2ra-2821/14 — Încasarea sumei, penalităţii şi a prejudiciului moral

Judecătoria sect. Buiucani Dosarul nr. 2ra-2821/14 Mun. Chişinău Judecător: O. Sternioală Curtea de Apel Bender Judecători: M. Antonov, G. Druguş, S. Vrabii Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Moraru Ion, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Moraru Ion către SRL „Conluxart” privind încasarea sumei, penalităţilor de întîrziere şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 25 martie 2014, CONSTATĂ : Moraru Ion s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva SRL"Conluxart", privind încasarea sumei, penalităţilor de întîrziere şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 15.10.2002 a încheiat un contract de antrepriză cu SRL"Conluxart" conform căruia ultimul urma să îndeplinească lucrările de montare a acoperişului casei de locuit de pe str. Bulboaca 3, mun. Chişinău conform devizului de cheltuieli. A mai indicat reclamantul că, lucrările au fost începute cu întîrziere şi nu au fost executate în volum deplin. Astfel, şuvoaiele de apă curg pe pereţii interiori, cît şi exteriori ai casei şi nu în sistemul de scurgere după cum este preconizat, cauzîndu-i un prejudiciu material considerabil. A mai indicat reclamantul că, necalitatea lucrărilor este confirmată prin rapoartele de expertiză, întocmit de Departamentul Construcţii şi Dezvoltarea în Teritoriului nr.786/04 din 27.04.2004 şi nr.01-90/T din 14.05.2007.

Consideră reclamantul că lucrările efectuate de pîrît nu corespund planului arhitectural de execuţie astfel, ferestrele de la mansardă, instalate deasupra uşii de la balcon nu corespund dimensiunilor prevăzute în proiect, una fiind mai mare şi alta mai mică, mai mult, nu sunt amplasate centrat în proporţie cu uşa balconului şi linia de creastă a acoperişului, elementele acoperişului mansardei din faţa casei nu sunt în 1 concordanţă cu planul proiectului turnului central. Din cauza lucrărilor de montare executate necalitativ şi incomplet, nu este posibil continuarea celorlalte lucrări de interior a mansardei. Reclamantul a mai indicat că, suportă un prejudiciu legat de încălzirea încăperii, astfel acoperişul instalat defectuos fac imposibilă menţinerea temperaturii în încăpere.

Mai menţionează reclamantul că, pîrîtul urmează să restituie contravaloarea serviciului prestat, deoarece este nevoit să se adreseze către un alt antreprenor pentru montarea unui nou acoperiş calitativ şi totodată de a achita din nou atît costul materialelor utilizate, cît şi costul serviciilor. Cere reclamantul încasarea de la pîrît a contravalorii serviciului prestat necalitativ în sumă de 351 968,98 lei, a penalităţilor de întîrziere în sumă de 1 379 624 lei, prejudiciului material în sumă de 98 116,76 lei, cheltuielile pentru materialele de construcţie în sumă de 9 973,80 lei, prejudiciul moral în sumă de 600 000 lei, cheltuielile legate de înrăutăţirea stării sănătăţii în sumă de 50 000 dolari SUA.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani din 29 iunie 2012 cererea de chemare în judecată formulată de Moraru Ion împotriva SRL"Conluxart", privind încasarea sumei, penalităţilor de întîrziere şi repararea prejudiciului moral, a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond s-a bazat pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor prezente şi apreciate din punct de vedere al pertinenţei, admisibilităţii, veridicităţii iar în ansamblu a constatat cu certitudine că, cerinţele invocate în acţiune, nu se încadrează în prevederile legii. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Moraru Ion a declarat apel cerînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 25 martie 2014 s-a respins apelul declarat de către Moraru Ion ca fiind nefondat şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 29 iunie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. 2 Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel la 18.07.2014 Moraru Ion a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bender din 25 martie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei sect.Buiucani, mun. Chişinău din 29 iunie 2012 . În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 3 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Moraru Ion asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Moraru Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Moraru Ion, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 25 martie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Moraru Ion către SRL „Conluxart” privind încasarea sumei, penalităţilor de întîrziere şi repararea prejudiciului moral Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4