2r-374/15 — Încasarea prejudiciului

prima instanţă: C. Vârlan 2r-374/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac DECIZIE 10 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Pitula Ivan, reprezentat de avocatul Medeleanu Gabriela, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii de Asigurări şi Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni împotriva lui Pitula Ivan cu privire la încasarea sumei în ordine de regres, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, prin care a fost respinsă cererea cu privire la repunerea apelului în termen şi restituită cererea de apel depusă de către Ivan Pitula ca fiind depusă în afara termenului legal, constată: La 14 august 2012, SAR „Donaris Group” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pitula Ivan cu privire la încasarea sumei în ordine de regres.

În motivarea acţiunii a indicat că la 11 februarie 2009 între Mişcoi Vladimir şi SAR „Donaris Group” SA a fost perfectat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă cu seria AU nr.0002817 număr limitat de persoane, prin care Mişcoi Vladimir a transmis către SAR „Donaris Group” SA răspunderea civilă în caz de survenirea cazului asigurat şi anume să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehiculul de modelul „Nissan Suny” cu numărul de înregistrare C GT 865. Susţine că la 27 noiembrie 2009, orele 11-00 în or. Chişinău pe str. Calea Moşilor s-a produs accident rutier, în rezultatul căruia automobilul de modelul „Nissan Sunny” cu n/î C GT 865 condus de către Pitula Ivan a tamponat automobilul de model „Citroen Berlingo” cu n/î C KY 839 condus de Frunze Ivan, ce aparţine SA „Valmi Automotive Moldova”.

În corespundere cu procesul-verbal cu privire la contravenţie întocmit la 27 noiembrie 2009 şi a Deciziei agentului constatator privind aplicarea sancţiunii, vinovat de producerea accidentului în trafic a fost recunoscut Pitula Ivan Vasile. Astfel acesta a fost învinuit de încălcarea regulilor circulaţiei rutiere stabilite 39 (1) al Regulamentului circulaţiei rutiere, care constituie contravenţie administrativă prevăzută la art.242 alin.( 1) al Codului contravenţional.

Menţionează că în rezultatul notificării asigurătorului despre producerea riscului acoperit prin contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, în cadrul SAR „Donaris Group” SA a fost pornit dosarul de daune 2326/09 din 30 noiembrie 2009. Conform calculelor realizate în baza procesului-verbal de constatare a pagubelor, unde a fost suspus examinării de către părţile implicate a automobilului avariat, s-a stabilit că costul reparaţiei automobilului de model „Citroen Berlingo” n/î C KY 839 constituie suma de 24349,28 lei.

Iar prin Dispoziţia nr. RCO-10/301 din 10 mai 2010 şi în corespundere cu lit. a) alin.(1) art.15 din Legea 414-XVI cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, „Donaris Group” SA a recunoscut evenimentul produs drept caz asigurat şi a dispus achitarea păgubitului CA „Klassika Asigurări” SA, care a subrogat în drepturi SA „Valmi Automotive Moldova”, achitîndu- i despăgubirea de asigurare în baza contractului auto-casko a prejudiciului material suportat în rezultatul accidentului în trafic în cuantum de 24349,28 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 2105 din 16 noiembrie 2010 anexat la prezenta cerere. Afirmă că la momentul producerii accidentului în trafic, Pitula Ivan nu era inclus în contractul de asigurare de răspundere civilă auto.

Speţa dată care cade sub incidenţa normei lit. d) a art.29 a Legii nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule şi respectiv, situaţia în cauză generează dreptul SAR „Donaris Group” SA de a înainta acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubei în rezultatul accidentului de circulaţie. Solicită încasarea de la Pitula Ivan în beneficiul SAR „Donaris Group” SA a sumei de 24349,28 lei cu titlu de despăgubire de asigurare şi cheltuielile de judecată în sumă de 26750 lei pentru prestarea serviciilor juridice şi suma de 730,47 pentru achitarea taxei de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 martie 2013, acţiunea a fost admisă şi încasat de la Pitula Ivan în beneficiul SAR „Donaris Group” Sa cu titlu de prejudiciu suma de 24 349,28 lei, cheltuielile pentru achitarea taxei de stat în sumă de 730,47 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 2750 lei. La 15 decembrie 2014, Pitula Ivan, reprezentat de avocatul Medeleanu Gabriela, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând repunerea în termen, admiterea apelului, casarea hotărârii atacate şi remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Pitula Ivan şi s-a comunicat apelantului despre necesitate prezentării dovezii de plata taxei de stat în mărime de 555 lei, acordîndu-i pentru aceasta un termen de zece zile de la recepţionarea prezentei încheieri.

Prin aceiaşi încheiere părţile au fost comunicate despre faptul că cauza este numită spre examinare pentru data de 17 martie 2015 ora 10.00, şedinţă la care, în caz de depunere în termen a dovezii de plată a taxei de stat, va fi examinată cauza în ordine de apel. În caz că apelantul nu va înlătura neajunsurile indicate în încheierea data, se va soluţiona chestiunea restituirii cererii de apel. Totodată, s-a explicat apelantului că, în caz dacă nu va lichida neajunsurile menţionate şi nu va prezenta dovada achitării taxei de stat cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită. La 17 martie 2015, şedinţa instanţei de apel a fost amînată pentru data de 31 martie 2015, cu acordarea termenului reprezentantului intimatului, pentru prezentarea probelor suplimentare.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, a fost respinsă cererea cu privire la repunerea apelului în termen şi restituită cererea de apel depusă de către Ivan Pitula ca fiind depusă în afara termenului legal şi remise apelantului Pitula Ivan cererea de apel cu toate documentele anexate. Totodată, a fost restituită apelantului Pitula Ivan taxa de stat în mărime de 555 lei, achitată de acesta la depunerea apelului în baza ordinului de încasare a numerarului nr. 98277993 din 23 februarie 2015. La 08 aprilie 2015, Pitula Ivan, reprezentat de avocatul Medeleanu Gabriela a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, solicitând admiterea acestuia şi casarea integrală a încheierii recurate şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 martie 2013 cu remiterea pricinii la o nouă examinare în instanţa de fond în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, pe care o consideră ilegală din considerentul că nu s-a luat în calcul motivele omiterii termenului de declarare a apelului. Menţionează că prin înaintarea apelului împotriva hotărîrii primei instanţe s-a solicitat casarea integrală a hotărîrii primei instanţe, deoarece pricina dată a fost examinată în absenţa unui participant la proces, căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. Afirmă că, în acest caz, pîrîtul nu a fost la pronunţarea dispozitivului hotărîrii primei instanţe, respectiv, nu a ştiut despre existenţa unei asemenea hotărîri şi nici soluţia acesteia.

Insistă că a primit copia hotărîrii primei instanţe şi a făcut cunoştinţă cu materialele pricinii doar la data de 08 decembrie 2014, respectiv termenul de 30 de zile de a depune apel pentru pîrît urmează a curge din ziua cînd a făcut cunoştinţă cu hotărîrea, şi anume din data de 08 decembrie 2014, deoarece cauza dată a fost examinată fără citarea legală a pîrîtului. Apreciază drept neîntemeiată reţinerea instanţei de apel, precum că apelantul a cunoscut despre existenţa hotărîrii judecătoriei Rîşcani din 21 martie 2013, la data de 24 iulie 2014, cînd a fost invitat la executorul judecătoresc, în procedura căruia se află spre executare titlu executoriu emis în baza hotărîri menţionate, deoarece declaraţia din 24 iulie 2014, la care face referire instanţa de apel, a fost scrisă de soţia sa în prezenţa lui cu care dînsul s-a prezentat la executorul judecătoresc şi care i-a adus la cunoştinţă procedura de executare.

Consideră că o asemenea declaraţie nu poate fi considerată un act care ar echivala cu aducerea la cunoştinţă a hotărîrii primei instanţe, mai mult că, contrar celor invocate în încheierea recurată, dînsul nici nu cunoaşte conţinutul acestei declaraţii. Susţine că declaraţia menţionată nu poate fi luată în considerare de către instanţă, deoarece acest act ar putea confirma doar faptul că dînsul a fost la executorul judecătoresc şi a luat cunoştinţă despre existenţa unui titlu executoriu, fapt ce ţine de etapa de executare, însă nu poate în nici un fel îngrădi dreptul său de a se adresa instanţei de judecată de a lua cunoştinţă cu hotărîrea şi de a contesta în termenii prevăzuţi de legislaţia în vigoare, drept consfinţit şi de art. 6 al CEDO.

Apreciază, drept eronată şi menţiunea instanţei de apel cu referire la faptul că prin prisma art. 116 CPC, în termen de 30 de zile apelantul a fost în drept să depună apel şi să solicite repunerea apelului în termen, deoarece apelul se depune împotriva unei hotărîri a unei instanţe de judecată, în termen de 30 de zile din data cînd s-a luat cunoştinţă cu hotărîrea contestată, iar data de 24 iulie 2014 nu poate fi considerată data din care urmează să curgă termenul de 30 de zile de depunere a apelului conform art. 362 CPC al RM, mai mult că această dată atestă doar faptul că s-a luat cunoştinţă cu titlul executoriu şi nu cu hotărărîrea instanţei.

Consideră că aplicarea prevederilor art. 116 CPC de către instanţa de apel este neîntemeiată, deoarece la data de 24 iulie 2014 a fost scrisă o simplă declaraţie precum că s-a luat cunoştinţă cu un titlu executoriu, şi termenul de 30 de zile nu este pentru a declara apel împotriva unui titlu executoriu, însă urmează a se lua cunoştinţă cu hotărîrea împotriva căreia urmează a fi depus apel în termen de 30 de zile, termen ce nu a fost încălcat, deoarece la 08 decembrie 2014 s-a făcut cunoştinţă cu hotărîrea Judecătoriei sect. Rîşcani, iar apelul fiind declarat la data de 15 decembrie 2014, respectiv peste 7 zile, perioadă ce se include în termenul de 30 de zile consfinţit de legiuitor.

Reiterează că examinarea de către instanţa de fond în lipsa unui participant nefiind citat legal şi restituirea cererii de apel de către instanţa de apel în baza celor expuse mai sus se încalcă prevederile art. 6 CEDO, or, instanţa de fond nu a întreprins toate măsurile legale în vederea cităriisale pentru şedinţa d judecată din data de 21 martie 2013, în aşa mod fiind privat de drepturile procedurale de a participa în şedinţa de judecată, de a prezenta probele în susţinerea argumentelor sale, precum şi neexaminarea cererii de apel care a fost depusă în termenul stabilit de legislaţie pentru a declara apel, astfel fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, drept prevîăzut de art. 6 al CEDO.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii din 31 martie 2015 a fost expediată în adresa recurentului la 03 aprilie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 1562 (f. d. 86). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 08 aprilie 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele cauzei, prin încheierea din 31 martie 2015, Curtea de Apel Chişinău a dispus respingerea cererii de repunere în termen a apelului, restituindu-i apelantului Ivan Pitula cererea de apel, ca fiind depusă peste termenul stabilit de lege şi fiind remise ultimului cererea de apel cu toate documentele anexate.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Pitula Ivan în afara termenului legal şi refuzul repunerii în termen a apelului sunt justificate. În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, prin care a fost admisă acţiunea SAR „Donaris Group” SA împotriva lui Pitula Ivan cu privire la încasarea sumei, a fost emis şi pronunţat la 21 martie 2013. Cu toate acestea, Pitula Ivan a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 15 decembrie 2014, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Este de remarcat că instanţa de apel, prin prisma dispoziţiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, corect a respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen.

Aceasta deoarece, Pitula Ivan, odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanţe nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, or afirmarea recurentului precum că nu a ştiut despre existenţa hotărîrii primei instanţe şi că a luat cunoştinţă cu materialele dosarului doar la 08 decembrie 2014 este unul declarativ şi nu poate fi reţinut de către instanţa de recurs ca temei justificativ de repunere în termen de declarare a apelului, mai mult că acesta contravine materialului probator. Astfel, din materialele cauzei se atestă că după pronunţarea dispozitivului hotărîrii, prima instanţă, respectînd prevederile art. 236 alin. (4) CPC a remis copia acesteia lui Petula Ivan, care nu au fost prezent la pronunţarea dispozitivului hotărârii (f.d.

46 A), însă date care ar confirma şi recepţionarea acestea la materialele cauzei lipsesc. Totodată, însă, actele cauzei denotă că despre litigiul dat, precum şi despre hotărârea emisă în prezenta cauză recurentul a aflat la 24 iulie 2014, când s-a prezentat la executorul judecătoresc Maria Caduc, care şi i-a adus la cunoştinţă procedura de executare, intentată de către creditorul SAR „Donaris Group” SA în baza hotărîrii Judecătoriei Rîşcani din 21 martie 2013, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SAR „Donaris Group” SA împotriva lui Pitula Ivan cu privire la încasarea sumei, fiind întocmită de soţia ultimului, în prezenţa sa, o declaraţie scrisă în acest sens, fapt confirmat de însuşi recurentul în cerea de recurs.

Prin urmare, este cert că Pitula Ivan a avut la cunoştinţă despre existenţa prezentului litigiu încă la data de 24 iulie 2014, respectiv, după cum corect a remarcat şi instanţa de apel, în termen de 30 de zile de la data menţionată, ultimul a fost în drept să depună apel şi să solicite repunerea apelului în termen prin prisma art. 116 CPC. De altfel, este de principiu şi faptul că odată cu comunicarea încă la 24 iulie 2014 de către executorul judecătoresc despre existenţa procedurii de executare intentată în baza hotărîării judecătoreşti din 21 martie 2013, recurentul a beneficiat de posibilitatea reală să se intereseze şi să facă cunoştinţă cu materialele dosarului, precum şi soluţia adoptată în cauza respectivă, în condiţiile în care, nu a recepţionat nici o înştiinţare în vederea examinării litigiului dat.

Sub acest aspect, instanţa de recurs apreciază critic argumentul recurentului cu referire la faptul că cererea de apel a fost depusă la 15 decembrie 2014, deoarece a făcut cunoştinţă cu materialele dosarului numai la 08 decembrie 2014, or este cert că manifestând o neglijenţă evidentă, Pitula Ivan, doar după expirarea a 4 luni şi 14 zile, de la comunicarea despre existenţa litigiului în speţă, prin intermediul reprezentantului său, a depus o cerere, prin care a solicitat de a lua cunoştinţă cu materialele dosarului Mai mult că recurentul nu a făcut dovada motivului care a stat la imposibilitatea realizării dreptului său de a face cunoştinţă cu toate materialele dosarului, inclusiv cu hotărîrea contestată, imediat după comunicarea despre existenţa procedurii de executare intentate ca urmare a examinării prezentului litigiu.

Astfel fiind, este evident că Pitula Ivan, având la cunoştinţă despre examinarea prezentului litigiu, precum şi existenţa hotărârii contestate, încă la 24 iulie 2014, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini actele procedurale în termenii prevăzuţi de lege, fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea neîntemeiată a termenului prescris la depunere a apelului.

În acestea condiţii, sunt apreciate critic argumentele recursului precum că apelul se depune împotriva unei hotărîri a unei instanţe judecătoreşti, în termen de 30 de zile din data cînd s-a luat cunoştinţă cu hotărîrea contestată, deoarece în interpretarea corectă a prevederilor art. 362 alin. (1) CPC este de înţeles că termenul de declarare a apelului curge de la data pronunţării dispozitivului hotărârii şi nu de la data recepţionării acestui, indiferent de faptul dacă partea a fost sau nu prezentă la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, iar alte excepții privitor la termenul de declarare a apelului legislația nu prevede.

La acest capitol, instanţa de recurs consideră oportun de a reitera şi faptul că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decît într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Or, prin înaintarea apelului la data de 15 decembrie 2014, recurentul şi-a exercitat dreptul său cu nerespectarea termenului legal, care de natură atrage decăderea dreptului de a exercita calea de atac a apelului şi să justifice în speţă, admiterea excepţiei tardivităţii apelului şi în consecinţă, atrage restituirea apelului în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) CPC.

Din perspectiva celor expuse, este de reţinut că, la caz, soluţia instanţei de apel este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod principiul securității raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. De altfel, reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că, prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

Pentru considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Pitula Ivan, reprezentat de avocatul Medeleanu Gabriela. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii de Asigurări şi Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acţiuni împotriva lui Pitula Ivan cu privire la încasarea sumei în ordine de regres.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva