2ra-2798/15 — Anularea ordinuluin de concediere, restabilire în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: S. Bucur dosarul nr.2ra-2798/15 instanţa de apel: N. Chircu, A. Albu, A. Toderaș ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Grișca Galina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Galinei Grișca împotriva Directorului Gimnaziului Gura Camencii, Perebecăuțan Valentina, intervenient accesoriu Primăria Gura Camencii cu privire la anularea ordinului de concediere restabilire în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 23 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Grișca Galina și menținută hotărîrea Judecătoriei Florești din 26 noiembrie 2014 prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 11 octombrie 2012, Grișca Galina a depus cererea de chemare în judecată împotriva Directorului Gimnaziului Gura Camencii, Perebecăuțan Valentina, intervenient accesoriu Primăria Gura Camencii cu privire la anularea ordinului de concediere restabilire în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că a activat în funcţia de director al Gimnaziului Gura Camencii, r-nul Floreşti din data de 16 octombrie 2003, funcţie pe care a ocupat-o în urma concursului organizat de Direcţia Generală Educaţie Floreşti. Prin ordinul Direcţiei Educaţiei Floreşti nr. 51-p din 24 decembrie 2010 a fost eliberată în temeiul art. 86 alin. (1) lit. z) Codul muncii. Menționează că nefiind de acord cu ordinul de eliberare din funcție l-a contestat în instanța de judecată, iar în baza hotărîrii Judecătoriei Florești din 02 septembrie 2011, a fost restabilită în funcţia de director. Ulterior, prin decizia Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2012 a fost casată hotărîrea Judecătoriei Florești din 02 septembrie 2011 și restituit pricina spre rejudecare în prima instanță.

Susține reclamanta că la data de 18 iunie 2012 s-a adresat cu o cerere către seful Direcţiei Educaţiei Florești, prin care a solicitat acordarea concediului profesional, însă cererea sa nu a fost acceptată. Prin ordinul din nr. 19-p din 22 iunie 2012, a fost transferată din funcția de director în funcţia de profesor, iar la data de 28 iunie 2012 a primit răspuns de la şeful Direcției Educație Florești privitor la acordarea concediului de odihnă începînd cu data de 09 iulie 2012, pînă la 11 septembrie 2012. Susține că la data de 11 septembrie 2012, s-a prezentat la serviciu la orele 08.00, și din motiv că în orar nu avea incluse ore, a stat în cancelarie, a discutat cu unii profesori, și cu elevii din clasa cu care a avut ore, după care i-a fost adus la cunoștință ordinul nr. 114 din 11 septembrie 2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă în legătură cu stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă.

Consideră că ordinul cu privire la încetarea contractului individual de muncă este ilegale și urmează să fie anulat. Solicită, anularea ordinului nr.114 din 11 septembrie 2012 cu privire la încetarea contractului individual de muncă, restabilirea în funcția deținută la data de 11 septembrie 2012, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Florești din 26 noiembrie 2014, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 iulie 2015, a fost respins apelul declarat de către Grișca Galina și menținută hotărîrea primei instanțe.

În favoarea concluziilor enunțate, instanțele judecătorești cu referire la pct. 1 din Recomandarea Ministerului Educației și Consiliului Republican al Sindicatului Educației și Științei din 12 iulie 2012, prin care s-a recomandat conducătorilor instituțiilor de învățămînt în temeiul art. 301 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, să înceteze în perioada 20-24 august 2012 contractele individuale de muncă cu cadrele didactice cărora li-a fost stabilită pensie pentru limită de vîrstă, au concluzionat că la emiterea ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă nr. 114 din 11 septembrie 2012, Directorul Gimnaziului Gura Camencii - Valentina Perebecăuțan a respectat prevederile legii.

La data de 25 septembrie 2015, Grișca Galina a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat că instanțele judecătorești au examinat unilateral, neobiectiv circumstanțele cauzei, favorizînd Gimnaziul Gura Camencii raionul Florești, reprezentat de directorul Perebecăuțan Valentina. Menționează că contrar prevederilor art.118 alin. (1) CPC, intimatul nu a prezentat probe incontestabile și pertinente în confirmarea legalității concedierii sale.

Sau dacă ar fi fost eliberată la 11 septembrie 2012, numele său trebuia să figureze în tabelul de pontaj din luna septembrie, însă dînsa nu a figurat în careva documente și nici nu a fost inclusă cu ore în orar, ceea ce denotă că a fost eliberată anterior datei de 11 septembrie 2012, în timp ce se afla în concediu, fără a fi preîntîmpinată, astfel fiind pusă în imposibilitatea de a încheia un contract de muncă cu o altă instituție de învățămînt pînă la începutul anului școlar.

