2rhc-43/15 — Încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată

Instanţa de fond: V. Orîndaş 2rhc-43 /15 instanţa de apel: A. Colenco, V. Harmaniuc, E. Clim instanţa de recurs: I. Muruianu, N. Moldovanu, Iu. Şumcov, V. Barba, I. Vîlcov ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Adas-Premium”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Magnolia-94” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Adas-Premium” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 noiembrie 2011, prin care a fost respins recursul declarat de Societatea cu Răspunderea Limitată „Adas-Premium” şi menţinută decizia Curţii de Apel Economice din 15 martie 2011 şi hotărîrea Judecătoriei Economice din 28 aprilie 2010, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 08 septembrie 2009 SRL „Magnolia-94” a înaintat în judecată o acţiune împotriva SRL „Adas-Premium”, solicitînd încasarea datoriei în sumă de 967 663,79 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, în septembrie 2007, SRL „Magnolia-94” a înaintat o acţiune în instanţă de judecată privind încasarea din contul SRL „Adas-Premium” a sumei de 967 663,79 lei cu titlu de datorie, însă prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 mai 2009, acţiunea a fost scoasă de pe rol. Cu referire la prevederile art. 268 a CPC, indică că scoaterea cererii de pe rol nu împiedică o nouă adresare instanţei judecătoreşti, iar potrivit prevederilor art. 277 a Codului civil, termenul de prescripţie extensivă în cazul intentării acţiunii se întrerupe. Astfel, susţine reclamantul că în baza facturilor fiscale din 23 martie 2005, 30 martie 2005, 30 iulie 2005, 09 septembrie 2005, 02 februarie 2006, SRL „Magnolia-94” a furnizat, iar SRL „Adas-Premium” a recepţionat marfa în sumă totală de 321975,54 lei.

Menţionează că facturile invocate au fost recunoscute de pîrît şi atribuite la contabilitatea acestuia, fapt confirmat prin scrisoarea Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău nr. 01-93-05-3235/1066 din 17 martie 2008, iar conform contractului tripartid de cesiune a drepturilor nr. 5/04 din 05 aprilie 2006, reclamantul a obţinut dreptul de a încasa datoria în sumă de 800 080,49 lei din contul SRL „Adas-Premium”. Afirmă că suma integrală a SRL „Adas-Premium” privind datoria faţă de SRL „Magnolia 94” constituie 1 122 056,03 lei, însă luînd în consideraţie că la 28 februarie 2006, pîrîtul i-a achitat suma de 255 845,65 lei, datoria restantă constituie suma de 866210,38 lei. Mai invocă reclamantul că pretenţia expediată în adresa pîrîtului la 30 iulie 2007, a rămas fără răspuns.

Solicită încasarea din contul SRL „Adas-Premium” în beneficiul său a datoriei restante în sumă de 866210,38 lei, a penalităţii şi a dobînzilor de întîrziere calculate în sumă totală de 101 453,41 lei, iar în total suma de 967 663,79 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 28 aprilie 2010, acţiunea a fost admisă integral pe motiv că s-a constatat existenţa datoriei SRL „Adas- Premium” faţă de SRL „Magnolia-94” în mărime de 967 663,79 lei, confirmată prin actele cauzei (f.d. 76-79; 140-139-141). Prin decizia Curţii de Apel Economice din 15 martie 2011 a fost respins apelul declarat de către SRL „Adas-Premium” şi menţinută hlotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 noiembrie 2011, a fost respins recursul declarat de SRL „Adas-Premium” şi menţinută decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 16 februarie 2012, a fost respinsă, ca fiind inadmisibilă, cererea de revizuire depusă de către SRL „Adas-Premium”. La 16 februarie 2015, SRL „Adas-Premium” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 17 noiembrie 2011, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs, rejudecarea recursului şi admiterea acestuia cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţei, şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii, ca fiind neîntemeiată. Consideră că hotărârea primei instanţe urmează a fi retractată în temeiul art. 449 lit. a) CPC, potrivit căruia revizuirea se declară în cazul în care s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă.

În acest sens invocă că, temei pentru revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie nr. 2rae-278/11 din 17 noiembrie 2011 este sentinţa nr.1-186 din 21martie 2012 pronunţată de judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, care a fost ulterior menţinută şi de Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 03 decembrie 2014, astfel devenind irevocabilă din ziua pronunţării. Susţine că prin sentinţa menţionată s-a constatat faptul falsificării facturilor fiscale BN nr.0566728 din 23 martie 2005 şi BN nr.0566730 din 30 martie 2005, prin care Gonţa Gheorghie a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 361 alin.(1) CP şi Gonţa Galina în comiterea infracţiunii prevăzută de art.310 alin. (1) Cod penal.

