2ri-157/15 — Intentarea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvare

prima instanţă: L. Popova dosarul nr. 2ri-157/15 DECIZIE 03 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Dumitru Mardari Tamara Chișca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Traian Con”, în pricina civilă privind derularea procesului de insolvabilitate a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Traian Con”, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, prin care a fost constatată insolvabilitatea debitorului Societatea cu Răspunderea Limitată „Traian Con” şi intentată faţă de debitorul Societatea cu Răspunderea Limitată „Traian Con” procedura simplificată a falimentului şi dizolvare, c o n s t a t ă : La 16 aprilie 2014, SA „Covis” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Traian Con”.

În motivarea cererii a invocat că la data de 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Chişinău a emis o decizie prin care a dispus încasarea de la SRL „Traian Con” în beneficiul SA „Covis” datoria totală în sumă de 209 462,01 lei. Susţine că în urma emiterii titlului executoriu nr. 2e-800/11 executorul judecătoresc, Nicolaescu Nicolae a întreprins măsurile de executare silită, în urma acestor acţiuni documentul executoriu a fost executat parţial, iar suma restantă a datoriei constituie 123 222,60 lei. Mai invocă că prin încheierea nr. 018-392/14 a executorului judecătoresc Nicolăescu Nicolae, a dispus restituirea creditorului SA „Covis” a documentului executoriu nr. 2e-800/11 din 23 aprilie 2013, emis de Curtea de Apel Chişinău, acesta fiind executat parţial din cauza lipsei de bunuri suficiente pentru satisfacerea creanţelor.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate, debitorul SRL „Traian Con” fiind pus sub observaţie, aplicate măsuri de asigurare prevăzute la art.24 al Legii insolvabilităţii. În funcţie de administrator provizoriu a fost desemnat ÎI „Ruslan Petric”, deţinător al certificatului de înregistrare nr. 19341 din 27 iulie 2011. Administratorul provizoriu a fost obligat să efectueze notificările respective şi să prezinte instanţei raportul cu privire la executarea măsurilor de asigurare. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2014 s-a intentat procedura simplificată a falimentului în privinţa debitorului SRL „Traian Con”, însă hotărîrea respectivă a fost contestată cu recurs de către debitor.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 noiembrie 2014 a fost admis recursul declarat de SRL „Traian-Con” , casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2014 şi remisă pricina la rejudecare. În cadrul rejudecării cererii introductive, reprezentantul creditorului Senchakovych Oleg, administratorul provizoriu Petric Ruslan s-au expus pentru intentarea procedurii simplificate de faliment faţă de debitorul SRL „Traian Con”. Debitorul SRL „Traian Con”, în persoana administratorului întreprinderii Gontar Stanislav şi avocatul său Luca Evghenia, au solicitat scoaterea cererii introductive de pe rol pe motivul că aceasta a fost depusă şi semnată de o persoană care nu avea împuterniciri respective.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, a fost constatată insolvabilitatea debitorului SRL „Traian Con” şi intentată faţă de debitorul SRL „Traian Con” procedura simplificată a falimentului şi dizolvare, fiind desemnat în calitate de debitor, administratorul autorizat Petric Rislan. Prin aceiaşi hotărîre, debitorul a fost obligat în cel mult 5 zile lucrătoare se predea gestiunea patrimoniului către lichidator împreună cu actele de constituire, procesele- verbale ale adunărilor ale asociaţiilor; cu certificatul de înregistrare; cu documentele contabile; actele auditorului şi ale organelor administraţie fiscale; cu documentele interne, ştampila şi alte acte aferente activităţii întreprinderii.

Termenul-limită pentru creditori, de înregistrare a cererilor de validare a creanţelor, pentru întocmirea tabelului definitiv, fiind stabilit de 45 zile calendaristice de la data întrării în procedura simplificată a falimentului. Termenul de verificare a creanţelor de către lichidator şi comunicare a tabelului definitiv fiind stabilit de 15 zile lucrătoare de la expirarea termenului de înregistrare a cererilor de validare a creanţelor. La fel, lichidatorul a fost obligat să efectueze notificările prevăzute la art.35 (2) şi (4) din Legea insolvabilităţii, cu stabilirea şedinţei de validare a creanţelor pentru data de 05 mai 2015 ora 10.00. La 25 martie 2015, SRL „Traian Con” a declarat recurs împotriva hotărîrii instanței de insolvabilitate solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de insolvabilitate.

În motivarea recursului a invocat că dezacordul cu hotărîrea instanţei de insolvabilitate, considerînd-o neîntemeiată şi ilegală, adoptată drept urmarea unor grave abateri de drept procedural, cît şi drept material. Susţin că cererea introductivă din 16 aprilie 2014 depusă de către SA „Covis”, a fost semnată de către directorul executiv interimar Oleg Senchakovych, întru confirmarea împuternicirilor sale, acesta a prezentat instanţei de judecată Ordinul nr.04/07-11 din 04 iulie 2011 cu privire la îndeplinirea obligaţiunilor în perioada concediilor. Potrivit acestui ordin, directorul general SA „Covis”, Ghenadii Jenenco, a încredinţat obligaţiunile sale de serviciu în perioada 05 iulie 2011-05 iulie 2016 lui Senchakovych Oleg, directorul executiv al firmei.

Drept urmare, instanţa de judecată prin hotărîrea de intentare a procedurii simplificate a falimentului din 10 martie 2015, a menţionat că Senchakovych Oleg îndeplinind funcţiile de director executiv conform Ordinului nr.04/07-11 din 04 iulie 2011, era în drept să depună cererea introductivă din numele SA „Covis”, referindu-se în acest sens la prevederile art.67 alin.(3) din Legea privind societăţile pe acţiuni, care indică că în absenţa preşedintelui consiliului societăţii, atribuţiile acestuia le exercită vicepreşedintele sau unul dintre membrii consiliului societăţii.

Menţionează însă că instanţa de insolvabilitate a aplicat o normă juridică care este străină situaţiei de fapt deduse judecăţii, deoarece, clasificarea organelor de conducere a societăţilor pe acţiuni este efectuată în 4 tipuri: adunarea generală a acţionarilor, consiliul societăţii, organul executiv şi comisia de cenzori, ce rezultă din dispoziţiile art.7 alin.(1) din Legea privind societăţile pe acţiuni. Cu referire la prevederile art. 61 alin.(1) şi (2) şi art. 69 alin.(2) al Legii privind societăţile pe acţiuni, invocă că organul executiv manifestă voinţa societăţii în raport cu terţii (persoane fizice şi juridice), cu autorităţile publice şi reprezintă interesele acesteia în chestiunile ce ţin de activitatea curentă, atribuţii ce vădit sînt îndeplinite de administratorul unei societăţi.

Remarcă că, potrivit extrasului prezentat la rejudecare, funcţia de administrator al SA „Covis” este exercitată de către Ghenadii Jenenco. Astfel, insistă că instanţa de judecată făcînd trimiterea la art.67 din Legea vizată, în mod greşit a delegat atribuţiile consiliului societăţii către organul executiv al acesteia, iar lui Oleg Senchakovych, atribuţiile de vicepreşedinte a consiliului SA „Covis”.

Raportînd Ordinul nr.04/07-11 din 04 iulie 2011 la prevederile art. 50 alin.(2), (4) şi (5) al Legii cu privire la societăţile pe acţiuni, consideră că directorul general Ghenadii Jenenco reprezentînd organul executiv al SA „Covis”, nu era în drept să transmită împuternicirile sale unei terţe persoane în lipsa hotărîrii organului suprem de conducere, iar în litigiul în cauză, atribuirea împuternicirilor lui Senchakovych Oleg, urma să fie efectuată prin emiterea unei procuri de către consiliul societăţii, în care să fie expres indicate împuternicirile acestuia, iar dreptul de reprezentare în instanţa de judecată în baza acestei procuri, să fie confirmat prin ordinul său de angajare, raţionament ce reiesă şi din Codul de procedură civilă vis-a-vis de reprezentare şi împuternicirile persoanelor juridice în cadrul procesului judiciar.

Totodată, invocă în susţinerea poziţiei sale şi prevederile art. 21 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, care indică că instanţa de insolvabilitate este obligată să admită spre examinare cererea introductivă depusă de creditor cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi. Avînd în susţinere faptul că, întru confirmarea împuternicirilor sale, cu excepţia Ordinul nr.04/07-11 din 04 iulie 2011, de către Oleg Senchakovych a fost prezentată doar o procură care nu corespunde exigenţelor legale, care, mai mult ca atît, a fost eliberată ulterior depunerii cererii, introductive, consideră că acesta nu era în drept să depună cererea introductivă din numele SA „Covis”. Mai invocă că cererea introductivă a fost depusă şi cu ignorarea prevederilor art. 20 din Legea insolvabilităţii, or, creditorul SA „Covis” a anexat la cerere doar dovada notificării prealabile şi copia de pe hotărîrea irevocabilă a instanţei de judecată.

Apreciind că în lipsa documentelor ce adeveresc obligaţiile debitorului faţă de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligaţii, administratorul provizoriu nici nu putea efectua o analiză minuţioasă a situaţiei financiar-economice a debitorului, deoarece aceste documente urmau a fi suprapuse cu bilanţul contabil prezentat de către SRL „Traian Con”, şi doar ulterior trase concluziile cu privire la incapacitatea de plată. Insolvabilitatea reprezintă o stare de drept a debitorului al cărui pasiv depăşeşte activul, respectiv acesta stare poate fi constatată doar în temeiul actelor justificative şi nu doar în baza unei hotărîri judecătoreşti. Respectiv, aceste acte sînt indenspensabile pentru o examinare justă a unei cauze de insolvabilitate.

Afirmă că înscrisurile anexate la cererea introductivă nu au fost certificate în modul corespunzător, fiind depuse doar în copii, fără aplicarea, semnăturii întreprinderii, data autentificării, precum nici nu a fost indicat numele şi funcţia persoanei care îşi atribuie responsabilitatea pentru certificarea înscrisurilor. La fel, indică că Raportul administratorului provizoriu nu corespunde exigenţelor legale, acesta fiind întocmit în baza unor informaţii şi acte incomplete.

Menţionează că în speţă, hotărîrea privind intentarea procedurii simplificate a falimentului a fost emisă în baza unui raport ilegal şi neîntemeiat, deoarece după rejudecare administratorul provizoriu ÎI „Petric Ruslan” nu a întocmit un raport actualizat care să reflecte situaţia economică a debitorului la zi, iar instanţa de judecată a luat drept suport pentru intentarea procedurii simplificate a falimentului raportul efectuat în perioada aprilie-iunie 2014, pe cînd hotărîrea judecătorească a fost adoptată la 10 martie 2015. Apreciază că raportul menţionat nu reflectă situaţia economică reală a debitorului dat fiind faptul că a fost întocmit din surse neveridice şi cu încălcări de procedură.

De asemenea, susţine că administratorul provizoriu ÎI „Petric Ruslan” nu a respectat procedurile prevăzute de art. 26 şi art. 29 a Legii insolvabilităţii, şi anume un tabel preliminar al creanţelor nu a fost prezentat de către administratorul provizoriu, în acest sens, unicele remarci referitor la creditorii ca titulari de creanţe faţă de SRL „Traian Con”, sînt cele indicate în raportul prezentat în luna mai 2014, precum că conform datelor, la momentul actual SC„Traiana Con” SRL are datorii faţă de SA „Covis”, fără însă a fi luat în consideraţie că la 19 septembrie 2014, prin Decizia IFS mun.

Chişinău, s-a dispus aplicarea amenzii faţă de SC „Traian Con” SRL în sumă de 50000,00 lei - pentru lipsa evidenţei contabile ceea ce face imposibilă efectuarea controlului fiscal şi aplicarea amenzii în valoare de 10000,00 lei - pentru neprezentarea la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală a documentelor contabile pentru efectuarea controlului fiscal, la moment decizia nominalizată fiind contestată de către SRL „Traian Con”. Consideră că circumstanţele cauzei în coroborare cu faptul că administratorul provizoriu ÎI „Petric Ruslan” nu a considerat necesară efectuarea unei analize economice actuale a activităţii SRL „Traian Con”, duc la îngrădirea drepturilor IFS mun.

Chişinău în calitate de creditor, care nu a putut să se expună printr-o referinţă pe marginea cererii introductive în conformitate cu art. 28 alin.(6) a Legii insolvabilităţii. În acelaşi timp, afirmă că hotărîrea de intentare a procedurii simplificate a falimentului a fost adoptată cu nerespectarea prevederilor art. 18 şi art. 27 al Legii insolvabilităţii. Invocă în acest sens că deşi, la rejudecarea cauzei au avut loc 4 şedinţe de judecată, examinarea de facto a cauzei de insolvabilitate prin prisma art.27 al Legii insolvabilităţii nu a avut loc. Realmente, la prima şedinţă de judecată atît administratorul provizoriu cît şi reprezentantul creditorului nu s-au prezentat, respectiv s-a dispus amînarea şedinţei pentru citarea acestora cu aviz de recepţie.

În cadrul celei de-a 2 şedinţă de judecată, reprezentantul SA „Covis” a fost obligat să prezinte extrasul din registrul de stat al persoanelor juridice pentru verificarea împuternicirilor sale. La cea de-a 3 şedinţă de judecată, administratorul provizoriu ÎI „Petric Ruslan” prin intermediul telefonogramei, în ziua şedinţei, a comunicat că nu se va putea prezenta, respectiv, cauza din nou a fost amînată. În cadrul ultimei şedinţe de judecată, reprezentantul SA „Covis” a prezentat extrasul din registrul de stat al persoanelor juridice. Ulterior, părţile s-au expus doar pe marginea împuternicirilor lui Senchakovych Oleg de a semna cererea introductivă în contextul demersului înaintat de către SRL „Traian Con”, după ce instanţa a purces la deliberare.

Astfel, susţine că cu toate că asupra raportului administratorului provizoriu instanţa de judecată şi părţile nu s-au expus, iar la examinarea în fond a materialelor cauzei nu s-a purces, instanţa a deliberat asupra cauzei de insolvabilitate fără a audia părţile la proces şi fără a analiza materialele cauzei. Mai invocă că acest aspect cu certitudine poate fi constatat din hotărîrea recurată, care demonstrează că instanţa de judecată nu a indicat nici un temei concludent care a stat la baza constatării incapacităţii de plată a SRL „Traian Con” şi totodată nici nu face referire la raportul administratorului provizoriu.

Apreciază drept eronată şi menţiunea instanţei de insolvabilitate cu referire la faptul că nici un creditor sau terţ nu se oferă să avanseze ori să garanteze sumele corespunzătoare, în timp ce în urma unor grave abateri de drept procedural, notificarea creditorilor nici nu a avut loc, iar administratorul provizoriu nu a solicitat de la SRL „Traian Con” actele de evidenţă contabilă pentru a putea verifica totalitatea creditorilor cu drept de creanţă faţă de debitor, fapt ce în plus confirmă că instanţa nu a analizat raportul, nu a acordat debitorului dreptul de a se expune în privinţa ilegalităţii acestuia. Consideră că acest aspect constituie şi o încălcare a dreptului părţilor la un proces echitabil, garantat de art. 6§1 din CtEDO, care include printre altele, posibilitatea părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

întrucît Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decît dacă aceste observaţii sînt în mod real „ascultate”, adică în mod concret examinate de instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina „instanţei” obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa „Hotărîrea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-1, şi Hotărîrea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59”. Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva hotărîrii primei instanţei din 10 martie 2015, la data de 25 martie 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

După cum rezultă din materialele cauzei, la 16 aprilie 2014, SA „Covis” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Traian Con”. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate, debitorul SRL „Traian Con” fiind pus sub observaţie, aplicate măsuri de asigurare prevăzute la art.24 al Legii insolvabilităţii. În funcţie de administrator provizoriu a fost desemnat ÎI „Ruslan Petric”, deţinător al certificatului de înregistrare nr. 19341 din 27 iulie 2011. Administratorul provizoriu a fost obligat să efectueze notificările respective şi să prezinte instanţei raportul cu privire la executarea măsurilor de asigurare.

La fel, se constată că prin, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2014 s-a intentat procedura simplificată a falimentului în privinţa debitorului SRL „Traian Con”, Nefiind de acord cu hotărîrea menţionată debitorul SRL „Taian Con” a contestat- o cu recurs, iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 noiembrie 2014 a fost admis recursul declarat de SRL „Traian-Con” , casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2014 şi remisă pricina la rejudecare.

Astfel, în cadrul rejudecării pricinii, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, a fost constatată insolvabilitatea debitorului SRL „Traian Con” şi intentată faţă de debitorul SRL „Traian Con” procedura falimentului simplificat şi procedura de dizolvare, ridicat dreptul de administrare a debitorului, desemnat în calitate de debitor, administratorul autorizat Petric Rislan, stabilit termenul limită pentru creditori de înregistrare a cererilor de validare a creanţelor, pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 zile calendaristice de la data intrării în procedura simplificată a falimentului şi termenul de verificare a creanţelor de către lichidator şi comunicare a tabelului definitiv fiind stabilit de 15 zile lucrătoare de la expirarea termenului de înregistrare a cererilor de validare a creanţelor.

Prin aceiaşi hotărîre, lichidatorul a fost obligat să efectueze notificările prevăzute la art.35 (2) şi (4) din Legea insolvabilităţii şi stabilită şedinţei de validare a creanţelor pentru data de 05 mai 2015 ora 10.00. Instanţa de recurs constată că soluţia instanţei de insolvabilitate cu privire la constatarea insolvabilităţii debitorului SRL „Traian Con” şi intentarea faţă de debitorul SRL „Traian Con” a procedurii falimentului simplificat şi a procedurii de dizolvare este una legală şi întemeiată. Or, criticele aduse de recurentul SRL „Traian „Con” în cererea de recurs, constituie în sine nişte afirmaţii declarative, fără a fi invocate careva temei legal cu privire la ilegalitatea hotărârii contestate.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 30 alin. (4) lit. a) din Legea Insolvabilităţii, care indică că după judecarea cererii introductive, instanţa de insolvabilitate adoptă una din următoarele hotărîri: se constată insolvabilitatea debitorului şi i se intentează proces de insolvabilitate. Potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) din aceiaşi Lege, instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive. Conform art. 10 alin. (1) din Legea Insolvabilităţii, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei.

Alin. (2), (3) din acelaşi articol, stabileşte că temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil.

Conform prevederilor art.134 alin. (1) lit. b) al Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, procedura simplificată a falimentului prevăzută în prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvabilitate care se încadrează în una din următoarele categorii: persoane juridice care nu deţin niciun bun în patrimoniul lor ori ale căror bunuri sânt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului şi niciun creditor sau terţ nu se oferă să avanseze ori să garanteze sumele corespunzătoare. În temeiul art. 134 alin. (2)-(5) din Lege dacă debitorul se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la alin.(1), instanţa de insolvabilitate, odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate, poate să dispună iniţierea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea debitorului.

Totodată, prin hotărîrea de iniţiere a procedurii simplificate a falimentului, instanţa de insolvabilitate va dispune: ridicarea dreptului de administrare al debitorului; desemnarea lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate de prezenta lege; predarea în cel mult 5 zile lucrătoare a gestiunii patrimoniului de la debitorul/administratorul provizoriu către lichidator împreună cu documentele de constituire a societăţii; cu procesele-verbale ale adunărilor generale ale asociaţilor (membrilor, acţionarilor, creditorilor); cu certificatul înregistrării de stat al întreprinderii; cu documentele ce confirmă drepturile societăţii asupra patrimoniului ei; cu registrele societăţii; cu avizele, actele auditorului şi ale organelor administrării fiscale; cu documentele interne, ştampila, documentele contabile ale debitorului, precum şi cu tabelul preliminar al creanţelor, întocmit de administratorul provizoriu sau cu o listă întocmită de debitor ce va cuprinde numele şi adresele creditorilor şi creanţele acestora de la data intrării în faliment, indicîndu-se cele născute după deschiderea procedurii; notificarea intentării procedurii de insolvabilitate şi intrării debitorului în procedura falimentului, care va cuprinde: termenul-limită, pentru creditori, de înregistrare a cererii de validare a creanţelor pentru întocmirea tabelului definitiv,

care va fi de cel mult 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedura simplificată a falimentului, precum şi un apel special, adresat creditorilor garantaţi, de a preciza neîntîrziat bunurile asupra cărora deţin un drept de preferinţă; termenul de verificare a creanţelor de către lichidator, de întocmire şi de comunicare a tabelului lor definitiv, care nu va depăşi 15 zile lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la înaintarea creanţelor; data, ora şi locul şedinţei de validare a creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la liniuţa a doua.

Prin hotărîrea de deschidere a procedurii, instanţa de insolvabilitate obligă lichidatorul să efectueze notificările prevăzute la art.35 alin.(2) şi (4) şi să prezinte, în termen de 15 zile lucrătoare de la data consolidării tabelului definitiv, instanţei de insolvabilitate spre aprobare un proiect al bilanţului de lichidare care să reflecte valoarea activelor sau actul de carenţă a acestora, inclusiv creanţele confirmate şi datoriile care se află pe rol în instanţa de judecată. Odată cu intentarea procedurii simplificate a falimentului, instanţa de insolvabilitate poate institui, după caz, un comitet al creditorilor în modul prevăzut la art.60. După intrarea în procedura simplificată a falimentului, dispoziţiile capitolelor II- III se vor aplica, dacă este necesar, în modul corespunzător.

Prin urmare, în cazul intentării procedurii simplificate a falimentului se asigură integritatea masei debitoare, se efectuează inventarul bunurilor incluse în masa debitoare, păstrarea şi paza masei debitoare şi alte acţiuni care pot să influenţeze la stingerea datoriilor faţă de creditori. În acelaşi timp, conform art. 135 alin. (1)-(3) al Legii insolvabilităţii, odată cu adoptarea hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate cu iniţierea procedurii simplificate a falimentului, lichidatorul notifică despre desemnarea sa organul care a efectuat înregistrarea de stat a debitorului, anexînd hotărîrea instanţei de insolvabilitate.

Îndată după preluarea funcţiei, lichidatorul, în comun cu reprezentantul debitorului, iar în lipsa acestuia, în comun cu preşedintele comitetului creditorilor, iar dacă un astfel de comitet nu a fost desemnat, în comun cu un reprezentant al creditorilor desemnat de instanţa de insolvabilitate, face şi semnează inventarul şi bilanţul în care constată situaţia exactă a activului şi a pasivului. În termen de 15 zile de la data consolidării tabelului definitiv al creanţelor validate sau imediat după valorificarea masei debitoare în cazul în care aceasta există, lichidatorul prezintă instanţei de insolvabilitate spre aprobare un proiect al bilanţului de lichidare, raportul final şi, după caz, actul de carenţă a masei debitoare.

Astfel, creditorii, inclusive debitorul – recurent poate să invoce lichidatorului şi instanţei de insolvabilitate orice informaţii cu privire la masa debitoare, modalitatea de valorificare a acestea, stingerea datoriilor din sumele acumulate etc. Potrivit art. 137 alin. (2) al aceleaşi legi, dacă, după intentarea procesului de insolvabilitate, se constată că masa debitoare nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile procesului, instanţa de insolvabilitate trebuie să iniţieze de îndată procedură simplificată a falimentului. Înainte de adoptarea hotărârii de iniţiere a procedurii simplificate a falimentului, instanţa de insolvabilitate va audia adunarea creditorilor şi administratorul insolvabilităţii.

Dacă creditorul sau un terţ achită cheltuielile procesului de insolvabilitate, falimentul nu se va dispune. Alineatul (1) se aplică în modul corespunzător. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept invocate supra, instanţa de recurs constată drept corecte concluziile instanţei de insolvabilitate cu referire la faptul că în speţă sunt întrunite condiţiile legale pentru constatarea insolvabilităţii debitorului SRL „Traian Con” şi intentarea în privinţa acesteia a procedurii simplificate a falimentului. Or, din Raportul administratorului provizoriu cu privire la executarea măsurilor de asigurare faţă de debitorul SRL „Traian Con” rezultă cu certitudine că debitorul se află în incapacitatea de pală şi nu deţine nici un bun patrimonial sau alte valori pentru acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate şi nici un creditor sau terţ nu se oferă să avanseze ori să garanteze sumele corespunzătoare.

Instanţa de recurs reţine ca neîntemeiată afirmaţia recurentului precum că lichidatorul cât şi instanţa de insolvabilitate nu au citat şi nu au notificat toţi creditorii. Asta deoarece, din acelaşi Raport se evidenţiază că de către administratorul provizoriu a fost emisă notificarea, prin care conducerea debitorului a fost obligată să transmită administratorului provizoriu documentaţia întreprinderii necesară pentru executarea atribuţiilor conform art. 36 al Legii insolvabilităţii, inclusiv şi documentele şi registrele contabile etc, iar organelor de stat şi instituţiilor bancare au fost expediate notificări privind admiterea cererii introductive şi aplicarea măsurilor de asigurare, care de altfel şi au confirmat lipsa la debitorul cărorva sume băneşti, acţiuni, bunuri mobile sau imobile.

Cât priveşte menţiunea recurentului precum că instanţei de insolvabilitate nu a fost prezentat un tabel preliminar al creanţelor, instanţa de recurs va menţiona că la data adoptării hotărîrii contestate a fost stabilit doar un singur creditor al debitorului SRL „Traian Cin” – SA „Covis”, în acelaşi timp, o dată cu iniţierea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea debitorului, instanţa a stabilit termenul de 45 zile pentru creditori, de înregistrare a cererii de validare a creanţelor pentru întocmirea tabelului definitiv, respectiv, potenţiali creditori, inclusiv şi IFS Chişinău, sunt în drept să depună cerere de validare a creanţelor în termenul stabilit.

Nu poate constitui temei de admitere a recursului şi de casare a hotărârii recurate nici afirmaţia recurentului precum că cererea introductivă a fost semnată de o persoană neîmputernicită, deoarece cum corect a remarcat şi instanţa de insolvabilitate, prin ordinul nr. 04/07-11 directorului executiv al firmei „Covis” - Senchakovych Oleg, i-a fost încredinţat îndeplinirea obligaţiilor directorului general al SA „Covis” în perioada concediului ultimului 05 iulie 2011-05 iulie 2016. Iar, ţinînd cont de prevederile art. 67 alin.(3) al Legii privind societăţile pe acţiuni, care indică că, în absenţa preşedintelui consiliului societăţii, atribuţiile acestuia le exercită vicepreşedintele sau unul dintre membrii consiliului societăţii, justificat instanţa de insolvabilitate a concluzionat că Senchakovych Oleg, fiind împuternicit prin ordinul directorului general SA „Covis” să îndeplinească obligaţiunile acestuia, iar ulterior fiindu-i eliberată şi procura de reprezentare întocmită în modul stabili, era în drept să semneze şi să depună cererea introductivă din numele SA „Covis”.

Totodată, instanţa de recurs consideră că referirea recurentului la prevederile art. 69 al Legii privind societăţile pe acţiuni nu are incidenţă la cazul din speţă, deoarece dispoziţiile normei citate reglementează rolul organului executiv şi numai în cazul situaţiei legate cu însăşi activitatea societăţii pe acţiunii şi astfel, nu se referă la reprezentarea societăţii în faţa instanţei de judecată. Alte argumente invocate în recurs, de asemenea nu pot fi reţinute deoarece nu indică la ilegalitatea hotărîrii recurate, mai mult că sunt similare celor invocate în cadrul examinării pricinii în prima instanţă, cărora le-a fost dată o apreciere în corespundere cu prevederile legale. Din perspectiva celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SRL „Traian Con” şi a menţine hotărârea instanţei de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Traian Con”. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, prin care a fost constatată insolvabilitatea debitorului Societatea cu Răspunderea Limitată „Traian Con” şi intentată faţă de debitorul Societatea cu Răspunderea Limitată „Traian Con” procedura simplificată a falimentului şi dizolvare, în pricina civilă privind derularea procesului de insolvabilitate a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Traian Con”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Dumitru Mardari Tamara Chișca-Doneva