2ra-253/16 — Asigurarea cu spaţiu locativ

prima instanţă – N. Corcea dosarul nr.2ra-253/16 instanţa de apel – N. Budăi, I. Muruianu, A. Panov ÎNCHEIERE 10 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Liubovi împotriva Primăriei mun. Chişinău şi Consiliului municipal Chişinău cu privire la obligarea asigurării cu spaţiu locativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Primăria mun.

Chişinău şi Consiliul municipal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 iulie 2015 c o n s t a t ă La 26 iulie 2013 Sîrbu Liubovi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la obligarea asigurării cu spaţiu locativ şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că de la vîrsta de 5 ani a rămas fără ocrotire părintească, fiind plasată în Casa de copii, apoi la şcoala internat de copii orfani din or. Bender, după care a absolvit Universitatea de stat „Ion Creangă”, activînd în calitate de profesoară din anul 1992. Indică că în anul 1992, s-a adresat către Pretura Ciocana, mun. Chişinău, precum şi către Primăria mun.

Chişinău, cu solicitarea de a i se acorda un spaţiu locativ. A fost luată la evidenţă de către Pretura Ciocana, mun. Chişinău pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai în rîndul persoanelor întoarse din orfelinat, sub nr. 1. În baza deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 12/20 din 11.06.1998, i s-a eliberat ordinul de repartiţie nr. 003637, pentru domicilierea permanentă în apartamentul nr.399, situat pe str. Piaţa Unirii Principatelor nr. 1, mun. Chişinău, însă mai tîrziu s-a depistat că în apartamentul nominalizat locuieşte o altă familie. Menţionează că ulterior, s-a adresat în instanţa de judecată cu cererea privind evacuarea persoanelor instalate în apartamentul nr. 399, însă prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 08 decembrie 2005, pretenţiile sale au fost respinse. La de 30 ianuarie 2006, a fost restabilită la evidenţa pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai, în rîndul persoanelor care s-au întors din instituţiile de stat, sub nr. 2. Susţine că din anul 2006, pînă în prezent nu i s-a acordat spaţiu locativ. Precizează reclamanta că la 11 iunie 2013 s-a adresat către Primăria mun. Chişinău cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat pe cale extrajudiciară să fie asigurată cu spaţiul locativ, dîndu-i-se răspuns că aceasta să află sub nr.2, în lista persoanelor revenite din orfelinat, cererea urmînd a fi examinată pe parcurs în funcţie de fondul locativ disponibil. Din cauza lipsei spaţiului locativ şi de teama ca va rămîne în stradă, reclamanta s-a adresat în instanţa de judecată, solicitînd obligarea asigurării cu spaţiul locativ şi repararea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 01 august 2014, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de către Sîrbu Liubovi către Primăria mun. Chişinău cu privire la obligarea asigurării cu spaţiu locativ şi repararea prejudiciului moral, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014 a fost admis apelul declarat de Sîrbu Liubovi. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 august 2014, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Liubovi către Primăria mun. Chişinău cu privire la obligarea asigurării cu spaţiu locativ şi repararea prejudiciului moral şi s-a emis o nouă hotărîre, prin care s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Liubovi.

S-a obligat Primăria, mun. Chişinău să o asigure cu spaţiu locativ pe Sîrbu Liubovi, în conformitate cu normele stabilite de legislaţia în vigoare. În rest cererea de chemare în judecată, s-a respins. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 aprilie 2015 a fost admis recursul declarat de Primăria mun. Chişinău. S-a casat integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 01 august 2014 şi s-a restituit pricina spre rejudecare la Judecătoria Centru mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 iulie 2015, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată depusă de către Sîrbu Liubovi şi s-a obligat Primăria mun.

Chişinău şi Consiliul municipal Chişinău să o asigure pe Sîrbu Liubovi cu spaţiu loctiv, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu încasarea din contul Primăriei mun. Chişinău şi Consiliului municipal Chişinău în beneficiul reclamantei a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de Primăria mun. Chişinău şi Consiliul municipal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 iulie 2015. La 02 decembrie 2015 Consiliul municipal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată.

Astfel invocă ilegalitatea deciziei instanţei de apel, precizînd că Sîrbu Liubovi îşi întemeiază cerinţele în baza art. 41 pct. 2) din Codul cu privire la Locuinţe al RM, care prevede că, încăperile de locuit se acordă fără rînd persoanelor, care s-au întors dintr-o instituţie de stat pentru copii, de la rude, tutore sau curator, dacă instalarea lor pe spaţiul locativ, ocupat mai înainte, este imposibilă, iar din materialele dosarului rezultă că la moment reclamanta este la evidenţă pentru asigurarea cu spaţiu locativ în cadrul Preturii sectorului Ciocana sub nr. 2. În acest context, menţionează recurentul că respectarea ordinii de succesiune este o condiţie obligatorie impusă de legislaţia locativă în vigoare, avînd drept scop echitarea şi protejarea drepturilor tuturor cetăţenilor şi astfel, acordarea unui spaţiu locativ în afara rîndului de succesiune, ar încălca drepturile altor cetăţeni aflaţi pe liste.

Mai indică recurentul că la examinarea pricinii în fond, Sîrbu Liubovi nu a demonstrat provenienţa suferinţelor psihice cauzate de Consiliul municipal Chişinău. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Consiliul municipal Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat