3ra-697/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Gh. Burdujan dosarul nr: 3ra-697/15 Instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 28 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Galina Stratulat examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Căldărari Zabar în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Căldărari Zabar împotriva Primăriei Basarabeasca cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 c o n s t a t ă La data de 13.03.2014 Căldărari Zabar a depus cererea de chemare în judecată împotriva Primăriei Basarabeasca cu privire la recunoaşterea ca fiind ilegal refuzul Primăriei Basarabeasca cu privire la obligarea de a-i acorda spaţiul locativ, şi obligarea Primăriei Basarabeasca să-l asigure cu spaţiu locativ sau să transmită suma de bani necesară procurării unei locuinţe.

În motivarea acţiunii Căldărari Zabar a menţionat că, este orfan de mic copil şi este o persoană cu dezabilităţi severe, invalid de gradul I, fiind abandonat în maternitate încă de la naştere. Denotă că, pe parcursul vieţii s-a aflat sub tutela statului şi a locuit în casa de copii din satul Pepeni, raionul Rîbniţa, în Şcoala internat republicană medie specială pentru nevăzători şi slab-văzători, iar după absolvirea instituţiei menţionate a fost delegat să muncească în cadrul Societăţii orbilor din oraşul Basarabeasca, fiind cazat în cămin, în condiţii de trai insuportabile, într-o cameră cu o persoană necunoscută, pe care motiv a fost nevoit să convieţuiască în stradă. Menţionează că, s-a adresat Primăriei Basarabeasca cu cererea privind asigurarea cu spaţiu locativ, în rezultatul cărui fapt a fost informat că, în oraşul Basarabeasca cît şi în raionul Rîbniţa nu se edifică locuinţe sociale.

Totodată, i-a fost comunicat că, este înscris în lista de evidenţă a cetăţenilor care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de trai. Face referire că, s-a adresat repetat Primăriei Basarabeasca în anul 2013 şi respectiv în 2014 în rezultatul cărui fapt prin dispoziţia Primarului oraşului Basarabeasca din 06.02.2014 i-a fost refuzat în satisfacerea pretenţiilor înaintate. Consideră că, actul administrativ menţionat i-a provocat prejudiciu moral, motiv 1 din care solicită recunoaşterea ca ilegală şi neîntemeiată dispoziţia Primarului oraşului Basarabeasca din 06.02.2014 şi obligarea Primăriei Basarabeasca să-l asigure cu spaţiu locativ sau să transmită suma de bani necesară procurării unei locuinţe.

La data 05.05.2014 în procesul examinării pricinii în fond a modificat pretenţiile înaintate solicitând repararea prejudiciului moral cauzat, prin încasarea a cîte 30 de euro pentru fiecare zi începând cu 14.11.2013, asigurarea cu spaţiu locativ şi recunoaşterea ca fiind ilegală dispoziţia Primarului oraşului Basarabeasca din 06.02.2014. La data de 04.08.2014 Căldărari Zabar a depus cerere de modificare şi concretizare a pretenţiilor înaintate, renunţând astfel la pretenţia privind asigurarea cu spaţiu locativ, pe motiv că beneficiază de spaţiu locativ.

Totodată solicită încasarea în beneficiul său din contul Primăriei oraşului Basarabeasca cu titlu de reparare a prejudiciului moral suma de 30 euro pentru fiecare zi, începând cu ziua adresării către autoritatea publică locală -14.11.2013 şi până cînd necesitatea asigurării cu spaţiu locativ a decăzut- 21.07.2014, în total suma de 22780 euro, precum şi recunoaşterea ca fiind ilegală dispoziţia Primarului oraşului Basarabeasca din 06.02.2014. Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 08 august 2014 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. În motivarea soluţiei adoptate prima instanţă a concluzionat despre legalitatea actului administrativ contestat menţionând că, Căldărari Zabar a fost asigurat cu spaţiul locativ, pe cînd ultimul a refuzat să-l utilizeze, pe care motiv pretenţia privind repararea prejudiciului moral nu şi-a găsit justificare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 s-a respins apelul declarat de Căldărari Zabar şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 08 august 2014. Instanţa de apel a reiterat argumentele invocate de prima instanţă. La 23 februarie 2015 Căldărari Zabar a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată să fie admisă pe deplin. În motivarea cererii de recurs Căldărari Zabar a menţionat că, instanţa de apel nu a determinat pe deplin circumstanţele pricinii. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că, decizia recurată a fost adoptată de Curtea de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, pe care motiv recursul declarat la 23 februarie 2015 urmează a fi considerat ca fiind depus în termen. Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

2 (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii a fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel nu a determinat pe deplin circumstanţele pricinii, nu pot fi reţinute pe motiv că, circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că, Căldărari Zabar nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CtEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (caza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenta unuia din 3 temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Căldărari Zabar ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Căldărari Zabar se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4