3ra-804/15 — Anularea actelor administrative

Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-804/15 Judecător: St. Iorgov Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Cimercială „Nelimot-Com” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Nelimot-Com” împotriva Serviciului Vamal privind anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de SRL „Nelimot-Com” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 13 octombrie 2014, c o n s t a t ă : La 19 februarie 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „Nelimot-Com” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal, ulterior completînd-o, privind anularea procesului-verbal nr.19/2 din 28.11.2013 şi deciziei de regularizare nr.62 din 13.12.2013, obligarea Serviciului Vamal la restituirea sumei de 151 846,18 lei. În motivarea acţiunii societatea reclamantă a indicat că, la data de 28.11.2013 inspectorul superior Secţia reverificare şi audit post-vămuire din cadrul Serviciul Vamal al RM - Eugeniu Sculea a întocmit procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 19/2 din 28.1 1.2013, prin care, reverificînd declaraţiile vamale întocmite din numele SRL „Nelimot-Com" privind înstrăinarea autovehiculului de model „DAF AS 105 XF” cu seria caroseriei XLRAS47MS0E720860, a concluzionat că, conform art. 127/5 alin. 1 lin.

C), art. 127/13, art. 181/1 art. 202/7 alin. 1, în contextul prevederilor art. 35 al Codului Vamal, în privinţa SRL „Nelimot-Com” s-au stabilit obligaţii vamale, inclusiv majorări de întîrziere în sumă totală de 151 846, 18 lei (plata de bază - 142 713, 91 lei şi penalitate - 9 132, 27 lei). Luînd cunoştinţă cu procesul-verbal nr.19/2 din 28.11.2013 şi concluziile inspectorului, consideră reclamanta că, procesul-verbal este neîntemeiat şi ilegal, afectează drepturile legitime a reclamantei, inclusiv dreptul de proprietate prin impunerea unei obligaţii pecuniare neîntemeiate.

Menţionează că, la data de 05.12.2013 SRL „Nelimot-Com” a înaintat un dezacord asupra acestui proces-verbal, indicînd motivele de fapt şi de drept care demonstrează nevalabilitatea acestuia şi solicitînd anularea procesului-verbal din 28.11.2013 cu asigurarea protejării şi restabilirii drepturilor legitime ale întreprinderii, însă, prin răspunsul Serviciului Vamal al RM nr. 28/16-14844 din 13.12.2013 solicitarea a fost respinsă. Totodată, la aceeaşi dată, reclamantei i-a fost remisă de către Serviciul Vamal decizia de regularizare nr. 62 din 13.12.2013, emisă în baza procesului-verbal din 28.11.2013 prin care s-a dispus încasarea din contul SRL „Nelimot-Com” SRL a sumei de 151 846, 18 lei. Consideră societatea reclamantă, că actele emise de Serviciul Vamal încalcă drepturile legitime ale societăţii şi vin în contradicţie cu prevederile legii care garantează aceste drepturi.

Invocă că, SRL „Nelimot-Com” a importat marfa în cauză beneficiind de anumite facilităţi fiscale, şi a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de tratamentul tarifar favorabil, nefiind posibilă instituirea unor asemenea obligaţii neîntemeiate în sarcina întreprinderii. În acest sens, pentru a beneficia de regimul tarifar favorabil, bunul importat a fost introdus în capitalul social al SRL „Nelimot-Com”, fapt confirmat prin decizia asociatului unic al SRL „Nelimot-Com” din 16.10.2009 şi decizia CÎS din 16.10.2009 prin care s- au înregistrat modificări în documentele de constituire ale SRL „Nelimot-Com” prin majorarea capitalului social şi a fost păstrat în capitalul social o perioadă mai mare de trei ani, după cum prevedea art. 103 alin. (1) pct. 23) din Codul Fiscal al RM şi prevederile Codului Vamal al RM.

Mai indică, că ulterior, ca urmare a expirării termenelor restrictive instituite de lege, SRL „Nelimot Com”, exercitîndu-şi pe deplin dreptul de proprietate asupra acestuia a înstrăinat bunul respectiv către o terţă persoană prin contractul de vînzare-cumpărare nr. 07 din 06.02.2013 (peste 3 ani şi 4 luni). Din considerentele expuse societatea reclamantă solicită anularea procesului-verbal nr.19/2 din 28.11.2013 şi deciziei de regularizare nr.62 din 13.12.2013, obligarea pîrîtului de a restitui suma de 151 846,18 lei, achitată de către reclamantă, deoarece în cazul neachitării acestei sume, pîrîtul urma să aplice penalităţi de întîrziere şi să stopeze importul mărfurilor reclamantei în vamă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13 octombrie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea SRL „Nelimot-Com” împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea procesului-verbal nr.19/2 din 28.11.2013 şi deciziei de regularizare nr.62 din 13.12.2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de SRL „Nelimot-Com” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13 octombrie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 17 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, SC „Nelimot-Com” SRL în persoana administratorului întreprinderii Corcodel Sergiu (extras nr. 3110 din 05.02.2013 f.d. 9) a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 13 octombrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că decizia instanței de apel o consideră ilegală, pripită şi neîntemeiată, cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, concluziile instanţei fiind în contradicţie cu circumstanţele concrete şi reale ale pricinii. La 05 iunie 2015, Serviciul vamal a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SC „Nelimot-Com” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Nelimot-Com” SRL ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Societatea Cimercială „Nelimot-Com” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă