2ra-3612/13 — Anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Toderaş dosarul nr. 2ra-3612/13 instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Galina Grişca în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Grişca împotriva Direcţiei Generale Educaţie Floreşti a Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Galina Grişca şi menţinută hotărârea Judecătoriei Floreşti din 02 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 11 martie 2011, Galina Grişca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Generale Educaţie Floreşti a Ministerului Educaţiei al RM cu privire la anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că ea a activat în calitate de director al Gimnaziului Gura Camencii r-nul Floreşti începând cu 16 octombrie 2003, ca urmare a concursului organizat de către pârât şi până la 24 decembrie 2010. Indică că prin ordinul Direcţiei Generale Educaţie Floreşti „Cu privire la încetarea contractului individual de muncă” nr. 51-p din 24 decembrie 2010, în temeiul art. 86 alin.(1) lit. z) din Codul muncii, a fost încetat contractul individual de muncă încheiat cu ea.

Menţionează că conform prevederilor art. 47 alin. (8) din Legea învăţământului nr. 547 din 21 iulie 1995 după câştigarea concursului ea urma să activeze în funcţia de director al gimnaziului indicat un termen de 4 ani, la expirarea căruia urma a fi organizat un alt concurs, care de fapt nu a avut loc, astfel, ea a activat până la 24 decembrie 2010. Afirmă că în legătură cu circumstanţele menţionate, contractul individual de muncă încheiat cu ea pe o durată determinată, a trecut în contract individual de muncă pe o durată nedeterminată.

Invocă dezacordul cu ordinul de încetare a contractului individual de muncă indicat, considerându-l neîntemeiat şi ilegal, deoarece, deşi în ordin este indicat, că contractul individual de muncă cu ea încetează, în acesta nu este indicat nimic privitor la soarta ei şi anume este sau nu concediată, transferată ori în privinţa ei a fost primită o careva altă hotărâre, fiind menţionată doar că încetarea contractului individual de muncă se efectuează conform prevederilor art. 86 alin. (1) lit. z) Codul muncii. Susţine că în ordin nu este indicat pentru care motive prevăzute de Codul muncii şi de alte acte legislative a fost încetat contractul individual de muncă, precum şi nici temeiurile. Afirmă că contrar prevederilor art. art. 49, 260 Codul muncii, la încadrarea ei în muncă pârâtul nu a încheiat cu ea contract individual de muncă în formă scrisă.

Cu referire la prevederile art. 58 alin. (3) Codul muncii, susţine că deoarece cu ea nu a fost încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă, contractul de muncă se consideră încheiat pe durată nedeterminată. Susţine că nu a atins nici vârsta de 65 ani, circumstanţă prevăzută în art. 82 lit. i) Codul muncii. Menţionează că pârâtul motivează încetarea contractului individual de muncă încheiat cu ea prin faptul organizării şi petrecerii concursului pentru funcţia de director, concurs, care a fost câştigat de o altă persoană, însă nu este clar cum a fost organizat şi desfăşurat acest concurs la funcţia dată în timp ce ea nu era vacantă.

Indică că conform pct. 7 din Regulamentul cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiei de director în instituţiile de învăţământ preşcolar, primar, secundar, special, complementar, secundar profesional şi mediu de specialitate aprobat prin ordinii Ministrului Educaţiei nr.762 din 12 octombrie 2010, concursul se anunţă în termen de10 zile din momentul în care funcţia devine vacantă. Invocă că ei nu i s-a permis de a participa la concursul pentru ocuparea funcţiei de director al gimnaziului Gura Camencii, din motiv că este de vârstă pensionară, considerând că prin acest fapt i-au fost încălcate drepturile ei, deoarece art. 82 lit. i) Codul muncii, prevede restricţii doar în privinţa conducătorilor instituţiilor de stat care au atins vârsta de 65 ani.

Afirmă că Direcţia Generală Educaţie Floreşti a încălcat şi prevederile art. 44 lit. 1) din Legea învăţământului nr.547 din 21 iulie 1995, conform căruia directorii instituţiilor de învăţământ se numesc şi se concediază cu consultarea prealabilă a autorităţilor publice locale de nivel corespunzător, ceea ce în cazul dat nu s-a făcut. Indică că în legătură cu faptul încetării contractului individual de muncă de către pârât i-au fost cauzate suferinţe psihice, fiindu-i tulburat somnul, liniştea sufletească, ajungând în stare de depresie, deşi, pe parcursul unei perioade de timp îndelungate şi-a onorat cinstit şi legal obligaţiunile de serviciu, nefiind nicicând sancţionată, astfel estimând prejudiciul moral în mărime de 7000 lei.

Solicită anularea ordinului Direcţiei Generale Educaţie Floreşti „Cu privire la încetarea contractului individual de muncă” nr. 51-p din 24 decembrie 2010 emis în privinţa ei, restabilirea în funcţia de director al Gimnaziului Gura Camencii raionul Floreşti începând cu 24 decembrie 2010, încasarea de la pârât în beneficiul ei a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă în mărime nu mai mică decât salariul mediu al ei pentru perioada de la 24 decembrie 2010 şi până în prezent şi încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 7000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 02 septembrie 2011 a fost admisă acţiunea, anulat ordinul şefului DGE Floreşti nr. 51-p din 24 decembrie 2010, restabilită Galina Grişca în funcţia de director a Gimnaziului Gura Camencii şi încasat de la DGE Floreşti, or.

Floreşti, prin intermediul Primăriei Gura Camencii, r-nul Floreşti în beneficiul Galinei Grişca salariul mediu lunar pentru absenţa forţată de la muncă de la 24 decembrie 2010 până la 02 septembrie 2011 în sumă de 28746 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 5000 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 2400 lei, în total suma de 36146 lei şi în folosul statului taxa de stat în sumă de 862,38 lei. Totodată, a fost menţionat că în conformitate cu prevederile art. 256 CPC, hotărârea în privinţa restabilirii la locul de muncă şi încasării salariului mediu pentru absenţa forţată de la muncă, în limitele unui salariu mediu lunar (3445 lei din suma calculată), urmează a fi executată imediat. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 ianuarie 2012 a fost admis apelul declarat de către Direcţia Generală Educaţie Floreşti, casată integral hotărârea primei instanţe şi restituită cauza la o nouă rejudecare.

Prin încheierea Judecătoriei Floreşti din 02 martie 2012 a fost introdus în proces în calitate de intervenient accesoriu Valentina Perebecăuţan. La 21 martie 2012, Galina Grişca a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând anularea ordinului Direcţiei Generale Educaţie Floreşti „Cu privire la încetarea contractului individual de muncă” nr. 51-p din 24 decembrie 2010 emis în privinţa ei, restabilirea ei în funcţia de director al Gimnaziului Gura Camencii raionul Floreşti de la 24 decembrie 2010, încasarea de la pârât în beneficiul ei a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă în mărime nu mai mică decât salariul mediu al ei pentru perioada de la 24 decembrie 2010 şi până la 01 septembrie 2011 în sumă de 28746 lei, încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 7000 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 2400 lei.

În susţinerea pretenţiilor sale menţionează că conform prevederilor art. 81 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi încetat: în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor (art.82, 305, 310 ) şi la iniţiativa uneia din părţi ( art. 85, 86). Consideră că din motiv că pârâtul nu a avut posibilitate de a desface contractul individual de muncă încheiat cu ea din lipsa temeiurilor prevăzute în art. 82, 305, 310,85, a conchis de a o face în temeiul art. 86 alin.(1) lit. z) Codul muncii. Invocă dezacordul cu ordinul de încetare a contractului individual de muncă contestat, considerându-l neîntemeiat şi ilegal, deoarece pârâtul a întemeiat ordinul pe art. II alin.(2) din Legea nr. 67 din 23 aprilie 2010 pentru modificarea şi completarea articolului 47 din Legea învăţământului nr.547 -XIII din 21 iulie 1995 şi prin decizia Comisiei raionale de concurs din 17 decembrie 2010, prin care a fost ales un nou director.

Afirmă că Legea nr. 67 din 23 aprilie 2010 constituie un act legislativ, care prevede modificarea şi completarea art. 47 din Legea învăţământului nr.547-XIII din 21 iulie 1995, dar art. II alin. (2)al Legii menţionate prevede că după intrarea în vigoare a legii se vor organiza concursuri pentru desemnarea conducătorilor instituţiilor de învăţământ de toate nivelurile, cu excepţia celor care au fost numiţi în funcţie prin concurs, dar nu prevede motive de încetare a contractului individual de muncă. Susţine că decizia comisiei raionale de concurs pe care pârâtul îşi întemeiază ordinul nu constituie un act legislativ care ar prevedea motive pentru încetarea contractului individual în temeiul art. 86 alin. (1) lit. z) Codul muncii.

Consideră că cele relatate demonstrează cert faptul că ordinul nominalizat contravine prevederilor art. 86 alin. (1) lit. z)din Codul muncii, deoarece acesta nu cuprinde motive prevăzute de Codul muncii şi nici de alte acte legislative pentru care ar fi posibilă încetarea contractului individual de muncă. La fel, consideră că prin ordinul de încetare a contractului individual pârâtul a încălcat dreptul ei la muncă, drept prevăzut de art.43 alin. (1) din Constituţie. Indică că în legătură cu faptul încetării ilegale a contractului individual de muncă pârâtul i-a cauzat prejudiciu material exprimat prin neprimirea salariului în perioada de timp 24 decembrie 2010-02 septembrie 2011 în sumă de 28746 lei pentru lipsa forţată de la muncă.

Afirmă că în legătură cu circumstanţele invocate i-au fost cauzate suferinţe psihice, astfel estimându-şi prejudiciul moral în mărime de 7000 lei. Menţionează că a suportat cheltuieli de judecată în sumă de 2400 lei, care sunt confirmate prin documentele anexate la dosar.

La 27 iulie 2012, Galina Grişca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Educaţie Floreşti, prin care a solicitat anularea ordinului şefului Direcţiei Educaţie Floreşti „Cu privire la transfer” nr. 19-P din 22 iunie 2012, repunerea ei în funcţia de director al Gimnaziului Gura Camencii r-nul Floreşti de la 22 iunie 2012, încasarea de la Direcţia Educaţie Floreşti în beneficiul ei a diferenţei de salariu în sumă de 2056 lei pentru perioada transferului ilegal în altă funcţie, obligarea Direcţiei Educaţie Floreşti de a emite ordin de acordare ei a concediului de odihnă pentru anul 2011-2012 din funcţia de director al gimnaziului cu achitarea indemnizaţiei de concediu ce-i revine şi repararea prejudiciului moral cauzat în legătură cu transferul ilegal în sumă de 5000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Floreşti din 14 august 2012 a fost respins demersul Galinei Grişca cu privire la conexarea cauzei civile la cererea de chemare în judecată a Galinei Grişca împotriva Direcţiei Generale Educaţie Floreşti cu privire la restabilirea la locul de muncă cu cauza civilă la cererea Galinei Grişca împotriva Direcţiei Generale Educaţie Floreşti în procedura contenciosului administrativ cu privire la anularea ordinului nr. 19-p din 22 iunie 2012 „Cu privire la transfer”. Prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 02 noiembrie 2012 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 iulie 2013 a fost respins apelul declarat de Galina Grişca şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 02 septembrie 2013, Galina Grişca a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală din motiv că au fost aplicate eronat normele de drept material şi interpretată eronată legea, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor ei fundamentale, în particular, dreptul ei la muncă, stipulat în art. 43 din Constituţie.

Afirmă că contrar prevederilor art. 8 din Codul muncii, care interzice discriminarea în sfera muncii şi anume prevede că în cadrul raporturilor de muncă acţionează principiul egalităţii în drepturi a tuturor salariaţilor intimatul, prin încetarea raportului de muncă cu ea s-a manifestat o discriminare, deoarece ea nu avea atinsă vârsta de 65 ani,care i-ar fi interzis de a mai activa în funcţie de conducere. Susţine că ea nu a contestat chestiunea de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de director al gimnaziului Gura Camencii, dar ordinul Direcţiei Generale Educaţie Floreşti de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu ea, însă instanţa de apel, nu s-a expus asupra legalităţii încetării contractului individual de muncă şi respectării legislaţiei muncii în această privinţă.

