3ra-602/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-602/15 Prima instanţă: V. Mihaila Instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim şi I. Cotruţă DECIZIE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru, Judecătorii Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Petru Moraru examinînd recursul declarat de Biroul vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Paviramus” împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative şi obligarea Biroului vamal Chişinău să restituie suma încasată suplimentar, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, prin care apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău a fost admis, fiind modificată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 15 aprilie 2014. c o n s t a t ă La 10 ianuarie 2014, reclamanta societatea cu răspundere limitată „Paviramus” a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chişinău privind anularea actelor administrative şi obligarea Biroului vamal Chişinău să restituie suma încasată suplimentar.

În motivarea acţiunii reprezentantul reclamantei a indicat că în perioada 31 octombrie 2013 – 07 noiembrie 2013, societatea cu răspundere limitată „Paviramus” a prezentat spre vămuire Biroului vamal Chişinău, postul vamal intern nr. 3 Varniţa, marfa – morcov în stare proaspătă, conform DV nr. 30606 din 31 octombrie 2013, DV 31036 din 03 noiembrie 2013, DV 31396 din 05 noiembrie 2013, marfa-cartofi în stare proaspătă conform DV 31531, DV 31632 din 07 noiembrie 2013, valoarea în vamă a mărfii fiind determinată şi anunţată în conformitate cu metoda 1 prevăzută la art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal.

Concomitent, reprezentantul reclamantei a indicat că în rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a valorii în vamă a mărfii, Biroul 1 vamal Chişinău a concluzionat că valoarea în vamă a mărfii la declaraţiile vamale sus-menţionate a fost determinată incorect, întocmind în acest sens actele de inspecţie aferente acestor declaraţii vamale, cu obligaţia de modificare a declaraţiilor depuse în varianta iniţială şi încasarea suplimentar a sumei de 23558,05 lei.

De asemenea, reprezentantul reclamantei, societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, a menţionat că în perioada de 08 decembrie 3013 – 13 decembrie 2013, aceasta a prezentat spre vămuire Biroului vamal Chişinău, postul vamal intern nr. 3 Varniţa, marfa - morcovi în stare proaspătă conform DV 37607, DV 37599 din 08 decembrie 2013, DV 38837 din 13 decembrie 2013, marfa - cartofi în stare proaspătă conform DV 37844 din 09 decembrie 2013, DV 38275 din11 decembrie 2013, DV 38863, DV 39152 din 13 decembrie 2013, marfa - mărar, pătrunjel în stare proaspătă conform DV 37598 din 08 decembrie 2013, valoarea în vamă a mărfii fiind determinată şi anunţată în conformitate cu metoda 1 prevăzută la art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal.

În rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a valorii în vamă a mărfii, Biroul vamal Chişinău a concluzionat că valoarea în vamă a mărfii la declaraţiile vamale sus-menţionate a fost determinată incorect întocmind, în acest sens, actele de inspecţie aferente acestor declaraţii, cu obligaţia de modificare a declaraţiilor depuse în varianta iniţială şi încasarea suplimentar a sumei de 61961,07 lei. Reprezentantul reclamantei a precizat că deşi compania a prezentat toate actele ce atestă corectitudinea respectării normelor legale privind determinarea valorii în vamă a mărfii, Biroul vamal Chişinău a emis actele de inspecţie cu obligaţiunea de a majora valoarea în vamă cu achitarea suplimentar a sumei drepturilor de import în mărime de 85519,12 lei.

Consideră reclamanta că acţiunile Biroului vamal Chişinău sunt ilegale, deoarece pe parcursul procesului de vămuire a mărfii au fost prezentate toate documentele prevăzute de legislaţie, care confirmă valoarea în vamă a mărfii importate, iar organul vamal eronat a ajuns la concluzia că valoarea mărfii a fost diminuată, invocînd că societatea cu răspundere limitată „Paviramus” n-a prezentat documentele prevăzute la pct. 13, 14 din Hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002 „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova”. De asemenea, reprezentantul reclamantei a indicat că organul vamal nu a solicitat acte suplimentare şi nu a aplicat metodele prevăzute de art. 12, 13, 15, 16 din Legea cu privire la tariful vamal, aplicînd direct metoda 6 de determinare a valorii în vamă a mărfurilor – metoda de rezervă.

Prin cererile prealabile din 08 noiembrie 2013 şi 17decembrie 2013, societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, a solicitat organului vamal anularea actelor de inspecţie emise la declaraţiile vamale, însă prin răspunsurile nr. 8768 din 09 decembrie 2013 şi nr.9144 din 23 decembrie 2013, pretenţiile au fost respinse. La 05 februarie 2014 reclamanta, societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, a depus cerere de concretizare a pretenţiilor.

