3ra-721/15 — Anularea deciziei

Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-721/15 Judecător: V. Negru Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Etolaur”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată ”Etolaur” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău privind anularea deciziei IFS mun.

Chişinău nr. 430 din 17.05.2013, anularea actului de control al IFS mun. Chişinău nr.1-585083 din 24.01.2013 şi deciziei IFS mun. Chişinău nr. 534/p/1 din 18.02.2013, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 septembrie 2014 şi emisă o hotărîre nouă, c o n s t a t ă : La 21 iunie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, solicitând anularea deciziei IFS mun. Chişinău nr. 430 din 17.05.2013, anularea actului de control al IFS mun. Chişinău nr.1-585083 din 24.01.2013 şi deciziei IFS mun.

Chişinău nr.534/p/1 din 18.02.2013. In motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că la 24.01.2013, de către angajaţii IFS mun. Chişinău, a fost efectuat un control fiscal inopinat prin metoda verificării operative la magazinul de pâine amplasat în mun. Chişinău, str. Ginta Latină 5/1, în cadrul căruia a fost întocmit actul de control nr.1- 585083, prin care s-a invocat încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) al Codului Fiscal, precum şi a prevederilor pct. 4, pct. 10 lit. a) şi e) din anexa nr. 5 din Hotărârea Guvernului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar, şi anume pentru neutilizarea maşinii de casă şi pentru neemiterea şi neînmînarea bonului fiscal la efectuarea cumpărăturii de control în valoarea de 3,5 lei, precum şi prin stabilirea excedentului în mărime de 58 lei.

Susţine reclamanta, că în baza deciziei emise de IFS mun. Chişinău nr.534/p/1 din 18.02.2013, prin care în baza prevederilor art. 254 alin. (4) CF, s- a aplicat reclamantei SRL „Etolaur” amenda în mărime de 25 000 lei şi folosindu-se de prevederile art. 234 alin. (2) CF, reclamanta a achitat 50 % din suma amenzii adică - 12 000 lei. Totodată, nefiind de acord cu actul de control şi decizia nominalizată, reclamanta a depus contestaţie, care prin decizia IFS mun. Chişinău nr. 430 din 17.05.2013 a fost respinsă. Consideră că, concluziile invocate în actul de control şi în decizia nr. 534/p/1 din 18.02.2013 nu corespund realităţii fiind eronate. Mai indică reclamanta că, anterior SRL „Etolaur” în baza Deciziei IFS mun.

Chişinău nr. 642/8 din 01 martie 2012 şi a actului de control a IFS mun. Chişinău nr. 1-547144, la 18.02.2013, i-a fost aplicată o amendă în mărime de 10 000 lei pe care a achitat-o, iar prin decizia CSJ din 22.05.2013 a fost admisă contestaţia SRL ”Etolaur” şi în rezultat a fost anulat actul de control nr.1- 547044 din 18.02.2013 şi decizia nr. 642/8 din 01 martie 2012. Astfel, ţinînd cont de faptul că aceasta a fost deja achitată, în mărime de 50 % din suma stabilită, la momentul actual, SRL „Etolaur” urmează să achite doar 5 000 lei. Diferenţa de 7 000 lei, de asemenea, urmează a fi restituită SRL „Etolaur”. Susţine reclamanta că, în cadrul efectuării controlului angajaţii IFS mun.

Chişinău nu au exercitat cu bună credinţă împuternicirile acordate prin lege, deoarece la momentul achitării costului mărfii procurate de Samoilenco Alexandra s-a finisat banda rulantă a MCC, condiţii în care vânzătoarea magazinului a purces la schimbarea acesteia, iar Alexandra Samoilenco aştepta eliberarea cecului pentru marfa procurată, timp în care, inspectorii fiscali aflaţi în magazin au insistat să li se vândă o pâine, deoarece se grăbeau, iar Samoilenco Alexandra le-a permis să procure pâinea, după procurarea căreia, inspectorii fiscali au indicat că efectuau controlul fiscal şi au interzis să elibereze clientei anterioare bonul de casă pentru suma de 58 lei.

Un alt argument al reclamantei în susţinerea poziţiei este şi faptul că, conform explicaţiilor date de vânzătoarea magazinului E. Cozubova, în cadrul controlului ultima nu a fost asistată de un traducător în circumstanţele în care este vorbitoare de limba rusă şi nu poseda limba română, fiind indusă în eroare de a da explicaţii referitoare la alte împrejurări. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 08 septembrie 2014, a fost admisă acţiunea, dispunându-se anularea deciziei IFS mun. Chişinău nr. 430 din 17.05.2013, actului de control al IFS mun. Chişinău nr.1-585083 din 24.01.2013 şi deciziei IFS mun. Chişinău nr.534/p/1 din 18.02.2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, casată hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 08 septembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea înaintată de SRL ”Etolaur” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău privind anularea deciziei IFS mun. Chişinău nr. 430 din 17.05.2013, anularea actului de control al IFS mun. Chişinău nr.1-585083 din 24.01.2013 şi deciziei IFS mun. Chişinău nr. 534/p/1 din 18.02.2013. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 30 martie 2015, SRL „Etolaur” prin intermediul avocatului Cernomoreţ Sergiu (mandat nr. 0280385) a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, a indicat că decizia instanței de apel este nefondată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 27.01.2014 (f.d. 91), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, iar în cererea de recurs recurentul a indicat că a făcut cunoştinţă cu decizia contestată la 02.02.2015, recursul se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Etolaur” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or nu s-a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci s-au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Etolaur” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Etolaur” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă