2rac-367/19 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere, penalitatii

2rac-367/19 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere, penalitatii (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2rac-367/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (N. Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa Agricolă de

Producție „Basarabia”, reprezentată de avocatul Oleg Grosu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa

Agricolă de Producție „Basarabia” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„ADM Agro-Food” privind încasarea dobânzii de întîrziere,

împotriva deciziei din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 11 aprilie 2016, Cooperativa Agricolă de Producție „Basarabia” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „ADM

Agro-Food” privind încasarea datoriei în mărime de 36 000 de lei, dobânzii de

întîrziere în sumă de 54 532,61 de lei, penalității în mărime de 64 800 de lei și a

cheltuielilor de judecată.

Ulterior, prin cererea de concretizare a cerințelor, reclamantul a solicitat

încasarea din contul SRL „ADM Agro-Food” a dobînzii de întîrziere legale în sumă

de 109 163,84 de lei pentru perioada de 01 septembrie 2015 – 05 decembrie 2016,

cît și a taxei de stat (f.d.62-63).

În motivarea cererii reclamantul a indicat că, la data de 05, 06 și 07 decembrie

2016, în scopul stingerii datoriei acumulate față de CAP „Basarabia” în mărime de

559 163,84 de lei (compusă din datoria de 360 000 de lei, penalitatea de 90 000 de lei

și dobânda de întârziere de 109 163,84 de lei, calculată pînă la 15 decembrie 2016),

SRL „ADM Agro-Food” a furnizat CAP „Basarabia” castraveți marinați în borcane

de 0,720 l și pastă de tomate în saci aseptici și butoaie din metal 25%, în sumă totală

de 558 450de lei.

A menționat că astfel datoria de bază în sumă de 360 000 de lei, apărută în baza

facturilor nr. JB 3712967 și nr. JB 3712969 și penalitatea în sumă de 90 000 de lei

apărută în baza facturii nr. 4307272 din 12 decembrie 2016, au fost stinse prin

compensare, fapt confirmat prin actul de verificare a decontărilor reciproce din 26

decembrie 2016 semnat de ambele părți. Însă, cu referire la dobânda de întârziere în

1

sumă de 109 163,84 de lei, reclamanta a constatat că din punct de vedere contabil, nu

poate fi stinsă prin compensare cu produsele livrate, deoarece CAP „Basarabia” nu

poate factura dobânda legală, chiar dacă a fost achitată benevol de pîrît.

A susținut că de facto, la 31 martie 2017, SRL „ADM Agro-Food” datorează

CAP „Basarabia” suma de 713,84 lei (559 163,84 de lei datorie – 558 450 de lei

(livrare de produse de către SRL „ADM Agro-Food”), iar de iure, la 31 martie 2017,

SRL „ADM Agro-Food” datorează CAP „Basarabia” dobînzi legale în sumă de

109163,84 de lei pentru perioada 01 septembrie 2015 – 05 decembrie 2016, care

urmează a fi compensate numai în cadrul executării hotărîrii de încasare a dobânzii.

La data de 03 aprilie 2018, reclamantul a înaintat cerere de concretizare a

cerințelor, solicitând constatarea și încasarea de la SRL „ADM Agro-Food” a

dobânzii legale de întârziere în sumă de 109 163,84 de lei, pentru perioada 01

septembrie 2015 – 05 decembrie 2016, însă în partea dobînzilor legale de întârziere în

sumă de 108 450 de lei de a o constata și o lăsa fără executare din motivul că deja a

fost achitată și a dispune încasarea dobânzii legale de întârziere doar în cuantumul

sumei neachitate de 713,84 lei.

În motivarea cererii s-a invocat că dobânda legală nu poate fi facturată și

respectiv nu poate fi inclusă fără factură în actul de verificare al decontărilor

reciproce, pentru a fi compensată. Consideră reclamantul că dobânda legală poate fi

constatată de instanța de judecată și încasată prin hotărâre judecătorească.

A invocat că dacă la momentul emiterii hotărârii judiciare, dobânda legală deja a

fost achitată, instanța de judecată o va constata, pentru a fi luată de contabilitatea

creditorului la evidență, dar o va lăsa fără executare, dat fiind că a fost deja achitată

(f.d. 113-114).