Menţionează că, în astfel de circumstanţe, cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „Magnolia-94” privind încasarea de la SC „Adas-Premium” a sumei de 967663,79 lei a fost întemeiată pe acte falsificate, care prin sentinţa judecătoriei Buiucani din 21 martie 2012 au fost recunoscute ca corpuri delicte, şi respectiv, hotărârea judecătoriei Economice de Circumscripţie din 28 aprilie 2010 privind încasare datoriei este întemeiată pe probe false, ce serveşte temei de casare a acesteia. Un alt temei de rejudecare a pricinii revizuentul invocă că, litigiul din speţă a fost examinat de către instanţele ierarhic inferioare superficial, neobiectiv şi de către judecători a căror reputaţie nu este ireproşabilă pe plan profesional.

Afirmă că la cercetarea pricinii în ordine de recurs nu s-a luat în consideraţie faptul că recurentului, cât de prima instanţă, atât şi de Curtea de Apel Economică i s-a lezat dreptul la apărare prin aducerea probelor şi examinarea lor în context cu cererea de chemare în judecată. Invocă că a prezentat instanţei de fond, pentru anexare la materialele dosarului copia contractului nr.24 din 27 octombrie 2004, scrisoarea SA „Banca Socială” din 20 decembrie 2004 cu nr. 1600/2688 şi cinci dispoziţii de plată prin care SC „Adas- Premium” SRL a virat în contul SRL „Adlidorus-Part” suma de 800000,00 lei, însă luând cunoştinţă cu materialele dosarului a constatat că aceste anexe lipsesc la dosar, considerînd că în lipsa acestor acte nici o instanţă ierarhic superioară nu avea posibilitatea să aprecieze obiectiv temeinicia cerinţelor intimatului.

Relatează că prin faptul că instanţa de recurs nu a cercetat toate înscrisurile probatorii pe care le-ar fi put prezenta revizuentul, a dat o concluzie neîntemeiată la cercetarea pricinii în ordine de recurs şi referitor la legalitatea cerinţelor pecuniare către SRL „Adas-Premium”. Concomitent invocă revizuentul că în factura de expediţie nr. 313523 din 29 octombrie 2004 pe suma de 198000,00 lei este indicat „maşina de capsat”, care apare şi în factura fiscală nr. 0239466 din 29 octombrie 2004 pe suma de 402000,00 lei, sub denumirea de „закаточная машина т/soft”. Iar în factura fiscală nr. 0239466 din 29 octombrie 2004 pe suma de 402000,00 lei este transmis „оборудование консервного цеха Бокша” şi în factura fiscală nr. 0410387 din 31 decembrie 2004 pe suma de 200000,00 lei apare deja „utilajul secţiei de conserve Bocşa”.

Consideră că aceste facturi sunt dublate şi transmise spre semnare în perioade diferite, dar utilajul este acelaşi într-un singur exemplar. La fel, susţine că facturile din 29 octombrie 2004 sunt semnate şi ştampilate de către fondatorul întreprinderii după semnarea contractului nr.24 din 27 octombrie 2004, însă utilajul nu putea fi transmis, deoarece se afla în gaj la Banca Socială şi respectiv, la 29 octombrie 2004 nu a avut loc transmiterea. Utilajul şi secţia de conserve Bocşa a fost eliberată din gaj de către Banca Socială conform scrisorii din 20 decembrie 2004 nr.1600/2688, adică după efectuarea plăţilor pe credit. Iar facturile din 31 decembrie 2004 au fost semnate şi stampilate de către administratorul Galina Miron după efectuarea ultimului transfer bancar conform dispoziţiei de plată nr.152 din 29 decembrie 2004 şi eliberarea utilajului de sub gaj de către Banca Socială.

Insistă că SRL „Magnolia-94” intenţionat a ascuns de la instanţele de judecată actele în baza căror sunt întemeiate cerinţele lor, urmărind scopuri meschine şi anume îmbogăţire fără justă cauză. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC al RM cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă. În conformitate cu lit. b) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii.

Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influenţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie.

La caz, se constată că revizuentul, ca temei de revizuire a invocat faptul că prin sentinţa Judecătoriei Buiucani din 21 martie 2012, Gonţa Gheorghe a fost recunoscut vinovat de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, iar Gonţa Galina a fost recunoscută de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 310 alin.(1) Cod penal, şi anume, pentru faptul că prin acţiunile sale intenţionate, urmărind scopul falsificării documentelor oficiale, prin intenţie directă au completat şi semnat facturile fiscale seria BN nr. 566728 din 23 martie 2005 şi seria BN nr. 0566730 din 30 martie 2005, iar ulterior au transmis facturile vizate pentru ca acestea să fie folosite în calitate de probe la examinarea cererii de chemare în judecată a SRL „Magnolia-94” împotriva SRL „Adas Premium” cu privire la încasarea datoriei, însă care s-au stabilit a fi false.

Aşa fiind, revizuentul a menţionat că cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „Magnolia-94” privind încasarea de la SRL „Adas-Premium” a sumei de 967663,79 a fost întemeiată pe acte falsificate, respectiv şi decizia, revizuirea căreia se solicită, şi prin care au fost admise cerinţele SRL „Magnolia-94” este întemeiată pe probe false. În drept, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 449 lit. a) CPC, iar cu titlu de probă în susţinerea cererii de revizuire a prezentat copia sentinţei Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 martie 2012, decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014. Astfel, potrivit art. 449 lit. a) CPC, revizuirea se declară în cazul în care s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă.

În interpretarea corectă a prevederilor enunţate este de înţeles că pentru probarea temeiurilor de revizuire forţa probantă are doar sentinţa irevocabilă de condamnare, o condiţie fiind ca însăşi condamnarea să fie în legătură cu examinarea pricinii. Aici se va reţine şi faptul că la cazurile prevăzute de norma respectivă se includ şi situaţiile ce se referă la falsificarea de probe.

Analizînd materialele cauzei în raport cu circumstanţele menţionate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, prin prisma prevederilor art. 123 alin. (3) CPC, reţine că, în cadrul examinării cauzei penale de învinuire a lui Gonţa Gheorghe în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal şi Gonţa Galina în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal, s-a constatat cu certitudine că , în perioada de timp de la 31 martie şi pînă la 31 mai 2005, Gheorghe Gonţa, neavând calitatea de director a SRL „Adas-Premium”, cu adresa juridică pe str. A. Şciusev 31, mun.

Chişinău, precum şi în lipsa cărorva împuterniciri ai fondatorilor sau administratorilor întreprinderii, urmărind scopul falsificării documentelor oficiale, prin intenţie directă, a completat şi semnat facturile fiscale seria BN nr. 566728 din 23 martie 2005 şi seria BN nr. 0566730 din 30 martie 2005, privind livrarea mărfurilor către SRL „Adas- Premium”, care au oferit dreptul SRL „Magnolia-94” de a pretinde că, conform facturilor menţionate, lotul de marfă în sumă de 12 519 lei şi, respectiv 3 300 lei, a fost furnizat către destinatar, ceea ce în realitate nu a avut loc, după care le-a autentificat cu ştampila nr. 2 a societăţii comerciale vizate, fapt certificate prin concluziile expuse în raportul de expertiză nr. 630 din 10 decembrie 2009. Însă, ulterior, s-a stabilit că la data emiterii facturilor fiscale menţionate, ştampila nr. 2 a SRL „Adas-Premium” nu era încă confecţionată, iar potrivit raportului de expertiză nr. 629 din 10 decembrie 2009, cele două semnături situate, câte una, în rubricile nr. 19 ale facturilor în litigiu, au fost executate de către Gonţa Gheorghe, ceea ce denotă că acestea au fost falsificate.

În cadrul examinării aceleiaşi cauze penale, s-a stabilit şi faptul că la data de 30 noiembrie 2007, conform actului de primire-predare nr. 30-N/07 Galina Gonţa, în calitate de director al SRL „Magnolia-94” a transmis lui Sergiu Goţonoga, director al SRL „Legal Service”, acte şi documente pentru a fi utilizate drept mijloace materiale de probă pe cauza civilă privind încasarea datoriei de la SRL „Adas-Premium”, printre care şi facturile fiscale seria BN nr. 0566728 din 23 martie 2005 şi seria BN nr. 0566730 din 30 martie 2005 privind livrarea mărfurilor către SRL „Adas-Premium”, care au oferit dreptul SRL „Magnolia-94” de a pretinde că, conform facturilor menţionate, lotul de marfă în sumă de 12 519 lei şi, respectiv, 3 300 lei, a fost furnizat către destinatar.

Prin urmare, ştiind cu certitudine, că operaţiunile de livrare a mărfurilor, conform facturilor nominalizate, în realitate nu au avut loc, urmărind scopul falsificării probelor în procesul civil şi acţionând prin intenţie directă, Galina Gonţa a transmis facturile vizate pentru ca acestea să fie folosite în calitate de probe la examinarea cererii de chemare în judecată a SRL „Magnolia-94” împotriva SRL „Adas-Premium” privind încasarea datoriei, depusă în Judecătoria Economică de Circumscripţie la 08 septembrie 2009, de către Sergiu Goţonoga.

Ulterior, însă, s-a stabilit că facturile menţionate sunt false, deoarece ele au fost semnate şi autentificate cu ştampila nr. 2 a SRL „Adas-Premium”, care la data completării facturilor nu era încă confecţionată, iar potrivit raportului de expertiză nr. 29 din 10 decembrie 2009, cele două semnături situate, câte una, în rubricile nr. 19 ale facturilor în litigiu, au fost executate de către Gonţa Gheorghe, care este rudă apropiată a Galinei Gonţa. În consecinţă, este evident că drept probe, care au stat la baza admiterii a acţiunii înaintate de SRL „Magnolia-94” împotriva SRL „Adas-Premium” privind încasarea datoriei în mărime de 967 663,79 au servit şi facturile fiscale seria BN nr. 0566728 din 23 martie 2005 şi seria BN nr. 0566730 din 30 martie 2005, care prin sentinţa penală menţionată s-au constatat a fi false.

Sub acest aspect, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, constată că circumstanţele invocate de revizuent, cît şi probele prezentate ca temei de revizuire, corespund temeiului prevăzut la art. 449 lit. a) CPC şi influenţează esenţial soluţia dată de instanţa de recurs prin decizia din 17 noiembrie şi instituie imperativ necesitatea redeschiderii examinării cauzei civile, întru neadmiterea îmbogăţirii fără justă cauză sau cauzarea de daune materiale revizuentului. De altfel, la caz se va remarcă şi faptul că deşi, prin sentinţa Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 martie 2012, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, procedura penală în privinţa lui Gonţa Gheorghe şi Gonţa Galina a fost încetată în legătură cu expirarea termenului de prescripţie de atragere la răspundere penală, însă la caz există circumstanţe care indică direct la faptul comiterii unei infracţiuni în legătură cu judecarea pricinii civile, şi anume cauzarea de daune materiale prin falsificarea unor facturi fiscale, circumstanţe care nu au fost cunoscute instanţelor în cadrul judecării pricinii civile, însă care necesită a fi examinate în coraport cu alte probe din dosar.

La acest segment, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie mai reţine şi faptul că unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Însă, potrivit practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţele judecătoreşti naţionale sunt în drept de a admite derogări din principiile şi garanţiile stabilite prin normele Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, inclusiv şi din principiul securităţii raporturilor juridice, cînd aceasta este necesar într-o societate democratică, pentru garantarea şi respectarea intereselor ce prevalează interesele reclamantului, în special, în caz în care aceasta cer interesele justiţiei.

Potrivit opiniei Curţii Europene a Drepturilor Omului, expuse în hotărîrea pronunţată pe cauza Nikitin versus Rusia, redeschiderea procedurii în baza unor fapte noi nu constituie o încălcare a drepturilor fundamentale prevăzute de art. 4 Protocolul 7 al Convenţiei. În asemenea cazuri, cînd hotărîrea irevocabilă respectivă a dus la unele consecinţe negative serioase, care nu pot fi rectificate de cît prin reexaminarea sau redeschiderea cauzei, iar violarea constatată este cauzată de erori sau deficienţe de o asemenea gravitate încît apare un dubiu serios în privinţa rezultatului procedurilor contestate, excluderea posibilităţii de revizuire a hotărîrii, pentru motive formale, poate să ducă la încălcarea principiului echităţii şi legalităţii hotărîrii judecătoreşti, fiind lezată şi încrederea publicului în autoritatea judecătorească.

Respectiv, admiterea cererii de revizuire în cauză, reieşind din sensul art. 3, 6 şi paragraful 2 al art. 4 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, nu constituie încălcarea în privinţa intimatului a principiului securităţii raporturilor juridice, ci reprezintă o măsură necesară şi admisibilă într-o societate democratică pentru apărarea unui interes public şi a echităţii justiţiei. Redeschiderea procesului în pricina dată rezultă din circumstanţe şi fapte noi, recent descoperite, care sunt de natură să afecteze decizia contestată, precum şi din necesitatea înlăturării unor consecinţe negative serioase, generate în urma încălcării flagrante a normelor constituţionale, care au lezat interese publice şi care nu pot fi rectificate decît prin reexaminarea cauzei.

În asemenea împrejurări şi întru evitarea admiterii unei încălcări a dispoziţiilor statuate la art. 6 § 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa decizia instanţei de recurs şi de a reţine pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie, în alt complet de judecători. În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se admite cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Adas-Premium”.

Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 noiembrie 2011 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Magnolia-94” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Adas-Premium” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată şi se reţine pricina pentru rejudecarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie, în alt complet de judecată. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva