2ra-1358/15 — Compensarea pretenţiei iniţiale şi stingerea creanţei

Dosarul nr. 2ra-1358/15 prima instanţă: N. Bănărescu instanţa de apel: Ed. Ababei, A. Garbuz, G. Polivenco ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de Nina Eremei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală” împotriva Ninei Eremei, intervenient accesoriu asociaţia de economii şi împrumut „Tîrnoviţa” privind încasarea datoriei şi la cererea reconvenţională înaintată de Nina Eremei împotriva societăţii pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”, intervenient accesoriu asociaţia de economii şi împrumut „Tîrnoviţa” privind compensarea pretenţiei iniţiale şi stingerea creanţei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Nina Eremei cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 23 mai 2014, c o n s t a t ă: La 02 ianuarie 2014, societatea pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ninei Eremei, intervenient accesoriu asociaţia de economii şi împrumut „Tîrnoviţa” privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat reclamanta că potrivit contractelor de împrumut, SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a acordat AEÎ „Tîrnoviţa” două împrumuturi în sumă totală de 1123000,00 lei pentru a fi reîmprumutate membrilor săi. La 14 februarie 2008, AEÎ „Tîrnoviţa”, a încheiat cu Nina Eremei contractul de împrumut nr.85 prin care i-a acordat un împrumut în sumă de 15000 lei, pe un termen de 36 luni. Pentru împrumutul primit, pîrîta şi-a asumat obligaţia de a plăti o dobîndă în mărime de 27% anual. De asemenea, în caz de neefectuare a plăţilor scadente în termenul stabilit, pîrîtul s-a obligat să achite penalităţi de întîrziere în mărime de 66% anual. La data de 26 mai 2010, AEÎ „Tîrnoviţa”, în temeiul contractelor de împrumut din 12 februarie 2008 şi 27 martie 2008, a transmis SA „Corporaţia de Finanţare 1 Rurală” dreptul de a cere şi primi de la membrii restanţieri ai AEÎ „Tîrnoviţa” suma datoriei acestora faţă de asociaţie.

Prin notificarea nr.2/2-997 din 21 noiembrie 2012, reclamantul a informat în scris pîrîta despre cesiunea creanţei fiind inclusiv, somată să achite datoria acumulată în rezultatul executării necorespunzătoare a obligaţiilor asumate conform contractului de împrumut sus menţionat. Astfel, menţionează reclamantul că potrivit calculului din 15 ianuarie 2014, datoria pîrîtului faţă de SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” constituie suma totală de 14936,51 lei. În procesul examinării cauzei, reclamantul a depus cerere de concretizare a cerinţelor, prin care solicită încasarea de la Eremei Nina suma de 14861,45 şi nu 14936,51 lei.

La 02 aprilie 2014, Nina Eremei a depus în instanţa de judecată acţiune reconvenţională împotriva SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, intervenient accesoriu AEÎ „Tîrnoviţa” privind compensarea pretenţiei iniţiale şi stingerea creanţei Invocă reclamanta că prin hotărîrea judecătoriei Edineţ din 22 aprilie 2011 a fost dispusă încasarea din contul AEÎ „Tîrnoviţa” în beneficiul Ninei Eremei a restanţei salariale în mărime de 63500 lei, hotărîre care nu este executată pînă în prezent. Consideră Nina Eremei că acea creanţă, transmisă de intervenientul accesoriu AEÎ „Tîrnoviţa” către SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, poate fi compensată de creanţa intervenientului accesoriu AEÎ „Tîrnoviţa” faţă de Eremei Nina.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 23 mai 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a fost admisă. Au fost încasate de la Eremei Nina datoria în sumă de 14861,45 lei şi cheltuielile de judecată formate din plata taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 445,84 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014, apelul declarat de Eremei Nina a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 23 mai 2014. (f.d. 136-138) La 07 aprilie 2015, Eremei Nina a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 23 mai 2014, cu pronunţarea unei hotărîri prin care acţiunea reconvenţională înaintată de Eremei Nina să fie admisă, iar acţiunea reconvenţională înaintată de SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” să fie respinsă.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 25 noiembrie 2014, expediată în adresa părţilor la 17 ianuarie 2015 şi adusă la cunoştinţa recurentei, Eremei Nina, potrivit avizului de recepţie a copiei actului judecătoresc, la 10 februarie 2015. (f.d. 139, 142) 2 Recursul a fost declarat la 07 aprilie 2015 şi respectiv, se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de Eremei Nina urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 29 aprilie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” şi AEÎ „Tîrnoviţa” copia recursului declarat de Eremei Nina, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 09 mai 2015, SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a depus referinţă la recursul declarat de Eremei Nina, solicitînd ca acesta să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

3 Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează inclusiv că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în 4 cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Eremei Nina, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Eremei Nina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 5