Solicită societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, anularea actelor de 2 inspecţie emise la declaraţiile vamale în detaliu nr. DV 30606 din 31 octombrie 2013, DV 31036 din 03 noiembrie 2013, DV 31396 din 05 noiembrie 2013, DV 31531, DV 31632 din 07 noiembrie 2013, DV 37607, DV 37599 din 08 decembrie 2013, DV 38837 din 13 decembrie 2013, DV 37844 din09 decembrie 2013, DV38275 din 11 decembrie 2013, DV 38863, DV 39152 din 13 decembrie 2013, DV 37598 din 08 decembrie 2013. Totodată, a solicitat repunerea în termen şi anularea actelor de inspecţie emise la declaraţiile vamale în detaliu DV 33065 din 18 noiembrie 2013, DV 33336 din 19 noiembrie 2013, DV 33345 din 19 noiembrie 2013, DV 33622 din 22 noiembrie 2013, DV 33961, DV 33962 din 22 noiembrie 2013, DV 34186, DV 34130 din 23 noiembrie 2013, DV 34284, DV 34589 din 25 noiembrie 2013, DV 34975 din 27 noiembrie 2013, DV 35194, DV 35280, DV 35408 din 28 noiembrie 2013, DV 35447, DV 35647 din 29 noiembrie 2013, DV 35833 din 30 noiembrie 2013, DV 36015 din 01 decembrie 2013, DV 36028 din 02decembrie 2013, DV 36571 din 03 decembrie 2013, DV 37185, DV 37202 din 06 decembrie 2013 şi obligarea Biroului vamal Chişinău să restituie societăţii cu răspundere limitată „Paviramus” sumele încasate suplimentar în mărime de 222339,82lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 15 aprilie 2014, a fost admisă cererea de chemare în judecată a înaintată de societatea cu răspundere limitată „Paviramus”.

S-a dispus anularea actelor de inspecţie emise de Biroul vamal Chişinău în baza declaraţiilor vamale nr. DV 30606 din 31 octombrie 2013, DV 31036 din 03 noiembrie 2013, DV 31396 din 05 noiembrie 2013, DV 31531 din 07 noiembrie 2013, DV 31632 din 07 noiembrie 2013, DV 31632 din 07 noiembrie 2013, DV 37607 din 08 decembrie 2013, DV 37599 din 08 decembrie 2013, DV 38837 din 13 decembrie 2013, DV 37844 din 09 decembrie 2013, DV 38275 din 11 decembrie 2013, DV 38863 din 13 decembrie 2013, DV 39152 din 13 decembrie 2013, DV 37598 din 08 decembrie 2013. A fost repusă în termen societatea cu răspundere limitată „Paviramus” privind contestarea actelor de inspecţie ale Biroului vamal Chişinău emise în baza declaraţiilor vamale DV 33065 din 18 noiembrie 2013, DV 33336 din 19 noiembrie 2013, DV 33345 din 19 noiembrie 2013, DV 33622 din 22 noiembrie 2013, DV 33961 din 22 noiembrie 2013, DV 33962 din 22 noiembrie 2013, DV 34186 din 23 noiembrie 2013, DV 34130 din 23 noiembrie 2013, DV 34284 din 25 noiembrie 2013, DV 34589 din 25 noiembrie 2013, DV 34975 din 27 noiembrie 2013, DV 35194 din 28 noiembrie 2013, DV 35280 din 28 noiembrie 2013, DV 35408 din 28 noiembrie 2013, DV 35447 din 29 noiembrie 2013, DV 35647 din 29 noiembrie 2013, DV 35833 din 30 noiembrie 2013, DV 36015 din 01 decembrie 2013, DV 36028 din 02 decembrie 2013, DV 36571 din 03 decembrie 2013, DV 37185 din 06 decembrie 2013,

DV 37202 din 06 decembrie 2013. S-a dispus anularea actelor de inspecţie ale Biroului vamal Chişinău emise în baza declaraţiilor vamale DV 33065 din 18 noiembrie 2013, DV 33336 din 19 noiembrie 2013, DV 33345 din 19noiembrie 2013, DV 33622 din 22 noiembrie 2013, DV 33961, DV 33962 din 22 noiembrie 2013, DV 34186, DV 34130 din 23 noiembrie 2013, DV 34284, DV 34589 din 25 noiembrie 2013, DV 34975 din 27 3 noiembrie 2013, DV 35194, DV 35280, DV 35408 din 28 noiembrie 2013, DV 35447, DV 35647 din 29 noiembrie 2013, DV 35833 din 30 noiembrie 2013, DV 36015 din 01 decembrie 2013, DV 36028 din 02 decembrie 2013, DV 36571 din 03 decembrie 2013, DV 37185, DV 37202 din 06 decembrie 2013. A fost obligat Biroul vamal Chişinău să restituie societăţii cu răspundere limitată „Paviramus” drepturile de import achitate suplimentar în sumă de 222339 lei 82 bani.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, prin care apelul declarat de Biroul vamal Chişinău a fost admis şi cu modificarea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 15 aprilie 2014 în partea ce ţine de obligarea Biroul vamal Chişinău să restituie societăţii cu răspundere limitată „Paviramus” drepturile de import achitate suplimentar, fiind micşorată suma încasată, de la 222339,82 lei, pînă la 222315,69 lei. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014, a fost admisă cererea societăţii cu răspundere limitată „Paviramus” privind corectarea greşelilor din dispozitivul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014. La 13 martie 2015, Biroul vamal Chişinău, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea ce ţine de anularea actelor de inspecţie şi repunerii în termen, cu pronunţarea unei hotărîri prin care să se respingă acţiunea societăţii cu răspundere limitată „Paviramus” împotriva Biroului vamal Chişinău ca nefondată şi tardivă. În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel în partea contestată este ilegală şi neîntemeiată, instanţele ierarhic inferioare încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material şi procedural.

