2rac-108/19 — rambursarea subventiei acordate, incasarea dobinzii de intirziere, penalitatii

2rac-108/19 — rambursarea subventiei acordate, incasarea dobinzii de intirziere, penalitatii (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2rac-108/2019

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (Iu. Movilă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (E. Palanciuc, A. Malîi, Vl. Clima)

Î N C H E I E R E

22 mai 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Agenția de Intervenție și Plăți

pentru Agricultură,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură împotriva Gospodăriei Țărănești „Brodescu

V.” privind rambursarea subvenției acordate, încasarea dobînzii de întîrziere,

penalității,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 06 septembrie 2017, Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Gospodăriei Țărănești „Brodescu V.”

privind încasarea subvenției acordate în sumă de 1 351 425 lei, dobînzii de întîrziere

în sumă de 49 990,24 lei, a penalității în sumă de 233 135,62 lei cît și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în anul 2014, Gospodăria

Țărănească „Brodescu V.” a beneficiat de sprijin financiar conform măsurii 3 din

Regulamentul privind modul de repartizare a mijloacelor fondului de subvenționare

nr.3-P/14050R1511 și, astfel, la 29 iulie 2014 aceasta în calitate de beneficiar și

autoritatea contractantă Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură au încheiat

contractul de acordare a sprijinului financiar nr.1511, prin care potrivit pct. 3.2,

reclamanta s-a angajat să acorde sprijin financiar pîrîtei în mărime de 351 425 lei.

A menționat că în urma efectuării investigațiilor cu deplasarea la fața locului,

grupul de lucru creat prin ordinul nr.12 din 06 februarie 2017, a depistat că investiția

nu este utilizată conform destinației, iar golurile în plantație constituie 65%.

A invocat că potrivit pct.37 din Regulamentul cu privire la modul de repartizare

a mijloacelor fondului de subvenționare a producătorilor agricoli, aprobat prin

hotărîrea Guvernului nr.135 din 24 februarie 2014, beneficiarul de subvenții

destinate înființării plantațiilor pomicole, nucifere, viticole, de arbuști fructiferi și

1

căpșuni, inclusiv pentru sistemele anti-îngheț și instalațiile anti-grindină nu este în

drept să le înstrăineze, să le caseze sau să le defrișeze și nici să abandoneze

activitatea în sistemul agriculturii ecologice înainte de expirarea a cel puțin 1/3 din

termenul de exploatare a plantației, cu excepția cazurilor de forță majoră.

Astfel, pîrîta pe lîngă faptul că a încălcat prevederile Regulamentul de

subvenționare pentru anul 2014, a încălcat și clauzele contractului de acordare a

sprijinului financiar nr.1511 din 29 iulie 2014, deoarece era obligată să asigure

utilizarea la destinație a obiectului investiției, să întrețină obiectul investiției în

conformitate cu cele mai bune practice în domeniul vizat, să respecte pe toată durata

contractului condițiile de eligibilitate și criteriile de evaluare ce au stat la baza

autorizației cererii acordate a sprijinului financiar, să informeze autoritatea

contractantă, fără întîrziere, într-un termen de cel mult 10 zile despre orice

circumstanță ce poate împiedica executarea corespunzătoare a contractului, să

notifice autoritatea contractantă la apariția oricărei modificări survenite în realizarea

adecvată a investiției supuse subvenționării.

A susținut că în urma neconformităților constatate, prin notificarea nr.101/07

din 29 iunie 2017, a declarat rezoluțiunea contractului de acordare a sprijinului

financiar nr.1511 din 29 iulie 2014 și a solicitat restituirea integrală a subvenției

acordate în mărime de 351 425 lei, a dobînzii de întîrziere precum și a penalității

stabilite de contractul de acordare a sprijinului financiar în termen de 10 zile de la

data recepționării notificării date, cerințe ce nu au fost satisfăcute.

A solicitat reclamanta, inclusiv prin cererea de concretizare a pretențiilor,

încasarea din contul pîrîtei a subvenției acordate în mărime de 351 425 lei, a

penalității în mărime de 6325,65 lei și a dobânzii de întârziere în mărime de

47586,80 lei.

