă, i s-a refuzat de a examina şi da o apreciere corectă probelor indicate în apelul suplimentar întocmit la 20 mai 2013 şi prezentat de ea personal Curţii de Apel Bălţi la prima şedinţă din 23 mai 2013. Susţine că la prima şedinţă a instanţei de apel din 23 mai 2013 ea s-a prezentat fără avocat şi a depus cerere în scris (f. d.108) în care a solicitat amânarea examinării apelului pentru o altă dată şi totodată la cerere a anexat apelul suplimentar din 20 mai 2013 scris pe 3 pagini. Cu referire la art. 373 CPC, invocă că instanţa de apel nu a menţionat şi nu a analizat în decizie nici un argument important indicat în apelul suplimentar din 20 mai 2013, precum şi că în dosar lipseşte cererea de apel suplimentară nominalizată.

Menţionează că deşi din materialele dosarului se vede că ea a fost concediată conform unei legi care nu există, şi anume pe art. 301 c), prima instanţă şi instanţa de apel cu insistenţă indică că ea a fost concediată pe art. 301 alin. (1) lit. c), nefiind clar de unde s-a luat faptul dat. De asemenea, cu referire la art. 87 Codul muncii, afirmă că concedierea ei a avut loc fără acordul preliminar al comitetului sindical. Indică că în hotărârile judecătoreşti cuvânt în cuvânt sunt transcrise conţinutul a 2 procese-verbale a comitetului sindical nr. 12 din 06 septembrie 2012 şi nr. 13 din 10 septembrie 2012 (f. d. 44, 45), care conţin multe neclarităţi şi depăşirea atribuţiilor acestui organ, însă instanţele de judecată nu au dat o apreciere critică cuvenită a acestora, ba chiar nici o apreciere, considerând că trebuia s-o facă.

Cu referire la art. 88 alin. (1) lit. b) Codul muncii, afirmă că la caz pârâtul, prima instanţă şi instanţa de apel au luat în calcul raportul-comunicare anexată la dosar (f. d. 28, 58) şi au considerat că acest Raport din 10 mai 2012 este preavizul precum că ea va fi concediată. Însă recurenta consideră că concluzia dată este o eroare juridică, deoarece după cum clar se vede acest raport directorul liceului îl adresează comitetului sindical cu probleme organizatorice şi nicidecum nu este indicat că ea este preavizată precum că va fi concediată, insistând că acest raport nu constituie preavizul prevăzut de art. 88 Codul muncii.

Menţionează că conform art. 88 alin. (2) Codul muncii, în cazul în care, după expirarea termenului de preavizare de 2 luni, nu a fost emis ordinul de concediere a salariatului, această procedură nu poate fi repetată în cadrul aceluiaşi an calendaristic, invocând că raportul din 10 mai 2012 nu numai că nu este preavizul prevăzut de lege, dar şi în loc de 2 luni, au expirat 4 luni, data emiterii raportului fiind 10 mai 2012, iar data concedierii recurentei - 07 septembrie 2012. Susţine că şi art. 81 alin. (3) din Codul muncii a fost încălcat în procedura de concediere a ei, în acest sens invocând că ea nici nu a ştiut şi nu i s-a dat să facă cunoştinţă cu ordinul de concediere din 07 septembrie 2012, ea a ştiut numai de ordinul din 24 august 2012 când a fost concediată aflându-se în concediu de boală.

Indică că conform unei legi învăţătorii nu pot fi concediaţi din aşa motive în perioada anului de studii, care deja începuse la 01 septembrie 2012. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 24 iulie 2013, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Anna Tcaciuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. De altfel, şi argumentul recurentei precum că odată cu depunerea la data de 23 mai 2013 a cererii cu privire la amânarea examinării cauzei a fost anexat un apel suplimentar pe 3 pagini, care nu a fost examinat de instanţa de apel şi care în genere lipseşte în dosar este unul declarativ, or probe incontestabile care ar confirma că acest apel suplimentar a fost depus în instanţă, nu au fost prezentate.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Anna Tcaciuc, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Anna Tcaciuc ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Anna Tcaciuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov