2ra-1245/15 — Încasarea în mod solidar a dobînzii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată,

prima instanţă: G. Moscalciuc dosarul nr.2ra-1245/15 instanţa de apel: V.Pruteanu, A.Pahopol, Iu.Cimpoi ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lipcan Ioan prin intermediul reprezentantului Osoian Lilian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lipcan Ioan împotriva Ministerului Justiţiei şi Consiliului raional Călăraşi cu privire la încasarea în mod solidar a dobînzii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Lipcan Ioan şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 02 iunie 2014, c o n s t a t ă La 24 martie 2014, Lipcan Ioan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei şi Consiliului raional Călăraşi cu privire la încasarea în mod solidar a dobînzii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, la 24 septembrie 2007 a depus la Judecătoria Călăraşi cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Călăraşi privind restituirea a două case din or.Călăraşi şi a întregii averi ce aparţinea mamei sale Lipcan Ana, care a fost deportată în perioada deportărilor de către regimul totalitar comunist în regiunea Kurgan, Russia.

Prin încheierea Judecătoriei Călăraşi din 24 decembrie 2007 a fost confirmată tranzacţia încheiată între părţi, fiind emis titlul executoriu prin care Consiliul raional Călăraşi a fost obligat să-i achite valoarea bunurilor confiscate în perioada represiunilor politice de la părintele Lipcan Ana în mărime de 521 811 lei, care a fost înaintat spre executare la Oficiul de executare Călăraşi la 11 ianuarie 2008. 1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28.10.2008 a fost casată încheierea Judecătoriei Călăraşi din 24.12.2007, cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2012 s-a dispus încasarea de la Consiliul raional Călăraşi a valorii bunurilor confiscate în mărime de 426 265 lei.

Menţionează că, decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2012 a fost executată la 25 iulie 2013. Prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 17 decembrie 2013 s-a decis că statul, Republica Moldova, se face responsabil de anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi este obligat să-l despăgubească cu 32 613 euro cu titlu de prejudiciu material, 1 500 euro prejudiciul moral şi 100 euro costuri şi cheltuieli. Prin scrisoarea nr.10/517 din 17 ianuarie 2014, Ministerul Justiţiei a remis hotărârea CEDO din 17 decembrie 2013 spre executare Ministerului Finanţelor.

La 31 ianuarie 2014 hotărârea CEDO din 17 decembrie 2013 a fost rectificată în baza art.81 din Regulamentul CEDO, iar suma prejudiciului material a fost diminuată, acordîndu-i-se cu titlu de prejudiciu material diferenţa din suma 521811 lei, acordată prin încheierea Judecătoriei Călăraşi din 24 decembrie 2007, şi suma 426265 lei, acordată prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2013, executată la 25 iulie 2013, întru evitarea încasării duble a sumei. Consideră că, în cazul întîrzierii în executarea unei obligaţii pecuniare, care are ca obiect prestaţia de a da o sumă de bani, are drept consecinţă plata dobînzii de întîrziere prevăzută de art.585 şi 619 din Codul civil.

Astfel, debitorul care nu a executat o hotărâre judecătorească prin care s-a adjudecat creditorului o despăgubire bănească este obligat să repare prejudiciul cauzat şi anume dobînda de întîrziere calculată pentru perioada 11 ianuarie 2008 pînă la 17 martie 2014. Cere, reclamantul, încasarea în mod solidar a dobînzii de întîrziere în mărime de 400 218 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 iunie 2014 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea emisă în pricină, Lipcan Ioan a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Lipcan Ioan şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 02 aprilie 2015, Lipcan Ioan prin intermediul reprezentantului Osoian Lilian a declarat recurs, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii şi compensarea cheltuielilor de judecată. În susţinerea recursului a invocat că, instanţele de judecată au încălcat normele de drept material şi procedural, şi anume dispoziţiile art. art. 585 şi 619 ale Codului Civil. 2 Invocă că, în baza normelor indicate, obligaţiile sunt pecuniare dacă au ca obiect prestaţia de a da o sumă de bani şi în cazul întîrzierii în executarea obligaţiilor pecuniare, avînd drept consecinţă plata dobînzii de întîrziere egală cu rata de refinanţare a BNM, plus 5% peste rata dobînzii, indiferent folosirii mijloacelor financiare străine, chiar şi în cazul în care, debitorul nu execută o hotărîre judiciară prin care s-a adjudecat creditorului o despăgubire bănească pentru prejudiciul cauzat acestuia.

Dat fiind faptul că, pe parcursul unui an de zile rata de refinanţare stabilită de BNM variază, mărimea dobînzii urmează să fie calculată pe zi, iar dobînda zilnică se înmulţeşte cu numărul de zile de întîrziere. Astfel, în cazul în care, în perioada de întîrziere rata BNM a fost modificată, au fost făcute achitări parţiale sau la scadenţă au ajuns sume noi, atunci calculul se întrerupe şi se efectuează un nou calcul. Avînd în vedere cele invocate, recurentul a indicat că, la caz, 11 ianuarie 2008 este data cînd debitorul se afla în întîrziere, suma scadentă constituie 521 811 lei MD, suma primită constituie 426 265 lei MD, iar suma de 521 811 lei MD, care trebuia achitată în baza deciziei CEDO, a fost primită la 17 martie 2014. Menţionează că, după două luni de la parvenirea dosarului în instanţa de apel, judecătorul raportor prin încheierea nesemnată din 22 septembrie 2014, a primit spre examinare dosarul.

De asemenea, a invocat că, instanţa de apel în şedinţa de judecată din 29 octombrie 2014, nu s-a expus asupra demersului de suspendare a procesului, însă a emis o altă încheiere prin care nu s-a dat curs cererii de apel, fiind acordat apelantului termen pentru prezentarea apelului corespunzător art. 365 alin. (1) lit. d) şi e) CPC. Menționează că, atît prima instanţă, cît şi instanța de apel greșit au constatat, că doar executorul judecătoresc este în drept să calculeze dobînda de întîrziere potrivit art. 619 CC prin prisma art. 24 CE, bazîndu-se pe încheierea executorului judecătoresc din 28 august 2014 de încasare a dobînzii în mărime de 517 755 lei, care prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2015 a fost modificată şi s-a dispus încasarea a 37 546.35 lei (pentru perioada 14.11.2012-17.07.2013), iar perioada anterioară nefiind luată în calcul.

Suplimentar a adăugat că, unul şi acelaşi judecător a examinat cauza în ordine de apel şi recurs privind contestarea de către debitor a actelor executorului judecătoresc, la emiterea încheierii 28 august 2014, iar anterior pronunțării deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2012 şi CEDO din 17 decembrie 2014, judecătorul a participat în calitate de raportor la emiterea deciziei Curţii de Apel Chişinău în cauza Lipcan Ioan împotriva Consiliul raional Călărași, care ulterior au fost casate. Consideră recurentul că, perioada de neexecutare este 11 ianuarie 2008- 17 martie 2014, dobînda de întîrziere constituie 400 218 lei, dintre care suma de 37 546.35 lei urmează a fi scăzută şi încasată diferenţa de 363 372 lei întru evitarea unei noi adresări la CEDO.

3 Prin referinţa depusă la 05 mai 2015, Consiliul raional Călăraşi a solicitat respingerea recursului. Referitor la termenul declarării recursului, Colegiul îl consideră depus în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost expediată recurentului la o adresă greşită, nefiind recepţionată de ultimul, astfel recursul depus la 02 aprilie 2015 a fost declarat în interiorul termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Lipcan Ioan prin intermediul reprezentantului Osoian Lilian, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Lipcan Ioan prin intermediul reprezentantului Osoian Lilian este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile 4 prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Lipcan Ioan prin intermediul reprezentantului Osoian Lilian în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că, conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Lipcan Ioan prin intermediul reprezentantului Osoian Lilian ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Lipcan Ioan prin intermediul reprezentantului Osoian Lilian, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5