Prin hotărârea din 19 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a respins

ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Agenția de Intervenție și

Plăți pentru Agricultură împotriva Gospodăriei Țărănești „Brodescu V.” privind

rambursarea subvenției acordate, încasarea dobînzii de întîrziere, penalității și a

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură și s-a

menținut hotărârea din 19 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a constatat că

fișa de control pe care sunt axate pretențiile apelantului nu constituie un act de

inspecție și control, deoarece nu este contrasemnat de un grup de lucru, ci doar de o

singură persoană, fără ca la materialele cauzei să fie anexată proba desemnării

acestuia în calitate de „grup de lucru”, noțiune ce implică participarea a cel puțin

două persoane, în fișa respectivă nefiind specificat dacă semnatarul acesteia dispune

de calificare în domeniul determinării suprafețelor și stabilirii hotarelor terenurilor

plantate (avînd în vedere că suprafețele terenurilor învecinate nu pot fi luate în

considerație la determinarea suprafeței calculate în raport cu situația juridică dedusă

judecării), nefiind specificat modul și utilajul cu care s-a determinat suprafața

expusă în fișa respectivă și nici dacă la determinarea proporționalității golurilor în

plantație s-au luat în considerație constatările anterioare, făcute inclusiv de

reprezentantul apelantei privind cantitatea de plantații uscate și motivul survenirii

acestora.

2

Astfel, fișa de control nr. 55 din 03 aprilie 2017 nu poate fi apreciată în calitate

de probă admisibilă ce ar confirma încălcarea de către intimată a obligațiunilor

impuse acestuia prin contractul nominalizat și prin cadrul legal și normativ

pertinent, circumstanță care, examinată în cumul cu lipsa unor alte probe în acest

context, denotă că pretențiile apelantei nu sunt fundamentate pe un suport probatoriu

suficient.

A susținut că prin prisma art. 512 alin. (1) și (2), 514 și 572 alin. (1) și (2) Cod

civil, în cazul dat apelanta nu a dovedit prin probe admisibile și concludente

survenirea obligației intimatei de a restitui suma subvențiilor încasate.

A stabilit că în speță nu se întrunesc temeiurile legale pentru obligarea intimatei

de a restitui apelantei suma subvențiilor încasate, lipsa acestei obligații pecuniare

excluzând și aplicabilitatea prevederilor art.art. 619 și 624 Cod civil, din conținutul

cărora reiese că atît dobînda de întîrziere, cît și penalitatea se încasează doar în cazul

constatării încălcării de către eventualul debitor a unei obligații asumate în bază de

contract sau impuse de Lege.

La 25 ianuarie 2019 Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe,

solicitând casarea integrală a actelor judecătorești contestate cu pronunțarea unei

hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În susținerea și motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluțiile instanțelor

ierarhic inferioare și a menționat că instanțele de judecată au aplicat eronat

prevederile pct.138 al Regulamentului privind modul de repartizare a mijloacelor

fondului de subvenționare a producătorilor agricoli, aprobat prin hotărîrea

Guvernului nr. 135 din 24 februarie 2014.

A menționat că subpct. 1 al pct.138 al Regulamentului privind modul de

repartizare a mijloacelor fondului de subvenționare a producătorilor agricoli,

aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 135 din 24 februarie 2014, prevede că

inspecțiile suplimentare se efectuează de angajații Direcției inspecții și control pe

teren și reprezentanți ai secțiilor/serviciilor teritoriale ale Agenției. Persoana care a

efectuat controlul era angajat al Secției Teritoriale Orhei a Agenției, deci ea este

împuternicită prin lege de a efectua controale. Respectiv instanța de fond eronat a

ajuns la concluzia ce semnatarul nu ar fi avut împuterniciri.

A susținut că instanțele ierarhic inferioare nu au examinat corect și

multiaspectual fondul cauzei, probele administrate fiind apreciate arbitrar, iar prin

adoptarea unor hotărîri vădit ilegale au încălcat dreptul recurentului la un proces

echitabil garantat de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului iar

circumstanțele esențiale pentru examinarea cauzei au fost lăsate fără atenție, soluția

instanței nefiind motivată, fapt ce echivalează cu neexaminarea fondului cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 14

ianuarie 2019 (f.d. 152), însă la dosar lipsește confirmarea recepționării deciziei de

către părțile la proces.

Prin urmare recursul declarat de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură, la 25 ianuarie 2019 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de

lege.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

La 25 martie 2019, Gospodăria Țărănească „Brodescu V.”, reprezentată de

avocatul Elena Munteanu, a depus referință prin care a solicitat respingerea cererii

de recurs cu menținerea hotărârii din 19 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul

Central și a deciziei din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Agenția de Intervenție și Plăți

pentru Agricultură, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

4

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Agenția de Intervenție și Plăți

pentru Agricultură, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicînd determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună

de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocate în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

5

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Agenția de Intervenție și Plăți

pentru Agricultură.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6