2ra-493/14 — Contestarea actului administrativ şi încasarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice

prima instanţă: P. Codreanu dosarul nr. 2ra-493/14 instanţa de apel: L. Popova, Sv. Caitaz, A. Doga ÎNCHEIERE 05 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva, Constantin Alerguş examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul raional Călăraşi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Martînovscaia (Arman) împotriva Consiliului raional Călăraşi cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Consiliul raional Călăraşi şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 17 septembrie 2012, c o n s t a t ă La 14 iunie 2012 Martînovscaia (Arman) Nina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Călăraşi cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, în baza deciziei Consfătuirii Speciale de pe lângă MGB URSS din 15 octombrie 1949, dînsa împreună cu fraţii şi surorile sale, fiind locuitori ai satului Timiliuţi, r-ul Călăraşi, au fost deportaţi din motive politice în locurile de represiune în regiunea Kurgan Federaţia Rusă. La 13 martie 1991 au fost reabilitaţi de către Procuratura RSSM în conformitate cu Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 16 ianuarie 1989 „Cu privire la măsurile suplimentare întru restabilirea echităţii faţă de victimele represiunilor din anii 30-40 şi începutul anilor 50”. Menţionează că fraţii Gheorghe Arman şi Parascovia Arman sunt decedaţi.

Mai indică reclamanta că, la momentul deportării le-au fost confiscate următoarele bunuri: 2 case de locuit; producţie agricolă: 8 tone de porumb, 6 tone floarea soarelui, 20 tone de grîu, 12 tone secară; animale şi păsări: 4 cai, 5 porci, 1 scroafă, 4 vaci, 1 bou, 7 capre, 25 oi, 45 găini, 25 curcani, 30 gîşte, 70 tone struguri, 9 butoaie cu capacitatea de 500 litri; inventar agricol: rală, sanie, căruţă, bricică, plug, boronă, cultivator, treierătoare; mobilă: 5 paturi, 5 mese, 20 scaune, 4 dulapuri, acest fapt fiind confirmat prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 12 aprilie 2012 devenită irevocabilă. Susţine reclamanta că, valoarea de piaţă a bunurilor confiscate conform certificatului nr. 19 din 06 iunie 2012, eliberat de SC „Donservice” SRL nr. 19 din 06 iunie 2012 şi Raportului de evaluare a proprietăţii imobiliare a Oficiului Cadastral Teritorial Călăraşi, constituie suma de 763 444 lei.

La 15 august 2011 şi, ulterior, la 30 noiembrie 2011 s-a adresat către Comisia raională pentru problemele victimelor represiunilor politice Călăraşi în vederea restituirii contravalorii bunurilor confiscate, însă prin răspunsul din 05 decembrie 2011 Comisia raională Călăraşi a menţionat necesitatea prezentării actelor obligatorii potrivit pct.5 al Regulamentului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007. La 21 mai 2012 a prezentat Comisiei raionale Călăraşi documentele solicitate, însă prin decizia (procesul-verbal nr. 27) din 28 mai 2012 Comisia raională Călăraşi a evaluat bunurile confiscate la suma de 546 394 lei şi a decis respingerea cererii de restituire a acestora, motivînd prin faptul că prin decizia Comitetului Executiv Călăraşi nr. 12/06 din 17 noiembrie 1993 s-a dispus restituirea sumei de 200 000 ruble.

Consideră refuzul Comisiei raionale Călăraşi din 28 mai 2012 ilegal, deoarece nu există vre-un document care ar demonstra primirea banilor de către dînsa în contul averii confiscate. Or, decizia Comitetului executiv Călăraşi nr. 12/06 din 17 noiembrie 1993 este un act administrativ şi nu reprezintă o probă pertinentă că suma de bani ar fi fost ridicată. Prin urmare, solicită reclamanta recunoaşterea ilegală a procesului-verbal şi deciziei nr. 27 din 28 mai 2012 a Comisiei raionale pentru problemele victimelor represiunilor politice Călăraşi şi restituirea valorii bunurilor confiscate în sumă totală de 763444 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 17 septembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulată decizia Comisiei raionale Călăraşi pentru problemele victimelor represiunilor politice din 28 mai 2012 şi s-a încasat de la Consiliul raional Călăraşi în beneficiul Ninei (Arman) Martînovscaia suma de 546 394 lei – valoarea bunurilor confiscate.

În rest acţiunea în partea recunoaşterii nule a procesului-verbal al şedinţei Comisiei raionale Călăraşi pentru problemele victimelor represiunilor politice nr. 27 din 28 mai 2012 a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 apelul declarat de către Consiliul raional Călăraşi a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 02 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Consiliul raional Călăraşi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a indicat că în temeiul deciziei Comitetului executiv raional Călăraşi din 17 noiembrie 1993 intimatei i s-a atribuit suma de 200 000 de ruble ce reprezentă contravaloarea bunurilor confiscate la momentul represiunii politice.

La 19 decembrie 2013 în adresa Ninei Martînovscaia a fost expediată copia recursului declarat de către Consiliul raional Călăraşi, cu înştiinţarea despre 2 necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă persoana vizată nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit, examinarea admisibilităţii recursului avînd loc în lipsa acesteia. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 al.

al. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Consiliul raional Călăraşi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Din materialele dosarului rezultă că, prin prezenta cerere de chemare în judecată Martînovscaia (Arman) Nina a solicitat recunoaşterea ilegală a procesului- verbal şi a deciziei nr. 27 din 28 mai 2012 a Comisiei raionale pentru problemele victimelor represiunilor politice Călăraşi şi restituirea valorii bunurilor confiscate. S-a stabilit, de asemenea, că în baza hotărîrii Comitetului executiv raional Călăraşi nr. 12/06 din 17 noiembrie 1993 pentru averea confiscată a Ninei 3 Martînovscaia s-a dispus restituirea sumei în mărime de 200 000 ruble, însă la materialele dosarului lipsesc careva date referitor la faptul dacă intimatei- reclamante i-a fost achitată suma menţionată.

Conform art. 12 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor. În cazul în care bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea acestora se recuperează prin achitarea de compensaţii, în baza cererii depuse de persoanele reabilitate sau de moştenitorii acestora. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au aplicat corect legea materială, raportînd-o la situaţia faptică a speţei.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că în condiţiile în care prin hotărîrea Comitetului executiv raional Călăraşi nr. 12/06 din 17 noiembrie 1993 intimatei i-a fost restituită contravaloarea bunurilor confiscate în sumă de 200 000 ruble din bugetul raional, aceasta nu mai poate pretinde la alte despăgubiri, deoarece prin hotărîrea menţionată s-a dispus recuperarea daunelor aduse Ninei Arman, supusă represiunilor politice şi reabilitată ulterior, însă la materialele dosarului nefiind date despre executarea acesteia. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Consiliul rational Călăraşi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e: Recursul declarat de către Consiliul raional Călăraşi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Constantin Alerguş 5