La 05 iulie 2018, CAP „Basarabia” a mai înaintat o cerere prin care a solicitat

completarea temeiurilor acțiunii și a cuantumului pretențiilor, solicitând încasarea de

la SRL „ADM Agro-Food” în beneficiul CAP „Basarabia” a dobânzii în sumă de

109163,84 de lei pentru întârzierea plății în perioada de 01 septembrie 2015 – 05

decembrie 2016; dispunerea neexecutării hotărârii în partea încasării de la SRL

„ADM Agro-Food” în beneficiul CAP „Basarabia” a dobînzii legale de întârziere în

sumă de 108 450 de lei, dat fiind că a fost achitată prin facturile fiscale: seria FB nr.

9818456 din 05 decembrie 2016; seria FB nr. 9818457 din 05 decembrie 2016; seria

FB nr. 9818458 din 06 decembrie 2016; seria FB nr. 9818459 din 06 decembrie 2016;

seria FB nr. 9818460 din 07 decembrie 2016; seria FB nr. 9818461 din 07 decembrie

2016, cu încasarea diferenței dobânzii de întârziere în cuantum de 713,84 lei;

încasarea din contul SRL „ADM Agro-Food” în beneficiul CAP „Basarabia” a

cheltuielilor de judecată și a taxei de stat în beneficiul statului (f.d. 115-116).

În motivarea cererii reclamantul a reiterat poziția expusă în cererile de

concretizare anterior prezentate, suplimentar menționând că deoarece la momentul

când va fi emisă hotărârea judiciară pe cazul dat, dobânda legală deja a fost achitată,

instanța de judecată o va încasa, pentru a fi luată de contabilitatea creditorului la

evidență, dar o va lăsa fără executare, dat fiind că a fost deja achitată.

Prin hotărârea din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa

Agricolă de Producție „Basarabia” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„ADM Agro-Food” privind încasarea dobânzii de întîrziere.

2

S-a încasat de la CAP „Basarabia” în beneficiul SRL „ADM Agro-Food”

cheltuielile de judecată, inclusiv pentru asistența juridică în sumă de 1500 de lei.

Prin decizia din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de avocatul Oleg Grosu în interesele CAP „Basarabia” și s-a menținut

hotărîrea din 03 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a stabilit

corect situația de fapt și de drept în cauză, a dat o apreciere obiectivă probelor

administrate și a emis o hotărâre întemeiată și legală. De asemenea, în cadrul judecării

cauzei, instanța de judecată a creat participanților la proces, condiții obiective și

echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se

încadrează în asigurarea părților a dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat

prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

Instanța de apel a reținut că în cauza dată intimatul a executat obligațiile

pecuniare ce rezidă din contractul părților, prin compensare, conform exigențelor art.

651 Cod civil, stingerea benevolă a datoriei de către intimat prin compensare cu

produsele furnizate de către acesta în sumă totală de 558 450 de lei, fiind confirmată

și de către apelantă, iar conform art. 123 alin. (6) Cod de procedură civilă, faptele

invocate de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a

negat.

A reținut că intimatul înaintează obiecții referitoare la compensarea din contul

mărfii livrate de acesta în beneficiul apelantului a penalității, motiv pentru care

instanța a conchis că potrivit facturii fiscale seria WB nr. 4307272 din 12 decembrie

2016 apelantul a contabilizat penalitatea în sumă de 90 000 de lei, calculată pe

numele intimatului aferent contractului.

Potrivit acestui contract penalitatea contractuală stabilită de părți a constituit

0,1% din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere. Astfel, suma de 90 000 de lei

constituie penalitatea calculată pentru 250 zile (90 000 lei / 360 lei/zi = 250 zile).

A constatat că în lipsa unui înscris ce ar confirma compensarea de către părți a

penalității calculate de către apelant și a existenței divergențelor referitoare la

cuantumul acestora, compensarea penalității nu a fost dovedită de reclamant, motiv

pentru care lipsesc temeiuri legale pentru a constata existența unei restanțe la plata

dobânzilor de întârziere în litigiu. Or, deși factura fiscală sus-indicată, a fost

contrasemnată de părți, la fel ca și actul de verificare, acest fapt nu poate constitui un

temei legal suficient pentru recunoașterea faptului nestingerii integrale a dobânzii de

întârziere calculate în condițiile expuse infra.

A specificat că nu poate fi reținut argumentul reclamantului precum că instanța

de fond ilegal a dispus respingerea acțiunii pentru că nu i-a fost prezentat un acord

prin care suma de 108 450 de lei se direcționează spre stingerea dobânzii de întârziere

de 109 163,84 de lei și precum că lipsa unui astfel de acord nu poate fi temei de

respingere a acțiunii. Or, reclamantul greșit a interpretat argumentele instanței de fond

invocate în acest sens în hotărârea contestată, deoarece prima instanța corect a indicat

că Legea nu prevede posibilitatea facturării și includerii în actul de verificare al

deconectărilor reciproce, fapt care este reflectat și în poziția reclamantului-apelant, iar

instanța de apel a constatat lipsa restanțelor intimatului la executarea obligațiunilor

pecuniare față de apelant.

Instanța de apel a relevat că soluția dată de instanța de fond este corectă,

motivată și amplu argumentată, cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor juridice și

3

făcând trimitere, atât la probele administrate, cît și dispozițiile legale aplicabile la caz.

La 05 aprilie 2019 Cooperativa Agricolă de Producție „Basarabia”,

reprezentată de avocatul Oleg Grosu, a declarat recurs solicitând casarea deciziei

instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond cu emiterea unei hotărîri noi de

admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit.a), b), c),

alin. (4) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat că la examinarea cauzei au fost aplicate eronat

și încălcate grav normele de drept material, au fost apreciate arbitrar probele din

dosar, ce a dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

reclamantului.

A menționat că instanța de apel a ignorat faptul că prin cererea de concretizare a

pretențiilor, reclamantul a solicitat încasarea doar a dobînzii de întîrziere, și a dedus

în decizia sa raționamente și concluzii precum că pe rol se află în examinare

pretenția cu privire la încasarea penalității, dar nu a dobânzii de întîrziere. Astfel,

instanța de apel a ignorat cererile de concretizare a cerințelor și a examinat pretenții

neaflate pe rol la data deliberării.

A susținut că reclamantul a fost lipsit de un recurs efectiv și de o instanță

imparțială, or instanțele de judecată prin hotărîre au examinat cerințe care nu

constituie obiect a litigiului.

Totodată, hotărîrea contestată nu a oferit răspunsuri la întrebările formulate și

înaintate de către reclamant, cu referire la cerința acțiunii privind temeinicia și

aplicabilitatea sau inaplicabilitatea prevederilor alin. (2) art. 619, art. 651 Cod civil.

A invocat că instanțele de judecată nu au dat nici o motivare legală și întemeiată

în partea respingerii pretențiilor aflate pe rol, astfel respingând nejustificat acțiunea.

A specificat că concluzia instanței de apel precum că dacă există pe rol acțiune în

apărarea dreptului încălcat, iar în acest timp debitorul stinge datoria, odată cu

stingerea datoriei expiră dreptul de a mai pretinde dobânzi pentru perioada de

întârziere, este eronată, deoarece a ignorat să se expună că pîrîtul a executat

obligațiile pecuniare cînd deja de 9 luni era pe rol acțiunea în judecată.

A indicat că nu este clar în ce bază legală și temei juridic instanța de apel a

ignorat acordul de voință al părților privind deducerea contabilă a sumelor reflectate

în actul de verificare al decontărilor reciproce or, acest act a fost întocmit în mod

bilateral, semnat benevol, a fost reflectat în contabilitatea ambelor părți și nu a fost

contestat de nici una din părți, iar instanța de apel l-a considerat ilegal fără a-și

motiva legal poziția.

A reiterat că este evident că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare

nu satisfac criteriile legalității și temeiniciei unui act judecătoresc, deoarece nu

relevă concluzia instanțelor asupra motivelor respingerii pretenției cu privire la

încasarea dobânzii de întîrziere, deși aceasta a fost înaintată și susținută în judecată

de către reclamant.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 07 februarie 2019 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 25 martie

4

2019 (f.d. 191), prin urmare, recursul declarat de CAP „Basarabia”, reprezentată de

avocatul Oleg Grosu, la 05 aprilie 2019, a fost depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CAP „Basarabia”, reprezentată

de avocatul Oleg Grosu, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

5

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CAP „Basarabia”, reprezentată

de avocatul Oleg Grosu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a

se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs

Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a

constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda

(nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de CAP „Basarabia”, reprezentată de

avocatul Oleg Grosu.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

6

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cooperativa Agricolă de

Producție „Basarabia”, reprezentată de avocatul Oleg Grosu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

7