2ra-442/14 — Încasarea sumei în regres

prima instanţă: N.Mazur dosarul nr.2ra-442/14 instanţa de apel: N.Cernat A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 04 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Janga Ruslan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SAR „Donaris Group” SA împotriva SC „Remta Transport Privat” SRL cu privire la încasarea sumei în ordine de regres, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 10 octombrie 2012 SAR „Donaris Group” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Remta Transport Privat” SRL, intevenient accesoriu Janga Ruslan cu privire la încasarea sumei în ordine de regres.

In motivarea acţiunii reclamanta SAR „Donaris Group” SA a menţionat că, prin contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă cu seria AU nr. 0081498 din 02 octombrie 2010, Janga Ruslan a transmis SAR „Donaris Group” SA răspunderea civilă în caz de survenirea cazului asigurat şi anume, să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehiculul de modelul Mercedes 313 CDI cu n/î COL 241. La data de 23 septembrie 2011 s-a produs accidentul rutier, în rezultatul căruia autovehiculul de modelul Mercedes 313 CDI cu n/î COL 241, condus de Janga Ruslan a tamponat autovehiculul de model Mercedes Benz cu n/î CND 332, condus de Butuc Sergiu.

Conform procesului-verbal de contravenţie din 23 septembrie 2011 şi a deciziei agentului constatator privind aplicarea sancţiunii, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Janga Ruslan, fiind sancţionat în baza art. 242 alin. (2) Cod contravenţional cu o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1000 lei. La data de 10 octombrie 2011 SAR „Donaris Group” SA a pornit dosarul de daune nr. 2196/11, în cadrul căruia s-a stabilit, că costul reparaţiei autovehiculului de model Mercedes Benz cu n/î CND 332 constituie suma de 30319,14 lei. Prin dispoziţia nr. RCO-11/629 din 25 octombrie 2011 SAR 1 „Donaris Group” SA a recunoscut evenimentul produs drept caz asigurat şi a dispus achitarea pagubei în mărimea stabilită.

Reclamanta SAR „Donaris Group” SA consideră că, deoarece conform certificatului de înmatriculare din 22 decembrie 2010 autovehiculul de modelul Mercedes 313 CDI cu n/î COL 241 se află în gestiunea SC „Remta Transport Privat” SRL, ultima urmează să achite suma de 30319,14 lei în corespundere cu prevederile art. 29 lit. d) Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule. Reclamanta SAR „Donaris Group” SA solicită încasarea de la SC „Remta Transport Privat” SRL a prejudiciului material în mărime de 30319,14 lei, taxa de stat în mărime de 909,57 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în suma de 3500 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 noiembrie 2012 acţiunea s-a admis, s-a încasat de la SC „Remta Transport Privat” SRL în beneficiul SAR „Donaris Group” SA suma de 30319,14 lei cu titlu de prejudiciul material, 909,57 lei cu titlu de taxă de stat şi 2000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013 s-a respins apelul declarat de SC „Remta Transport Privat” SRL şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. La 27 noiembrie 2013 Janga Ruslan a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, trimiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului a invocat, că instanţele de judecată au aplicat în mod eronat normele de drept material şi procedural şi nu a fost citat legal pentru şedinţele de judecată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; 2 d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. În baza materialelor dosarului se constată că împotriva hotărârii primii instanţe a declarat apelul doar SC „Remta Transport Privat” SRL. Astfel, recurentul nu a folosit calea de apel şi respectiv nu poate ataca cu recurs decizia instanţei de apel, or în conformitate cu art. 429 alin. (4) Cod de procedură civilă, nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac, nici hotărârile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac, sau în privinţa cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art. 374 Cod de procedură civilă.

Argumentele recurentului, că instanţele de judecată au aplicat în mod eronat normele de drept procedural, deoarece nu a fost citat legal pentru şedinţele de judecată sunt neîntemeiate şi lipsite de suport probatoriu, or în baza materialelor, recurentul a fost legal citat despre data, ora şi locul şedinţelor de judecată, însă recurentul nu se prezenta şi nici nu a înştiinţat instanţele de judecată despre motivele neprezentării (f.d.36,60). Mai mult ca atât, în conformitate cu art. 379 alin. (1) Cod de procedură civilă, neprezentarea în şedinţă de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea apelului.

Instanţa însă este în drept să amâne şedinţa dacă va constata că neprezentarea este motivată. Astfel, potrivit prevederilor normei citate, neprezentarea părţilor în şedinţa de judecată la instanţa de apel nu afectează buna desfăşurare a judecării apelului, iar amânarea şedinţei este un drept şi nu obligaţia instanţei de apel şi poate opera doar în cazul unor motive întemeiate de imposibilitatea prezentării la şedinţa de judecată. Nu pot fi reţinute nici argumentele invocate în recurs că, instanţele de 3 judecată au aplicat în mod eronat normele de drept material, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză.

Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţele au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Janga Ruslan ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Janga Ruslan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4