Consideră că la concedierea sa, angajatorul a neglijat legea, deoarece la data de 12 iulie 2012 Ministerul Educației și Consiliului Republican a Sindicatului Educației și Științei a recomandat conducătorilor instituțiilor de învățămînt să înceteze, în perioada 20-24 august 2012, în temeiul art. 301 alin. (1) lit. c) Codul muncii, contractele individuale de muncă cu cadrele didactice cărora li-a fost stabilită pensia pentru limită de vârstă, să angajeze, în perioada 28-30 august 2012, în funcţiile didactice devenite vacante tineri specialişti/cadre didactice care nu beneficiază de pensie pentru limită de vîrstă, și să angajeze, prin încheierea contractelor individuale de muncă pentru un an de studii, persoanele (cadrele didactice), care beneficiază de pensie pentru limită de vîrstă în cazul în care funcţiile didactice vacante nu au fost completate cu cadre didactice.

Respectiv, susține că urma să fie invitată și preîntîmpinată de direcția gimnaziului despre eliberarea din funcție încă în perioada 20-24 august 2012, iar din motiv că aceste acțiuni nu au fost întreprinse a căzut sub incidența următorului punct al recomandării Ministerului Educației și anume, prelungirea în perioada 28-30 august 2012 a contractului individual de muncă pe un an de zile. Însă, Direcția Educație Florești la data de 22 iunie 2012 a emis ordinul nr. 19-p de transfer, din funcția de director în funcția de profesor, iar la data de 11 septembrie 2012, i-a fost adus la cunoștință ordinul cu privire la încetarea contractului individual de muncă, deși, conform art. 47 alin. (2) din Legea învățămîntului nr. 547 din 21 iulie 1995 cu modificările din Regulamentul din 12 iulie 2012, numirea și concedierea cadrelor didactice din instituțiile de învățămînt de stat are loc doar după coordonarea prealabilă cu direcția raională de învățămînt.

În context afirmă, că instanța de apel în cadrul examinării cauzei a ignorat prevederile art. art. 373 alin. (1), (2), (4), (5) și nu s-a expus obiectiv asupra tuturor pretențiilor înaintate în cererea de apel, și a lăsat fără apreciere Avizul consultativ al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității publicat la data de 27 mai 2015 în privința sa, fapt ce a dus la emiterea unei decizii ilegale și neîntemeiate. Or, pentru a asigura dreptul părţilor la un proces echitabil în sensul art. 6 CEDO se presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune asupra tuturor argumentelor invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Rulz, 26). Mai indică recurenta că la examinarea cauzei prima instanță a admis o încălcare de ordin procedural, care duce în opinia sa la casarea hotărîrii emise.

Astfel, indică că prin încheierea Judecătoriei Florești din 19 octombrie 2012, i- a fost acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor din cererea de chemare în judecată, însă instanța nu a indicat că urmează să fie precizată calitatea directorului şcolii Valentina Perebecăuţan, care este reprezentantul instituţiei Gimnaziului Gura Camencii. Prin urmare, consideră exagerată afirmaţia instanţei de apei precum că, prin înaintarea cererii de chemare în judecată împotriva directorului Gimnaziului Gura Camencii, Valentina Perebecăuţan, a avut în vedere directorul Valentina Perebecăuţan - persoană fizică, întrucît la depunerea cererii de chemare în judecată, a avut în vedere, reprezentantul instituţiei Gimnaziul Gura Camencii.

Mai mult decît atît, în cererea de apel a indicat instituţia Gimnaziul Gura Camencii, iar dacă s-ar fi referit la doamna Perebecăuţean Valentina ca persoană fizică, nu solicita restabilirea în funcția pe care o deține gimnaziu. Afirmă că nu are nimic personal cu Valentina Prebecăuțan, iar numele i l-a menționat, fiind reprezentantul instituţiei de învăţămînt Gimnaziul Gura Camencii. Or, este evident că reprezentantul instituţiei este directorul, iar cererea de chemare în judecată nu a fost înaintată împotriva Valentinei Perebecăuţan ca persoană fizică. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Grișca Galina este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Grișca Galina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Grișca Galina asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Grișca Galina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Grișca Galina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva