2rac-256/16 — incasarea datoriei si dobinzilor de intirziere

Prima instanță, Jud. Economică de dosarul nr. 2rac-256/16

Circumscripție: V. Orîndaș

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu

Î N C H I E R E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Magnolia-

94”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată

”Magnolia-94” împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Adas-Premium” cu privire la

încasarea datoriei și dobânzilor de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2015, prin care a fost

admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Adas-Premium”, casată

integral hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 28 aprilie 2010 și

pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca fiind depusă tardiv,

c o n s t a t ă

La 08 septembrie 2009, SRL ”Magnolia-94” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Adas-Premium” cu privire la încasarea datoriei și dobânzilor de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamanta SRL ”Magnolia-94” a indicat că în baza facturilor

fiscale: seria BN nr. 0566728 din 23 martie 2005; seria BN nr. 0566730 din 30 martie

2005; seria BN nr. 0566727 din 30 iulie 2005; seria BN nr. 0566763 din 09 septembrie

2005 și seria BN nr. 0566751 din 02 februarie 2006, a livrat, iar pîrîta SRL ”Adas-

Premium” a recepționat marfă în valoare totală de 321975,54 lei. Facturile fiscale

nominalizate au fost recunoscute de către pîrîtă, fiind reflectate în documentele de

evidență contabilă, fapt ce se confirmă și prin scrisoarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău nr. 01-93-05-3235/1066 din 17 martie 2008.

Totodată, menționează reclamanta că conform contractului de cesiune a creanței nr.

5/04 din 05 aprilie 2006, a obținut dreptul întreprinderii SRL ”Adlidorus-Part” de a cerere

de la SRL ”Adas-Premium” achitarea datoriei în mărime de 800080,49 lei.

Astfel, suma totală a datoriei pîrîtei SRL ”Adas-Premium” față de ea constituie

1122056,03 lei.

Susține că la 28 februarie 2006 pîrîta i-a achitat suma de 100000 lei; la 01 august

2006 – 30000 lei; la 30 noiembrie 2006 – 10477,65 lei; la 19 septembrie 2007 – 115368

lei, în total – 255845,65 lei.

1

Declară că la moment suma datoriei restante constituie - 866210,38 lei.

Indică că la 30 iulie 2007 a expediat în adresa pîrîtei somație, care a rămas fără

răspuns.

Menționează reclamanta că, având în vedere faptul că pîrîta nu i-a achitat la timp

suma restantă, ultima urmează să-i achite conform art. 619 din Cod civil și dobânzile de

întârziere în sumă de 101453,41 lei.

Astfel, invocă reclamanta că SRL ”Adas-Premium” urmează să-i achite suma totală

de 967663,79 lei (866210,38 lei suma datoriei restante + 101453,41 lei dobânda de

întârziere).

Cere SRL ”Magnolia-94” încasarea din contul SRL ”Adas-Premium” în beneficiul ei

sumei totale de 967663,79 lei cu titlu de datorii și dobânzi de întârziere.

Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 28 aprilie 2010,

acțiunea a fost admisă și încasată din contul SRL ”Adas-Premium” în beneficiul SRL

”Magnolia-94” suma totală de 967663,79 lei, dintre care 866210,38 lei cu titlu de datorie

și 101453,41 lei cu titlu de dobânda de întârziere. A fost încasat din contul SRL

”Magnolia-94” în bugetul de stat suma de 13029,91 lei cu titlu de taxă de stat, neachitată

la depunerea cererii de chemare în judecată.

Prima instanță și-a motivat soluția prin faptul că din facturile fiscale anexate la

materialele cauzei cu certitudine rezultă că pîrîta SRL ”Adas-Premium” datorează

reclamantei SRL ”Magnolia-94” suma de 866210,38 lei plus dobânda de întârziere în

mărime de 101453,41 lei pentru nerestituirea datoriei în termenul stabilit, în total

967663,79 lei.

Concomitent, referitor la termenul înaintării acțiunii, prima instanță a stabilit că

acesta nu a fost omis, motivând că termenul de prescripție extinctivă pe perioada aflării

cererii de chemare în judecată pe rol - 26 septembrie 2007 până la 29 iunie 2009, data

emiterii încheierii Curții de Apel Economice, prin care a fost menținută încheierea

Judecătoriei Economice de Circumscripție din 14 mai 2009 de scoatere a cererii de

chemare în judecată de pe rol, nu curge și nu se calculează, fiind suspendat.

Prin decizia Curții de Apel Economice din 15 martie 2011, a fost respins apelul

declarat de către SRL ”Adas-Premium” și menținută hotărârea Judecătoriei Economice de

Circumscripție din 28 aprilie 2010.

Prin decizia Colegiului Economic lărgit al Curții Supreme de Justiție din 07

noiembrie 2011, a fost respins recursul declarat de către SRL ”Adas-Premium” și

menținută decizia Curții de Apel Economice din 15 martie 2011.

Prin încheierea Colegiului Economic lărgit al Curții Supreme de Justiție din 16

februarie 2012, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către

SRL ”Adas-Premium” împotriva deciziei Colegiului Economic lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 07 noiembrie 2011.

Prin încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 08 aprilie 2015, a fost admisă cererea de revizuire depusă de

către SRL ”Adas-Premium”, casată decizia Colegiului Economic lărgit al Curții Supreme

de Justiție din 07 noiembrie 2011 cu reținerea pricinii civile spre rejudecarea recursului în

Curtea Supremă de Justiție, în alt complet de judecători.

Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 10 iunie 2015, a fost admis recursul declarat de către SRL ”Adas-

Premium”, casată integral decizia Curții de Apel Economice din 15 martie 2011 cu

remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2015, a fost admis apelul

declarat de către SRL ”Adas-Premium”, casată integral hotărârea Judecătoriei Economice

de Circumscripție din 28 aprilie 2010 și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii

ca fiind depusă tardiv.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată și incorectă soluția primei instanțe referitor

la respectarea de către intimata-reclamantă SRL ”Magnolia-94” a termenului de înaintare a

acțiunii, motivând că prin prisma art. 278 din Cod civil, în cazul scoaterii cererii de

chemare în judecată de pe rol, cursul prescripției extinctive, care a început până la

intentarea acțiunii, nu se suspendă, dar continuă fără întrerupere.

La 11 aprilie 2016, SRL ”Magnolia-94” a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău

din 05 noiembrie 2015 și parțială a hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripție din

28 aprilie 2010, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere în parte a acțiunii, încasând din

contul intimatei-pîrîte SRL ”Adas-Premium” în beneficiul său sumei de 951844,79 lei,

dintre care 850391,38 lei cu titlu de datorie și 101453,41 lei cu titlu de dobândă de

întârziere.

În susținerea recursului SRL ”Magnolia-94” a invocat că instanța de apel eronat a

interpretat prevederile art. 278 din Cod civil, având în vedere că termenul de prescripție

extinctivă pe perioada aflării cererii de chemare în judecată pe rol - 26 septembrie 2007

până la 29 iunie 2009, data emiterii încheierii Curții de Apel Economice, prin care a fost

menținută încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 14 mai 2009 de

scoatere a cererii de chemare în judecată de pe rol, nu curge și nu se calculează, fiind

suspendat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 05

noiembrie 2015, a fost expediată în adresat recurentei SRL ”Magnolia-94” la 23 noiembrie

2015 (f.d. 138, vol. II), însă lipsesc date când a fost recepționată de către aceasta.

Concomitent, în cererea sa de recurs SRL ”Magnolia-94” a invocat că cu decizia

motivată a instanței de apel a făcut cunoștință abia la 12 martie 2016, care a fost eliberată

la cererea reprezentantului său din 02 martie 2016 (f.d. 142, vol. II).

Se reține, că faptul nerecepționării copiei deciziei instanței de apel se confirmă și prin

cererea intimatei-pîrîte SRL ”Adas-Premium” adresată Judecătoriei Comerciale de

Circumscripție din 04 februarie 2016 privind eliberarea deciziei respective (f.d. 139, vol.

II).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către SRL ”Magnolia-94” se consideră

depus în termenul prevăzut de lege.

La 27 mai 2016, în adresa intimatei SRL ”Adas-Premium” a fost expediată copia

recursului declarat de către SRL ”Magnolia-94” cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

La 05 iulie 2016, intimata SRL ”Adas-Premium” a depus referință, solicitând să fie

respins recursul declarat de către SRL ”Magnolia-94” cu menținerea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 05 noiembrie 2015, pe care o consideră legală și întemeiată, invocând în

susținerea acesteia că recursul a fost depus tardiv, decizia instanței de apel fiind pronunțată

în prezența reprezentantului recurentei, precum și este neîntemeiat, neîncadrându-se în

prevederile art. 432 CPC.

3

Menționează că instanța de apel a verificat minuțios toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a pricinii, dând o apreciere corectă tuturor probelor

prezente la actele pricinii cu respectarea normelor de drept material și de drept procedural.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile și obiecțiile

expuse în referința depusă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL ”Magnolia-94” este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3)

și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către SRL ”Magnolia-94” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Astfel, nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul SRL

”Magnolia-94” precum că instanța de apel eronat a interpretat prevederile art. 278 din Cod

civil, având în vedere că termenul de prescripție extinctivă pe perioada aflării cererii de

chemare în judecată pe rol - 26 septembrie 2007 până la 29 iunie 2009, data emiterii

încheierii Curții de Apel Economice, prin care a fost menținută încheierea Judecătoriei

Economice de Circumscripție din 14 mai 2009 de scoatere a cererii de chemare în judecată

4

de pe rol, nu curge și nu se calculează, fiind suspendat, or, legislația civilă în vigoare

expres și imperativ stipulează că în cazul în care instanța judecătorească a scos cererea de

pe rol, cursul prescripției extinctive, care a început până la intentarea acțiunii, nu se

suspendă, dar continuă fără întrerupere.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural, verificându-se exclusiv

legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-a

pronunțat deja în modul corespunzător

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL ”Magnolia-94”

ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433

lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Magnolia-94”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Mariana Pitic

5