2rac-144/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr. 2rac-144/15 instanţa de apel: A. Colenco, V. Harmaniuc, E. Clim DECIZIE 10 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Druţă, Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru examinînd cererea de recurs declarată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Adas-Premium”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Magnolia-94” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Adas-Premium” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 martie 2011, prin care a fost respins apelul declarat de către SRL „Adas-Premium”, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 28 aprilie 2010, c o n s t a t ă La 08 septembrie 2009 SRL „Magnolia-94” a înaintat în judecată o acţiune împotriva SRL „Adas-Premium”, solicitînd încasarea datoriei în sumă de 967 663,79 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, în septembrie 2007, SRL „Magnolia-94” a înaintat o acţiune în instanţă de judecată privind încasarea din contul SRL „Adas-Premium” a sumei de 967 663,79 lei cu titlu de datorie, însă prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 mai 2009, acţiunea a fost scoasă de pe rol. Cu referire la prevederile art. 268 CPC, indică că scoaterea cererii de pe rol nu împiedică o nouă adresare instanţei judecătoreşti, iar potrivit prevederilor art. 277 a Codului civil, termenul de prescripţie extensivă în cazul intentării acţiunii se întrerupe. Astfel, susţine reclamantul că în baza facturilor fiscale din 23 martie 2005, 30 martie 2005, 30 iulie 2005, 09 septembrie 2005, 02 februarie 2006, SRL „Magnolia- 94” a furnizat, iar SRL „Adas-Premium” a recepţionat marfa în sumă totală de 321975,54 lei.

Menţionează că facturile invocate au fost recunoscute de pîrît şi atribuite la contabilitatea acestuia, fapt confirmat prin scrisoarea Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău nr. 01-93-05-3235/1066 din 17 martie 2008, iar conform contractului tripartid de cesiune a drepturilor nr. 5/04 din 05 aprilie 2006, reclamantul a obţinut dreptul de a încasa datoria în sumă de 800 080,49 lei din contul SRL „Adas- Premium”. Afirmă că suma integrală a SRL „Adas-Premium” privind datoria faţă de SRL „Magnolia 94” constituie 1 122 056,03 lei, însă luînd în consideraţie că la 28 februarie 2006, pîrîtul i-a achitat suma de 255 845,65 lei, datoria restantă constituie suma de 866210,38 lei. Mai invocă reclamantul că pretenţia expediată în adresa pîrîtului la 30 iulie 2007, a rămas fără răspuns.

Solicită încasarea din contul SRL „Adas-Premium” în beneficiul său a datoriei restante în sumă de 866210,38 lei, a penalităţii şi a dobînzilor de întîrziere calculate în sumă totală de 101 453,41 lei, iar în total suma de 967 663,79 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 28 aprilie 2010, acţiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la SRL „Adas-Premium” în beneficiul SRL „Magnolia-94” suma în mărime de 967 663,79 lei, dintre care 866210,38 lei suma datoriei, 101453,41 lei dobîndă de întîrziere. S-a încasat de la SRL „Magnolia- 94” în beneficiul statului, taxa de stat care nu a fost achitată la depunerea acţiunii în sumă de 13029,91 lei (f.d. 76-79, vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Economice din 15 martie 2011 a fost respins apelul declarat de către SRL „Adas-Premium” şi menţinută hotărîrea primei instanţe (f.d.

13-141, vol .I). La 06 mai 2011 SRL „Adas-Premium” a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţei, şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii, ca fiind neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de fond a examinat litigiul fără a stabili circumstanţe importante cum ar fi momentul apariţiei, datoriei, în baza căror relaţii economice şi acte contabile s-a cesionat datoria în temeiul contractului tripartid de cesiune a drepturilor nr. 5/04 din 05 aprilie 2006 şi respectiv instanţa de judecată a adoptat o hotărîre prin care a admis pretenţiile ilegale înaintate de SRL „Magnolia-94”, fiind bazate pe poziţii false.

Mai invocă că în şedinţele de judecată a prezentat copiile dispoziţiilor de plată a prin care SRL „Adas Premium” a achitat în contul SRL „Adlidorus-Part” 800000,00 lei. În continuare atenţionează că acţiunea în judecată a fost înaintată, iar cauza civilă a fost pornită fiind bazată doar pe copii de acte, neautentificate ceea ce contravine prevederilor art.167 CPC. La materialele dosarului nu sunt anexate: contractul de cesiune în original, facturile fiscale actul de certificare a datoriilor şi actul de transmitere a documentelor ce au stat la baza cesiunii de creanţă în rezultatul căror a apărut datoria fabricată-sus menţionată. 2 Instanţa examinînd litigiul dat n-a concretizat care a fost datoria de bază şi care este restanţa sa.

La acest capitol încă odată apare convingerea că instanţa a examinat superficial pricina fără a întră în esenţa litigiului, deoarece acţiunea fiind bazată pe 5 facturi fiscale, dar instanţa de fond constată că datoria a apărut în baza a 8 (opt) facturi fiscale pe suma totală de 2455288,72 lei. A anunţat Colegiul că de către Procuratura Buiucani mun. Chişinău este pornită urmărirea penală pe indicii prevăzuţi de al.1. art.310 CP. Deoarece două facturi fiscale nr.0566728 din 23.03.2005 pe suma de 12519,00 lei şi nr.0566730 din 30.05.2005 pe 3300,00 lei care sunt întocmite încălcarea legislaţiei în vigoare fiind semnate de o persoană terţă nefiind împuternicită de a semna, astfel de facturi şi totodată fiind aplicate sigilii la acel moment care nu existau (nimicite).

Aşadar pe aceste facturi este aplicată amprenta sigiliului SRL „Adas-Premium”, care a fost fabricată şi apoi eliberată la 31.03.2005, Aceste facturi fiscale nu pot servi drept probe, deoarece ele au servit drept temei la pornirea urmăriri penale pe faptul falsificării lor si comiterii infracţiunii prevăzută de art.310, alin. (1) CP. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 noiembrie 2011, a fost respins recursul declarat de SRL „Adas-Premium” şi menţinută decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe (f.d. 206-209, vol. I). Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 16 februarie 2012, a fost respinsă, ca fiind inadmisibilă, cererea de revizuire depusă de către SRL „Adas- Premium” (f.d.

248-250, vol. I). La 16 februarie 2015, SRL „Adas-Premium” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 noiembrie 2011, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs, rejudecarea recursului şi admiterea acestuia cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţei, şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii, ca fiind neîntemeiată. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 08 aprilie 2015 a fost admisă cererea de revizuire declarată de SRL „Adas-Premium”, casată decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 noiembrie 2011, şi s-a reţinut pricina pentru rejudecarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie în alt complet de judecată (f.d.

59-65, vol. II). În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SRL „Adas- Premium” întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel, şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită 3 pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii depuse de SRL „Magnolia-94”, pe care a admis-o ca întemeiată, soluţie care a fost menţinută şi de către instanţa de apel. În motivarea soluţiilor sale, instanţele ierarhic inferioare au concluzionat că raporturile obligaţionale între părţi aflate în litigiu a avut la baza livrării de marfă potrivit facturilor fiscale nr. 0239434 din 28.10.2004 pe suma de 227644,36 lei; nr. 0239466 din 29.10.2004 pe suma de 402000 lei; factura de expediţie nr. 313523 din 29.10.2004 pe suma de 198000,36 lei; factura fiscală nr. 0410384 din 31.12.2004 pe suma de 600000 lei; factura fiscală nr. 0410387 din 31.12.2004 pe suma de 200000 lei.

La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel este una nemotivată, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavînd putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator reţinut de prima instanţă, precum normele de drept ce reglementează acest aspect. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră această concluzie una preamatură, fiind eronat apreciate normele de drept material şi pripit a ajuns la concluzia de admitere a acţiunii.

La caz, instanţa de recurs menţionează că în urma examinării cererii de revizuire, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în susţinerea admiterii cererii înaintate a menţionat că prin prisma prevederilor art. 123 alin. (3) CPC, s-a reţinut că, în cadrul examinării cauzei penale de învinuire a lui Gonţa Gheorghe în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal şi Gonţa Galina în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal, stabilit prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 21 martie 2012, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, s-a constatat cu certitudine că, în perioada de timp de la 31 martie şi pînă la 31 mai 2005, Gheorghe Gonţa, neavînd calitatea de director a SRL „Adas-Premium”, precum şi în lipsa cărorva împuterniciri ai fondatorilor sau administratorilor întreprinderii, urmărind scopul falsificării documentelor oficiale, prin intenţie directă, a completat şi semnat facturile fiscale seria BN nr. 566728 din 23 martie 2005 şi seria BN nr. 0566730 din 30 martie 2005, privind livrarea mărfurilor către SRL „Adas- Premium”, care au oferit dreptul SRL „Magnolia-94” de a pretinde că, conform facturilor menţionate, lotul de marfă în 4 sumă de 12 519 lei şi, respectiv 3 300 lei, a fost furnizat către destinatar, ceea ce în realitate nu a avut loc, după care le-a autentificat cu ştampila nr. 2 a societăţii comerciale vizate, fapt certificate prin concluziile expuse în raportul de expertiză nr. 630 din 10 decembrie 2009. Însă, ulterior, s-a stabilit că la data emiterii facturilor fiscale menţionate, ştampila nr. 2 a SRL „Adas-Premium” nu era încă confecţionată, iar potrivit raportului de expertiză nr. 629 din 10 decembrie 2009, cele două semnături situate, cîte una, în rubricile nr. 19 ale facturilor în litigiu,

au fost executate de către Gonţa Gheorghe, ceea ce denotă că acestea au fost falsificate. La acest segment, instanţa de recurs relevă faptul, că probele care au stat la baza admiterii a acţiunii înaintate de SRL „Magnolia-94” împotriva SRL „Adas- Premium” privind încasarea datoriei în mărime de 967 663,79 au servit şi facturile fiscale seria BN nr. 0566728 din 23 martie 2005 şi seria BN nr. 0566730 din 30 martie 2005, care prin sentinţa penală irevocabilă s-au constatat a fi false, prin urmare nu puteau fi puse la emiterea hotărîrii privind admiterea acţiunii, ce echivalează cu nesoluţionarea fondului examinării acţiunii. Mai mult ca atît, în cadrul examinării cauzei, atît în prima instanţă, cît şi în instanţa de apel, reprezentantul recurentului SRL „Adas-Premium” a invocat la tardivitatea acţiunii înaintate, solicitînd respingerea acţiunii ca tardive.

Astfel, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, în respingerea argumentului cu privire la tardivitatea acţiunii a invocat că termenul de prescripţie nu a fost omis de reclamant, deoarece reclamantul „Magnolia-94” anterior în anul 2007 s-a adresat cu aceiaşi cerere de chemare în judecată care a fost scoasă de pe rol, iar ultima încheiere despre anularea sechestrului din acea cauză datează cu 07.09.2009 şi anume din această dată urmează a fi calculat termenul de prescripţie anterior suspendat. Instanţa de recurs consideră aceste argumente neîntemeiate, fiind aplicate eronat normele procedurale prestabilite. Astfel, prevederile art. 278 Cod civil, stabileşte expres că dacă instanţa judecătorească a scos cererea de pe rol, cursul prescripţiei extinctive care a început pînă la intentarea acţiunii continuă fără întrerupere.

Prin urmare, instanţele ierarhic inferioare la rejudecarea cauzei, urmează să stabilească din care moment începe a curge termenul de prescripţie extenctivă, or conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. La fel este de menţionat că în conformitate cu art. 442 al. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, pe baza actelor din dosar, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Lecturînd decizia instanţei de apel din 15.03.2011 (f.d. 140-141), se evidenţiază că aceasta este incompletă, lipsind o filă din decizie, astfel, nefiind în ea 5 elucidate argumentele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii soluţiei de respingerea cererii de apel.

Prin urmare, prin prisma prevederilor art. 442 alin. (1) CPC, instanţa de recurs este în imposibilitate să se expună asupra legalităţii acesteia. Acest aspect indică la examinarea superficială de către instanţa de apel a pricinii cu care a fost investită. Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei CEDO, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărîrile, iar avînd în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărîrea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu să se limiteze de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Adas-Premium” este întemeiat, iar decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţă de apel, în alt complet de judecători. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecînd pricina, să emită o hotărîre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Adas- Premium”.

Se casează decizia Curţii de Apel Economică din 15 martie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Magnolia-94” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Adas-Premium” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Ion Druţă Valentina Clevadî Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 6