2ra-1367/15 — Partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie

prima instanţă: E. Silivestru dosarul nr. 2ra-1367/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Juratu Mariana, fiind reprezentată de avocatul Canţer Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Juratu Mariana împotriva lui Juratu Romeo cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, prin care au fost respinse apelul declarat de Juratu Mariana şi apelul declarat de Juratu Romeo, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 11 iulie 2014, c o n s t a t ă La 19 octombrie 2012 Juratu Mariana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Juratu Romeo, prin care a solicitat dispunerea vânzării apartamentului nr.3 situat în mun. Chişinău, str. Cetatea Albă 13 şi distribuirea banilor de pe urma vînzării lui între ei în părţi egale. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că căsătoria cu pârâtul a fost desfăcută la 27 mai 2008, iar în timpul căsătoriei a fost procurat apartamentul nr.3 din str. Cetatea Albă 13, mun. Chişinău. Menţionează reclamanta că în 2007 a plecat la muncă peste hotare şi din acea perioadă nu se mai foloseşte de apartament.

Prin cererea de modificare a pretenţiilor reclamanta a solicitat atribuirea apartamentului nr.3 situat în mun.Chişinău, str.Cetatea Albă 13 în proprietatea exclusivă a lui Juratu Romeo, obligarea pârâtului să achite în beneficiul ei o sultă egală cu jumătate din preţul de piaţă al apartamentului dat şi obligarea lui Juratu Romeo să achite în beneficiul ei suma de 20400 euro, obţinută în rezultatul îmbogăţirii fără justă cauză, precum şi obligarea lui Juratu Romeo să achite în beneficiul ei jumătate din preţul obţinut din vânzarea automobilului de model „Kia Cerato”, nr/î CMR 093. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 11 iulie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă atribuirea apartamentului nr.3, situat în mun.

Chişinău, str.Cetatea Albă 13, în proprietatea exclusivă a lui Juratu Romeo, obligarea lui Juratu Romeo să achite în beneficiul reclamantei Juratu Mariana o sultă în mărime de 424100 lei - jumătate din preţul de piaţă al apartamentului dat, cu încasarea din contul lui Juratu Romeo în beneficiul Marianei Juratu a taxei de stat în mărime de 4023,66 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 7800 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Juratu Mariana şi Juratu Romeo au declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 au fost respinse apelul declarat de Juratu Mariana şi apelul declarat de Juratu Romeo, şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Instanţa de apel la emiterea deciziei a constatat că apartamentului nr.3 situat în mun. Chişinău, str. Cetatea Albă 13, a fost procurat în timpul căsătoriei şi, deci, este supus regimului proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor. Conform raportului de expertiză nr. 1709 din 02 octombrie 2013 întocmit de Centrul Naţional de Expertize Judiciare în baza încheierii judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 11 aprilie 2013, partajarea în natură a apartamentului dat nu este posibilă, iar valoarea de piaţă a acestuia constituie 848 200 lei. Instanţa de apel a menţionat că nici una din părţi nu contestă faptul atribuirii apartamentului în litigiu pârâtului, cu încasarea din contul acestuia în beneficiul reclamantei a unei sulte, Juratu Romeo contestând doar cuantumul sumei adjudecate.

Instanţa de apel a reţinut drept întemeiată concluzia primei instanţei referitoare la faptul că valoarea sultei ce urmează a fi încasată în beneficiul reclamantei constituie 424100 lei, or această sumă constituie l/2 din valoarea de piaţă a apartamentului nominalizat. Colegiul civil al instanţei de apel a respins argumentul apelantului referitor la faptul că acesta a avut în perioada de până la divorţ cheltuieli în mărime de 33520,93 lei ce urmau a fi deduşi din valoarea sultei, deoarece aceste cheltuieli au fost suportate în vederea întreţinerii bunului comun, folosit doar de pârât în condiţiile aflării soţiei peste hotare, de la care apelantul a primit mijloace băneşti.

Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău a considerat că instanţa de fond corect a concluzionat şi referitor la respingerea pretenţiilor reclamantei privind încasarea a ½ din valoarea automobilului de model „KIA Cerato”, nr/î CMR 093, în condiţiile în care nu a fost prezentat vreun înscris care să confirme că autovehiculul nominalizat ar fi fost procurat în timpul căsătoriei şi înstrăinat după desfacerea acesteia. Iar potrivit dispoziţiilor art.123 alin.(6) CPC, instanţa a reţinut că pârâtul a 2 confirmat în şedinţa primei instanţe faptul procurării autovehiculului dat în timpul căsătoriei şi înregistrarea acestuia pe numele reclamantei, precum şi faptul că acesta a fost înstrăinat, menţionând că dispunea de acordul soţiei expus în procura eliberată de aceasta.

Or, conform prevederilor art.21 alin. (2) Codul Familiei, fiecare dintre soţi este în drept să încheie convenţii, prin care să dispună de bunurile comune, cu excepţia bunurilor imobile, acordul celuilalt soţ fiind prezumat, instanţa concluzionează că bunurile mobile dobândite şi înstrăinate în perioada căsătoriei se prezumă a fi înstrăinate cu acordul ambilor soţi, iar mijloacele băneşti dobândite în rezultat se prezumă a fi utilizate în interesul familiei, astfel încât acestea nu pot fi partajate ulterior. Aceeaşi logică se desprinde şi în cazul mijloacelor băneşti transferate de Juratu Mariana pe numele lui Juratu Romeo în valoare totală de 18400 euro, în condiţiile în care acestea au fost transferate în perioada căsătoriei, or aceste sume reprezintă proprietatea comună în devălmăşie a soţilor şi constituie mijloace financiare de care au dreptul de a dispune ambii soţi în interesul comun al familiei.

Instanţa de apel a respins argumentul apelantei referitor la faptul că transferurile băneşti nominalizate constituie o îmbogăţire fără justă cauză a pârâtului, dat fiindcă în contextul relaţiilor de familie şi drepturilor soţilor asupra mijloacelor comune, exclude posibilitatea invocării unei îmbogăţiri fără justă cauză a unuia dintre soţi din contul mijloacelor băneşti oferite de celalalt soţ acestuia, din dispoziţiile art.1389 alin.(l) Cod civil reieşind că îmbogăţirea fără justă cauză survine doar în cazul lipsei unui temei legal sau contractual. La data de 31 martie 2015 Juratu Mariana, fiind reprezentată de avocatul Canţer Oleg, a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea integral.

În motivarea recursului recurentul a invocat interpretarea eronată a normelor de drept material. Menţionează că instanţa de apel a concluzionat că atît suma de 20 400 euro cît şi suma de 2 000 euro, achitaţi la vînzarea automobilului, au fost cheltuite în interesul ambilor soţi, acest fapt fiind prezumat. În acest sens, recurentul susţine că legea nu instituie o asemenea prezumţie. Codul Familiei instituie doar prezumţia proprietăţii în devălmăşie asupra bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei, nu şi cea a consumului comun al acestor bunuri. Invocă că ea a transferat suma de 20 400 euro pe numele lui Juratu Romeo pe cînd se afla în Grecia. În cadrul şedinţelor de judecată pîrîtul nu a putut explica cum au fost utilizaţi respectivii bani.

Dacă din aceşti bani au fost procurate anumite bunuri, atunci şi acestea se supun regimului proprietăţii în devălmăşie. 3 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Juratu Mariana, fiind reprezentată de avocatul Canţer Oleg, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 4 considera recursul declarat de Juratu Mariana, fiind reprezentată de avocatul Canţer Oleg, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Juratu Mariana, fiind reprezentată de avocatul Canţer Oleg, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru 5