Instanţele ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat legea, precum şi nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. La 24 aprilie 2014, societatea cu răspundere limitată „Paviramus” a depus referinţă la recursul declarat de Biroul vamal Chişinău din 13 martie 2015, solicitînd respingerea recursului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Biroul vamal Chişinău întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea formulată de societatea cu răspundere limitată „Paviramus”.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 19 noiembrie 2014. 4 De asemenea, reţine că la materialele dosarului nu este avizul de recepţie a copiei deciziei instanţei de apel.

Reieşind din informaţia conţinută în scrisoarea de însoţire a copiei deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014 şi încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014 recurentul a făcut cunoştinţă cu actele judecătoreşti la 14 ianuarie 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen.

Din materialele dosarului se constată că societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, în scopul vămuirii lotului de marfă, a depus la Biroul vamal Chişinău declaraţiile vamale nr. nr. DV 30606 din 31 octombrie 2013, DV 31036 din 03 noiembrie 2013, DV 31396 din 05 noiembrie 2013, DV 31531 din 07 noiembrie 2013, DV 31632 din 07 noiembrie 2013, DV 37607 din 08 decembrie 2013, DV 37599 din 08 decembrie 2013, DV 38837 din 13 decembrie 2013, DV 37844 din09 decembrie 2013, DV38275 din 11 decembrie 2013, DV 38863 din 13 decembrie 2013, DV 39152 din 13 decembrie 2013, DV 37598 din 08 decembrie 2013, DV 33065 din 18 noiembrie 2013, DV 33336 din 19 noiembrie 2013, DV 33345 din 19 noiembrie 2013, DV 33622 din 22 noiembrie 2013, DV 33961 din 22 noiembrie 2013, DV 33962 din 22 noiembrie 2013, DV 34186 din 23 noiembrie 2013, DV 34130 din 23 noiembrie 2013, DV 34284 din 25 noiembrie 2013, DV 34589 din 25 noiembrie 2013, DV 34975 din 27 noiembrie 2013, DV 35194 din 28 noiembrie 2013, DV 35280 din 28 noiembrie 2013, DV 35408 din 28 noiembrie 2013, DV 35447 din 29 noiembrie 2013, DV 35647 din 29 noiembrie 2013, DV 35833 din 30 noiembrie 2013, DV 36015 din 01 decembrie 2013, DV 36028 din 02decembrie 2013, DV 36571 din 03 decembrie 2013, DV 37185 din 06 decembrie 2013, DV 37202 din 06 decembrie 2013, drept metodă de determinare a valorii în vamă a mărfii,

utilizînd metoda 1 „metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit”. Invocînd existenţa temeiurilor prevăzute de art. 8 alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 – XIII din 20.11.97, Biroului vamal Chişinău a emis actul de inspecţie prin care a majorat valoarea în vamă, cu achitarea suplimentară a sumei drepturilor de import, în mărime de 222315,69 lei. Considerînd ilegale acţiunile autorităţii vamale, societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, la 08 noiembrie 2013, 28 noiembrie 2013, 06 decembrie 2013 şi 17 decembrie 2013, s-a adresat Biroului vamal Chişinău cu cereri prealabile, prin care a solicitat anularea Actelor de inspecţie emise la declaraţiile vamale în detaliu, după cum urmează.

Prin cererea prealabilă din 08 noiembrie 2013, a fost solicitată anularea declaraţiilor vamale în detaliu nr. nr. DV 30606 din 31 octombrie 2013, DV 31036 din 03 noiembrie 2013, DV 31396 din 05 noiembrie 2013, DV 31531 din 07 noiembrie 2013, DV 31632 din 07 noiembrie 2013, cu obligaţia de modificare a declaraţiilor depuse în varianta iniţială şi a încasa suplimentar suma de 23558,05 lei. Prin cererea prealabilă din 28 noiembrie 2013, a fost solicitată anularea declaraţiilor vamale în detaliu nr. nr. DV 33065 din 18 noiembrie 2013, DV 33336 din 19 noiembrie 2013, DV 33345 din 19 noiembrie 2013, DV 33622 din 22 5 noiembrie 2013, DV 33961 din 22 noiembrie 2013, DV 33962 din 22 noiembrie 2013, DV 34186 din 23 noiembrie 2013, DV 34130 din 23 noiembrie 2013, DV 34284 din 25 noiembrie 2013, DV 34589 din 25 noiembrie 2013, cu obligaţia de modificare a declaraţiilor depuse în varianta iniţială şi a încasa suplimentar suma de 50177,81 lei.

Prin cererea prealabilă 17 decembrie 2013, a fost solicitată anularea declaraţiilor vamale în detaliu nr. nr. DV 37607 din 08 decembrie 2013, DV 37598 din 08 decembrie 2013, DV 37599 din 08 decembrie 2013, DV 37844 din 09 decembrie 2013, DV 38275 din 11 decembrie 2013, DV 38837 din 13 decembrie 2013, DV 38863 din 13 decembrie 2013, DV 39152 din 13 decembrie 2013, cu obligaţia de modificare a declaraţiilor depuse în varianta iniţială şi a încasa suplimentar suma de 61961,07 lei.

Prin cererea prealabilă 06 decembrie 2013, a fost solicitată anularea declaraţiilor vamale în detaliu nr. nr. DV 34975 din 27 noiembrie 2013, DV 35194 din 28 noiembrie 2013, DV 35280 din 28 noiembrie 2013, DV 35408 din 28 noiembrie 2013, DV 35447 din 29 noiembrie 2013, DV 35647 din 29 noiembrie 2013, DV 35833 din 30 noiembrie 2013, DV 36015 din 01 decembrie 2013, DV 36028 din 02decembrie 2013, DV 36571 din 03 decembrie 2013, DV 37185 din 06 decembrie 2013, DV 37202 din 06 decembrie 2013, cu obligaţia de modificare a declaraţiilor depuse în varianta iniţială şi a încasa suplimentar suma de 86642,89 lei. Biroul vamal Chişinău a respins cererile prealabile, înaintate de societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, drept neîntemeiate.

Astfel, Biroul vamal Chişinău, la cererea prealabilă din 08 noiembrie 2013 a dat răspunsul nr. 8768 din 09 decembrie 2012; la cererea prealabilă din 17 decembrie 2013 a dat răspunsul nr. 8768 din 09 decembrie 2012; la cererile prealabile din 28 noiembrie 2013 şi 06 decembrie 2013 a dat răspunsul nr. 8755 din 09 decembrie 2013. La 10 ianuarie 2014, societatea cu răspundere limitată „Paviramus” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, contestînd actele de inspecţie la declaraţiile vamale în detaliu vizate în cererile prealabile ale societăţii din 08 noiembrie 2013 şi 17 decembrie 2013. La 05 februarie 2014, societatea cu răspundere limitată „Paviramus” a depus cerere de concretizare, prin care contestă actele de inspecţie la declaraţiile vamale în detaliu vizate în cererile prealabile ale societăţii din 28 noiembrie 2013 şi 06 decembrie 2013, solicitînd concomitent, repunerea în termen de adresare în instanţa de judecată.

Instanţele ierarhic inferioare au pronunţat hotărîrile nominalizate supra. Potrivit prevederilor art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În temeiul normei precitate, Colegiul a apreciat hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare neîntemeiate din considerentele expuse mai jos.

Potrivit art. 16 alin. (1) şi (2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 – 6 XIV din 10.02.2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate. Acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.

Subsecvent, potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) al legii, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia. Colegiul reiterează că potrivit materialelor cauzei, intimatul, societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, la 08 noiembrie 2013, 28 noiembrie 2013, 06 decembrie 2013 şi 17 decembrie 2013, s-a adresat Biroului vamal Chişinău cu cereri prealabile, prin care a solicitat anularea Actelor de inspecţie emise la declaraţiile vamale în detaliu, enumerate supra.

La cererile prealabile din 08 noiembrie 2013 şi 17 decembrie 2013, Biroul vamal Chişinău a dat răspunsurile nr. 8768 şi respectiv, nr. 8768 din 09 decembrie 2012, iar la cererile prealabile din 28 noiembrie 2013 şi 06 decembrie 2013 a dat răspunsul nr. 8755 din 09 decembrie 2013. Potrivit avizului de recepţie a răspunsului Biroul vamal Chişinău nr. 8755 din 09 decembrie 2012, acesta a fost recepţionat de intimat la data de 12 decembrie 2013, termenul pentru contestarea actului autorităţii vamale fiind scadent la data de 12 ianuarie 2014. Cererea de concretizare prin care se contestă răspunsul Biroul vamal Chişinău nr. 8755 din 09 decembrie 2012 privind anularea Actelor de inspecţie emise la declaraţiile vamale în detaliu nr. nr. DV 33065 din 18 noiembrie 2013, DV 33336 din 19 noiembrie 2013, DV 33345 din 19 noiembrie 2013, DV 33622 din 22 noiembrie 2013, DV 33961 din 22 noiembrie 2013, DV 33962 din 22 noiembrie 2013, DV 34186 din 23 noiembrie 2013, DV 34130 din 23 noiembrie 2013, DV 34284 din 25 noiembrie 2013, DV 34589 din 25 noiembrie 2013, DV 34975 din 27 noiembrie 2013, DV 35194 din 28 noiembrie 2013, DV 35280 din 28 noiembrie 2013, DV 35408 din 28 noiembrie 2013, DV 35447 din 29 noiembrie 2013, DV 35647 din 29 noiembrie 2013, DV 35833 din 30 noiembrie 2013, DV 36015 din 01 decembrie 2013, DV 36028 din 02decembrie 2013, DV 36571 din 03 decembrie 2013,

DV 37185 din 06 decembrie 2013, DV 37202 din 06 decembrie 2013, cu obligaţia de modificare a declaraţiilor depuse în varianta iniţială şi a încasa suplimentar sumele de 50177,81 lei şi respectiv, de 86642,89 lei, a fost depusă la data de 05 februarie 2014. Societatea cu răspundere limitată „Paviramus” solicită repunerea în termen, anexînd copiile certificatelor de concediu medical ale administratorului Patrachi Aurelia nr. 1246187, pentru perioada 18 – 27 noiembrie 2013 şi nr. 1246359, 7 pentru perioada 03 – 07 februarie 2014, precum şi ordinul de deplasare pentru perioada 12 – 31 ianuarie 2014, acte în temeiul cărora, instanţele ierarhic inferioare au repus în termen de adresare în instanţa de judecată.

(f.d. 111 – 113 vol. II) Potrivit art. 116 alin. (1), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură.

Totodată, potrivit art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Reieşind din normele precitate, Colegiul consideră că instanţele ierarhic inferioare nejustificat au repus reclamantul, societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, în termen, or perioada aflării administratorului Patrachi Aurelia în concediu medical şi deplasare de serviciu nu se suprapun cu termenul de adresare în instanţă, în vederea contestării actului Biroului vamal Chişinău nr. 8755 din 09 decembrie 2012, decît ultima zi a termenului de adresare în instanţa de judecată cu prima zi a deplasării.

Mai mult, Colegiul relevă că avizul de recepţie al răspunsului Biroului vamal Chişinău nr. 8755 din 09 decembrie 2012 este semnat de însăşi administratorul, Patrachi Aurelia, fiind indubitabil faptul că aceasta, începînd cu data de 12 decembrie 2013, era în cunoştinţă de cauză şi avînd în vedere responsabilitatea pe care urmează să şi-o asume orice parte la proces, aşa cum reiese din prevederile art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă, dînd dovadă de o atitudine de maximă diligenţă şi respect faţă de actul de justiţie, reclamanta, societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, fiind reprezentată de administratorul Patrachi Aurelia, în caz de imposibilitate, de o altă persoană împuternicită în condiţiile legii, urma să îndeplinească acţiunile necesare adresării în instanţa de judecată, cu respectarea inclusiv, a termenului prevăzut de art. 17 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ.

Colegiul precizează că reieşind din extrasul Întreprinderii de Stat „Camera înregistrării de stat” nr. 19860 din 22.08.2013, intimata, societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, este persoană juridică a cărei asociaţi sunt Patrachi Aurelia, cu 10% şi Patrachi Victor, cu 90% şi respectiv, motivele întîrzierii în formularea cererii de adresare în judecată, invocate de către administrator, nu sunt plauzibile, or, Colegiul reiterează că, în orice caz, reprezentantul intimatului a făcut cunoştinţă cu răspunsul autorităţii vamale la 12 decembrie 2013 şi pînă la plecarea acestuia în deplasare, pentru contestarea actului administrativ, a avut la dispoziţie exact 30 de zile să se conformeze cerinţelor/condiţiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ şi de cea procedural civilă, eventual prin delegarea împuternicirilor 8 unei alte persoane, care să îndeplinească actele de procedură necesare.

În contextul celor expuse, Colegiul consideră cererea societăţii cu răspundere limitată „Paviramus” privind repunerea în termen de contestare a răspunsului Biroului vamal Chişinău nr. 8755 din 09 decembrie 2012 privind anularea Actelor de inspecţie emise la declaraţiile vamale în detaliu nr. nr. DV 33065 din 18 noiembrie 2013, DV 33336 din 19 noiembrie 2013, DV 33345 din 19 noiembrie 2013, DV 33622 din 22 noiembrie 2013, DV 33961 din 22 noiembrie 2013, DV 33962 din 22 noiembrie 2013, DV 34186 din 23 noiembrie 2013, DV 34130 din 23 noiembrie 2013, DV 34284 din 25 noiembrie 2013, DV 34589 din 25 noiembrie 2013, DV 34975 din 27 noiembrie 2013, DV 35194 din 28 noiembrie 2013, DV 35280 din 28 noiembrie 2013, DV 35408 din 28 noiembrie 2013, DV 35447 din 29 noiembrie 2013, DV 35647 din 29 noiembrie 2013, DV 35833 din 30 noiembrie 2013, DV 36015 din 01 decembrie 2013, DV 36028 din 02decembrie 2013, DV 36571 din 03 decembrie 2013, DV 37185 din 06 decembrie 2013, DV 37202 din 06 decembrie 2013, cu obligaţia de modificare a declaraţiilor depuse în varianta iniţială şi a încasa suplimentar sumele de 50177,81 lei şi respectiv, de 86642,89 lei, depusă tardiv.

Cu referire la contestarea răspunsurilor Biroului vamal Chişinău nr. 8768 şi nr. 9144 din 09 decembrie 2013 privind anularea Actelor de inspecţie emise la declaraţiile vamale în detaliu nr. nr. DV 30606 din 31 octombrie 2013, DV 31036 din 03 noiembrie 2013, DV 31396 din 05 noiembrie 2013, DV 31531 din 07 noiembrie 2013, DV 31632 din 07 noiembrie 2013, DV 37607 din 08 decembrie 2013, DV 37598 din 08 decembrie 2013, DV 37599 din 08 decembrie 2013, DV 37844 din 09 decembrie 2013, DV 38275 din 11 decembrie 2013, DV 38837 din 13 decembrie 2013, DV 38863 din 13 decembrie 2013, DV 39152 din 13 decembrie 2013, cu obligaţia de modificare a declaraţiilor depuse în varianta iniţială şi a încasa suplimentar sumele de 23558,05 lei şi 61961,07 lei, Colegiul menţionează următoarele.

Potrivit art. 5 alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfurilor este determinată de către autoritatea vamală în conformitate cu prezenta lege, cu tratatele internaţionale ratificate de Republica Moldova, precum şi cu actele normative ale Guvernului, adoptate în scopul executării acestora. În conformitate cu prevederile Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08 mai 2001, ratificat prin Legea nr. 218-XV din 01 iunie 2001, taxele vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacţie. Cu derogare de la această regulă, dreptul autorităţii vamale de a stabili, printr-o echivalenţă verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscută numai în cazul imposibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator.

În conformitate cu prevederile pct. 4 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, conform metodelor la evaluare stabilite de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, declarantul 9 determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse. Organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, verifică corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă (alin. (1) al art.8 din Legea cu privire la tariful vamal), inclusiv, corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea valorii în vamă şi oportunitatea aplicării ei (alin. (2), art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal), integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii şi suplimentare), prezentate de declarant, şi corespunderea lor cu cerinţele stabilite.

Potrivit art. 8 alin. (1) şi (2) al Legii cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant. Potrivit art. 6 alin. (1) al legii, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale, iar în conformitate cu art. 7 alin. (1) valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

Reieşind din această normă, Colegiul precizează că nu este suficient ca actele prezentate de declarant, în scopul determinării valorii în vamă a mărfii, să fie prezentate fizic, conform pct. 13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, dar trebuie să corespundă şi condiţiilor de calitate prevăzute la art. 12, 13, 14, 15 şi 16 din Legea cu privire la tariful vamal. Continuând ideea expusă mai sus, Colegiul menţionează că potrivit pct. 26) a secţiunii 2, capitolul I al Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al RM, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1140 din 02.11.2005, declararea mărfurilor şi prezentarea lor pentru vămuire se efectuează de către declaranţi sau reprezentanţii acestora, prin depunerea unei declaraţii vamale în detaliu, în formă scrisă.

Pct.13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, statuează că pentru confirmarea valorii în vamă a mărfurilor importate, declarantul este obligat să prezinte organului vamal, în corespundere cu cerinţele stabilite la alin.(1) art.7 din Legea cu privire la tariful vamal, următoarele acte: a) contractul aferent tranzacţiei de import şi acordurile adiţionale la el (în cazul în care acestea au fost încheiate); b) factura (invoice) sau în cazul tranzacţiilor condiţional valorice – proforma factura (proforma invoce); c) documentele bancare de plată sau alte documente de plată în cazul achitării prealabile; d) documentele de transport care au însoţit marfa: CMR (scrisoarea de trăsură internaţională), Carnetul TIR, Declaraţia de tranzit (T1), Air bill (fraht), bill of lading (conosament maritim), Scrisoarea de trăsură pentru transportul internaţional de mărfuri pe cale ferată; e) contractul (comanda) de acordare a serviciilor de transportare sau factura de expediţie în cazul în care se impun potrivit condiţiilor de livrare; 10 f) poliţa sau contractul de asigurare a mărfurilor, în cazul în care acestea au fost asigurate fie potrivit condiţiilor de livrare, fie asigurate la iniţiativa declarantului.

În temeiul aceleiaşi norme, declarantul, din proprie iniţiativă, este în drept să prezinte şi alte acte, în scopul confirmării valorii în vamă anunţate.

Totodată, potrivit pct. 14 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, în cazul în care organul vamal constată divergenţe probate între datele conţinute în actele menţionate la pct.13 din prezentul Regulament sau Sistemul informaţional integrat vamal, identifică riscul de subevaluare prin compararea valorii în vamă a mărfii de evaluat cu valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, potrivit alin.(2) art.7 din Legea cu privire la tariful vamal, organul vamal solicită în scris declarantului prezentarea necumulativă şi doar a celor acte aferente tranzacţiei de import a mărfurilor respective care pot justifica valoarea în vamă anunţată, după cum urmează: a) orice acord posibil între vînzător şi cumpărător care afectează valoarea în vamă a mărfurilor; b) contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţiile indirecte; c) corespondenţa comercială purtată în vederea încheierii şi negocierii preţului, în cazul în care aceasta a fost purtată; d) facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vînzătorului, dacă acestea rezultă din contractele încheiate sau alte acte; e) documentele contabile ale cumpărătorului, cum ar fi transferurile de fonduri către exportator sau vînzător sau pentru a obţine informaţii privind comisioanele,

profitul sau cheltuielile generale prin aplicarea metodei deductive şi a valorii calculate (altele decît cele prevăzute la pct.13 al prezentului Regulament); f) documentele privind dreptul de proprietate asupra societăţilor comerciale implicate în tranzacţie, pentru a exclude o posibilă relaţie de interdependenţă dintre vînzător şi cumpărător în sensul art.11 alin.(6) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal; g) contractul în baza căruia dreptul de proprietate intelectuală este cesionat; h) copia autentificată de pe declaraţia de export; i) documentul de plată pentru cheltuielile de transportare; j) cataloagele, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare /vînzătorului; k) certificatul de origine, certificatul de calitate eliberat de producător; l) lista de încărcare.

În cazul în care declarantul nu dispune de careva acte din cele solicitate suplimentar de organul vamal, declarantul va consemna acest fapt pe solicitarea scrisă. Potrivit aceleiaşi norme, declarantul, din proprie iniţiativă, este în drept să prezinte şi alte acte în scopul confirmării valorii în vamă anunţate.

Subsecvent, în conformitate cu prevederile pct. 15 al Regulamentului, pentru utilizarea documentelor enumerate la pct.13 şi 14 ale prezentului Regulament în 11 calitate de acte ce confirmă valoarea în vamă a mărfurilor, acestea trebuie să conţină: a) rechizitele detaliate ale vînzătorului şi cumpărătorului; b) condiţiile de livrare; c) lista mărfurilor cu indicarea preţului pentru fiecare unitate şi a valorii totale a mărfurilor; d) semnăturile şi ştampilele necesare; e) rechizitele legal stabilite ale fiecărui contract; f) la existenţa unor rabaturi conform condiţiilor contractuale, ele trebuie să fie indicate în contract şi în factură, cu indicarea condiţiilor acordării.

În plus la acestea, în contract şi/sau în anexele la el, care sînt părţile lui integrante, este necesar să se indice şi datele despre: a) natura tranzacţiei (constituie ea o tranzacţie de cumpărare-vînzare, un acord de consignaţie (de credit în mărfuri), un contract de comision, de arendă etc.); b) condiţiile de livrare a mărfurilor; c) nomenclatorul sortimental al mărfurilor; d) volumul (cantitatea) mărfurilor importate; e) preţul pentru o unitate de marfă (în valuta contractului) şi valoarea totală a contractului; f) cerinţele privind calitatea mărfurilor; g) modul de înaintare a revendicărilor în legătură cu necorespunderea reală a cantităţii şi calităţii mărfurilor cu cerinţele contractului; h) modul şi locul soluţionării litigiilor între vînzător şi cumpărător (condiţiile de arbitraj); i) condiţiile şi termenele de achitare.

Avînd în vedere şi cumulând normele citate supra, din materialele dosarului se relevă că la depunerea declaraţiilor vamale, intimatul a prezentat actele cu devieri de la normele legale în vigoare, datorită cărui fapt, acestea nu confirmă valoarea în vamă a mărfii declarată. În context, în contractele de vînzare – cumpărare, încheiate de societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, nu este indicat preţul nemijlocit pentru o unitate de marfa (baza valorică), nomenclatorul sortimental al mărfurilor, precum şi volumul mărfurilor importate. De asemenea, se constată că invoce-urile prezentate nu prezintă date care ar face legătura cu tranzacţia existentă, precum şi nu au fost prezentate calculele oficiale ale cheltuielilor de transport.

Astfel, deficienţele descrise supra, dau o notă de incertitudine la stabilirea valorii în vamă prin metoda 1 „în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit”. În temeiul aceloraşi norme, în scopul înlăturării dubiilor apărute, recurentul a solicitat acte suplimentare pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată conform declaraţiilor vamale. Potrivit înscrisurilor prezentate de recurent, se învederează că intimatul nu sa conformat cerinţelor autorităţii vamale, or specialistul în domeniul vămuirii a 12 semnat pe fiecare din fişele-act ale Biroului vamal Chişinău, menţionînd că actele solicitate nu pot fi prezentate. Acest fapt reiese inclusiv, din declaraţiile privind valoarea în vamă a mărfurilor, pe verso-ul cărora se indică refuzul agentului economic, la caz societatea cu răspundere limitată „Paviramus”, de a le prezenta (f.d.

28, 50, 56, 55, 77, 81, 179, 180, 231, 232, vol. III; f.d. 75, 79 vol. IV; f.d. 3, 7, 50, 69, 129, 131152, 153 vol. V). Faptele constatate sunt în contradicţie cu cele invocare de intimat în cererea de chemare în judecată şi confirmate ulterior, de instanţele ierarhic inferioare. Colegiul reiterează că în temeiul art. 8 alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

Colegiul este de acord cu menţiunea recurentului că informaţiile deţinute de organul vamal, conform pct. 16 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv, despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, sunt deţinute de organul vamal doar în măsura în care autoritatea le-a procesat anterior. Subsecvent, Colegiul precizează că potrivit art. 10 alin. (1)din Legea cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă.

Condiţiile pentru determinarea şi aplicarea metodelor de determinare a valorii în vamă a mărfii sunt reglementate la art. 12, 13, 14, 15 şi 16 ale legii. Potrivit art. 17 alin. (1) al legii, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin aplicarea metodelor specificate la art.11, 12, 13, 15 şi 16 ale aceleiaşi legi, aceasta se determină pe baza datelor disponibile pe teritoriul vamal, prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile şi dispoziţiile generale ale art. VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) şi ale acordului de punere în aplicare a art. VII din acordul menţionat.

Colegiul indică asupra faptului că articolul precitat nu impune aplicarea consecutivă a metodelor specificate la art.11, 12, 13, 15 şi 16 ale Legii cu privire la tariful vamal, precum şi obligaţia autorităţii vamale de a aplica respectivele metode în ordine succesivă, decît în procesul în care autoritatea vamală, fiind în imposibilitate de a aplica metoda 1 de determinare a valorii în vamă a mărfii, urmează să identifice metoda care va fi utilizată pentru stabilirea valorii în vamă, 13 excluzându-le succesiv, fără a fi obligată de vreo normă legală să emită un act prin care să-şi motiveze decizia sau să prezinte probe în acest sens.

Astfel, din declaraţiile recurentului, metodele 2 şi 3, prevăzute la art. 12,13 din legea nominalizată, nu au fost aplicate din considerentul că organul vamal nu dispune de date cu privire la importul în Republica Moldova de mărfuri identice sau similare aproximativ în aceiaşi cantitate şi în aceleaşi condiţii comerciale; metoda 4, prevăzută la art. 15 din lege, nu a fost aplicată dat fiind faptul că organul vamal nu a dispus de date concrete privind comisioanele şi alte cheltuieli aferente vînzării, cheltuielile de transport, precum şi cheltuielile conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova, iar metoda 5, prevăzută la art. 16 al legii - din considerentul că nu au fost prezentate datele de la producător cu privire la costul de producere a mărfii.

Colegiul reţine că potrivit materialelor din dosar, recurentul a oferit posibilitatea declarantului de a determina valoarea în vamă a mărfii conform metodelor 2, 3, 4 sau 5, însă, declarantul a indicat că nu posedă informaţia necesară. (f.d. 51, 55, 76, 178, 231B vol. III; f.d. 76 vol. IV; f.d. 8, 68, 128, 154 vol.V). Mai mult, Colegiul menţionează că potrivit art. 7 alin. (2) din lege, în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege.

Potrivit pct. 16 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, pentru evaluarea vamală a mărfurilor şi verificarea valorii lor în vamă, anunţate de declarant, pot fi folosite atît informaţiile prezentate de declarant, cît şi cele deţinute de organul vamal. Informaţiile trebuie să fie veridice, complete şi să asigure confirmarea valorii în vamă anunţate. Declarantul poate dispune de informaţii cu privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, sau cu privire la preţul lor pe piaţa internă, ori de calculele sau lista de preţuri ale producătorului, de care nu dispune organul vamal, implicat în vămuirea mărfurilor.

Aceste informaţii pot fi utilizate în cazul cînd întru confirmarea lor sînt prezentate documentele respective, de exemplu, documentele comerciale, vamale şi de plată, facturi, scrisori de trăsură etc. referitoare la tranzacţii cu mărfuri identice sau similare. Organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a cărora perfectare vamală a efectuat-o anterior. Totodată, autoritatea vamală poate prezenta declarantului informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacţii, însă într- o formă depersonalizată, care asigură respectarea confidenţialităţii datelor folosite (adică evitându-se menţionarea vânzătorului, cumpărătorului, declarantului şi celorlalte date care ar putea permite identificarea tranzacţiei).

14 Potrivit pct. 19 al Regulamentului, în cazul în care la data perfectării declaraţiei vamale pentru confirmarea valorii în vamă anunţate de declarant, documentele prezentate în momentul vămuirii nu sînt suficiente, se recomandă, în corespundere cu art.7 alin.(2) din Legea cu privire la tariful vamal, solicitarea în scris a prezentării în termenul prevăzut de Codul vamal a documentelor confirmative. Un exemplar al solicitării se va prezenta declarantului, iar al doilea exemplar se va anexa la declaraţia vamală. Pentru acceptarea valorii în vamă, documentele solicitate urmează a fi prezentate de declarant în original sau autentificate.

În cazul în care se stabileşte necesitatea modificării valorii în vamă anunţate de declarant (inclusiv după prezentarea actelor suplimentare solicitate), modificările valorii în vamă a mărfurilor se reflectă fie în declaraţia valorii în vamă, fie în rubricile speciale “Menţiunile biroului (postului) vamal” ale tipizatei sau pe versoul ei, consemnându-le sub titlul “Menţiunile biroului (postului) vamal”, iar în actul de inspecţie doar faptul modificării acesteia. Colegiul constată că normele precitate au fost îndeplinite de către autoritatea vamală, or, modificările valorii în vamă a mărfurilor au fost reflectate în condiţiile stipulate.

Urmînd şirul logic ale normelor şi faptelor expuse, Colegiul apreciază drept legale acţiunile Biroului vamal Chişinău şi consideră că acesta întemeiat a aplicat, la caz, metoda pentru determinarea valorii în vamă a mărfii - metoda de rezervă, alias, metoda 6. Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, motiv pentru care admite recursul declarat de Biroul vamal Chişinău ca întemeiat, casează decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd în acest sens o nouă hotărîre prin care se respinge acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Paviramus” ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Biroul vamal Chişinău. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 15 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Paviramus” împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative şi obligarea Biroului vamal Chişinău să restituie suma încasată suplimentar, pronunţînd o nouă hotărîre prin care: Se respinge acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Paviramus” împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor 15 administrative şi obligarea Biroului vamal Chişinău să restituie suma încasată suplimentar, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Petru Moraru 16