Astfel consideră greşită menţiunea instanţei de apel cu privire la faptul că prima instanţă corect a concluzionat că Direcţia Generală Educaţie Floreşti a respectat prevederile Legii învăţământului şi Regulamentul cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiei de director în instituţiile de învăţământ preşcolar, primar, secundar, special, complementar, secundar profesional şi mediu de specialitate, aprobat prin ordinul Ministrului Educaţiei nr. 762 din 12 octombrie 2012 la petrecerea concursului pentru ocuparea funcţiei de director al gimnaziului Gura Camencii. Indică că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra argumentelor ei cu privire la încălcarea de către prima instanţă a prevederilor art. 240 alin. (3) CPC, conform căruia instanţa de judecată adoptă hotărâre în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.

Consideră că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile pct. 7 din Regulamentul cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiei de director în instituţiile de învăţământ preşcolar, primar, secundar, special, complementar, secundar profesional şi mediu de specialitate,aprobat prin ordinul Ministrului Educaţiei nr.762 din 12 octombrie 2010 şi anume, în partea, în care Regulamentul prevede, că în cazul directorilor care nu au fost aleşi prin concurs- concursul se anunţă în termen de un an de la data aprobării Regulamentului. Menţionează că instanţa de apel nu a ţinut cont de pct.8 din Regulamentul nominalizat, conform căruia până la numirea în funcţia de director în bază de concurs, angajatorul numeşte un director interimar.

Relatează că instanţa de apel a manifestat o atitudine discriminatorie faţă de ea în comparaţie cu actualul director V. Perebecăuţan, deoarece ea a ocupat funcţia de director legal şi nu este vina ei că intimatul nu a organizat la timp concursul. Invocă că prin neadmiterea recunoaşterii acţiunii de către pârât, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 60 alin. (2) CPC, care prevede că pârâtul este în drept să recunoască acţiunea. Susţine că Direcţia Generală Educaţie Floreşti în cadrul examinării apelului declarat de ea a înaintat cerere, prin care a recunoscut vina în încălcarea legislaţiei muncii la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu ea şi şi-a exprimat acordul de a o restabili în funcţie cu achitarea plăţilor pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral.

Afirmă că instanţa de apel a examinat superficial şi neobiectiv cerinţele invocate de ea în apel, n-a dat apreciere faptului că prima instanţă a depăşit pretenţiile indicate în cererea de chemare în judecată, prin ce a încălcat prevederile art. 240 alin. (3) CPC, şi anume s-a referit la legalitatea organizării şi desfăşurării concursului, deşi, recurenta nu a înaintat asemenea pretenţii şi nici nu a putut să conteste aceste rezultate, nefiind participant la concurs.

Invocă că instanţa de apel nu a dat apreciere şi nu s-a expus privitor la faptul că la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu ea au fost încălcate prevederile art. 44 lit. l) din Legea învăţământului, conform căruia directorii instituţiilor de învăţământ se numesc şi se concediază cu consultaţia prealabilă a autorităţilor publice locale, ceia ce în cazul ei nu a fost respectat, considerând că aceste încălcări duc la nulitatea actului juridic, adică a ordinului de încetare a contractului individual de muncă cu ea. La 05 septembrie 2013, Galina Grişca a depus supliment la recurs, invocând că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că intimatul indicând în ordinul nr.51-p din 24 decembrie 2010 încetarea contractului individual de muncă cu ea, în temeiul art.86 alin. (1) lit. z) Codul muncii, n-a indicat în acesta temeiul încetării contractului individual de muncă, fapt ce demonstrează că actul în cauză nu are putere juridică.

Afirmă că nu s-a ţinut cont de asemenea de faptul că raporturile de muncă sunt reglementate de Codul muncii şi nicidecum de alte acte normative şi hotărâri de comisii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 04 iulie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 11 iulie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 261), fiind recepţionată de către recurent la 12 iulie 2013, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 264). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 02 septembrie 2013. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Galina Grişca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context,completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Galina Grişca, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Galina Grişca ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Galinei Grişca se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan