- Dosarul nr.
- 2ra-1324/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 3 iunie 2015
- Părțile
- Maria Dediu vs SRL Compromis
- Pe scurt
- Temeiurile recursului
2ra-1324/15 — Încasarea sumei
Prima instanţă: N. Simciuc. dosarul nr. 2ra-1324/15 Instanţa de apel: N. Budăi, A. Doga, I. Muruianu. ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurentului Maria Dediu, Mihail Durnescu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Dediu împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Compromis”, intervenienţi accesorii Alexandru Dediu şi Andrei Dediu cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, încasarea dobânzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Maria Dediu, şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani, municipiul Chişinău din 16 septembrie 2014, c o n s t a t ă La 07 februarie 2014 Maria Dediu a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L.
„Compromis” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, încasarea dobânzii de întîrziere. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, este proprietara imobilului din mun. Chişinău, str. D. Rîşcanu, 14, ap. 31 amplasat la ultimul etaj al blocului locativ. Menţionează reclamanta că, pârâtul a început efectuarea lucrărilor de construcţie a unei mansarde şi contrar normativelor în construcţie a deteriorat acoperişul imobilului care se află în proprietatea reclamantei. La 11 iulie 2013 reclamanta a adus la cunoştinţă repetat pârâtului despre prejudiciul cauzat, ultimul promiţînd efectuarea reparaţiei în apartament. Susţine reclamanta că, reieşind din devizul de cheltuieli întocmit, cuantumul prejudiciului material cauzat de către pârât apartamentului reclamantei a fost estimat la suma de 60 636 lei şi 70 bani.
Afirmă reclamanta că, în scopul soluţionării litigiului pe cale amiabilă au fost înaintate două cereri prealabile în vederea reparării prejudiciului material, însă S.R.L. „Compromis” nu a întreprins nici o acţiune în acest sens. Cere reclamanta Maria Dediu încasarea sumei de 60 636 lei şi 70 bani cu titlu de prejudiciu material, încasarea sumei de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 septembrie 2014, acţiunea a fost respinsă.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de către Maria Dediu, şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani, municipiul Chişinău din 16 septembrie 2014. La 06 martie 2015, reprezentantul recurentului Maria Dediu, Mihail Durnescu, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.
Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul recurentului Maria Dediu, Mihail Durnescu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel şi prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul recurentului Maria Dediu, Mihail Durnescu, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentantului recurentului Maria Dediu, Mihail Durnescu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală