3ra-455/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: D. Suşchevici dosarul nr.3ra-455/15 instanţa de apel: D. Manole E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 28 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Inspectoratului General al Poliţiei, Ţurcanu Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bichir Artur împotriva Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea ordinului, restabilirea în funcţie şi obligarea perfectării contractului individual de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 09 decembrie 2013 Bichir Artur a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea ordinului, restabilirea în funcţie şi obligarea perfectării contractului individual de muncă.

În motivarea acţiunii a menţionat că, a activat în funcţia de ofiţer superior de investigaţii al Biroului crime grave al Serviciului poliţiei criminale al Secţiei investigaţii infracţiuni a Inspectoratului de poliţie Rîşcani al Direcţiei de poliţie mun. Chişinău a Inspectoratului General al Poliţiei (în continuare ofiţer superior de investigaţii al IP Rîşcani), iar prin ordinul nr. 164-ef din 08 mai 2013 emis de Inspectoratul General al Poliţiei, Bichir Artur a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din funcţia de ofiţer superior de investigaţii al IP Rîşcani. Afirmă că, prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 august 2013 s-a anulat ordinul nominalizat supra şi s-a restabilit în funcţia deţinută anterior, angajatorul întru executarea hotărîrii date emiţînd ordinul nr. 362-ef din 04 septembrie 2013 prin care a dispus restabilirea lui Bichir Artur în funcţia de ofiţer superior de investigaţii.

Angajatorul constatînd că, funcţia în care a fost restabilit Bichir Artur nu este vacantă prin acelaşi ordin a dispus numirea acestuia în funcţia de ofiţer de investigaţii al Biroului crime grave al Serviciului poliţiei criminale al Secţiei investigaţii infracţiuni a Inspectoratului de poliţie Rîşcani al Direcţiei de poliţie mun. Chişinău a Inspectoratului General al Poliţiei. Precizează că, la data de 13 octombrie 2013 Curtea de Apel Chişinău a casat 1 hotărîrea Judecătoriei mun. Chişinău din 02 august 2013 şi a pronunţat o nouă hotărîre de respingere a acţiunii.

Iar la 08 noiembrie 2013 prin ordinul nr. 466-ef emis de Inspectoratul General al Poliţiei s-a abrogat ordinul nr. 362-ef din 04 septembrie 2013. Susţine că, ordinul nr. 466-ef din 08 noiembrie 2013 i-a fost adus la cunoştinţă în ziua emiterii, însă nu i s-a comunicat despre faptul că este concediat din funcţia de ofiţer de investigaţii continuînd să-şi exercite funcţia pînă la data de 26 noiembrie 2013. Consideră că, nu a fost concediat din funcţia de ofiţer de investigaţii şi nici nu i s-a perfectat contract individual de muncă în condiţiile în care a fost admis la muncă prin ce i se îngrădeşte dreptul la muncă.

Solicită anularea ordinului nr. 466-ef din 08 noiembrie 2013 emis de Inspectoratul General al Poliţiei, constatarea încheierii pe perioadă nedeterminată a contractului individual de muncă între Inspectoratul General al Poliţiei şi Bichir Artur în calitate de angajat în funcţia de ofiţer de investigaţii al Biroului crime grave al Serviciului poliţiei criminale al Secţiei investigaţii infracţiuni a Inspectoratului de poliţie Rîşcani al Direcţiei de poliţie mun. Chişinău a Inspectoratului General al Poliţiei cu restabilirea în această funcţie, obligarea Inspectoratului General al Poliţiei de a perfecta în formă scrisă contractul individual de muncă privind angajarea în funcţia de ofiţer de investigaţii, încasarea din contul Inspectoratului General al Poliţiei în beneficiul său a salariului pentru absenţă forţată de la serviciu în mărimea salariului mediu şi repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 aprilie 2014 s-a refuzat în admiterea cerinţelor lui Bichir Artur către Inspectoratul General al Poliţiei privind anularea ordinului nr. 466-ef din 08 noiembrie 2013 cu privire la abrogarea ordinului de repunere în unele drepturi ale lui Bichir Artur, restabilirea în funcţie, perfectarea contractului individual de muncă, începînd cu data de 04 septembrie 2013, încasarea salariului mediu pentru absenţă forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral ca neîntemeiată. Instanţa a stabilit că, Bichir Artur a fost concediat din funcţie în corespundere cu prevederile Codului Muncii şi întru executarea hotărîrii judecătoreşti, iar prin declaraţiile date de dînsul acesta a confirmat faptul că este de acord cu funcţia propusă de ofiţer de investigaţii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2014 s-a admis apelul declarat de Bichir Artur, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 aprilie 2014 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea, s-a anulat ordinul nr. 466-ef din 08.11.2013 cu privire la abrogarea ordinului de repunere în unele drepturi a lui Bichir Artur, s-a constatat ca fiind încheiat pe termen nedeterminat contractul individual de muncă între Inspectoratul General al Poliţiei şi Bichir Artur în calitate de angajat în funcţia de ofiţer de investigaţii al Biroului crime grave al Serviciului poliţiei criminale al Secţiei investigaţii infracţiuni a Inspectoratului de poliţie Rîşcani al Direcţiei de poliţie mun.

Chişinău a Inspectoratului General al Poliţiei, gradul de locotenent-colonel de poliţie începînd cu 04 septembrie 2013, s-a restabilit Bichir Artur în funcţia de ofiţer de investigaţii al Biroului crime grave al Serviciului poliţiei criminale al Secţiei investigaţii infracţiuni a Inspectoratului de poliţie Rîşcani al Direcţiei de poliţie mun. Chişinău a Inspectoratului General al Poliţiei, s-a obligat Inspectoratul General al Poliţiei să perfecteze în formă scrisă contractul individual de muncă privind angajarea în funcţia de ofiţer de investigaţii al Biroului crime grave al Serviciului poliţiei criminale al Secţiei investigaţii infracţiuni a Inspectoratului de poliţie Rîşcani al Direcţiei de poliţie mun.

Chişinău a Inspectoratului General al Poliţiei, s-a încasat din contul Inspectoratului 2 General al Poliţiei în beneficiul lui Bichir Artur salariul pentru absenţă forţată de la muncă pentru perioada 08.11.2013-12.12.2014 în mărime de 73834,41 lei, cu menţiunea că, hotărîrea judecătorească în partea restabilirii lui Bichir Artur în funcţia de ofiţer de investigaţii al Biroului crime grave al Serviciului poliţiei criminale al Secţiei investigaţii infracţiuni a Inspectoratului de poliţie Rîşcani al Direcţiei de poliţie mun. Chişinău a Inspectoratului General al Poliţiei, în gradul de locotenent-colonel de poliţie şi încasarea unui salariu mediu lunar în mărime de 5597,57 lei se execută imediat.

Instanţa de apel în motivarea concluziei sale a menţionat că, concedierea lui Bichir Artur din funcţia de ofiţer de investigaţii putea fi dispusă doar în condiţiile prevăzute de lege şi numai în situaţia în care ar fi existat premise legale, exhaustiv reglementate de Codul Muncii şi de Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului de încetare a contractului individual de muncă.

S-a conchis că, ordinul Inspectoratului General al Poliţiei nr. 466-ef din 08.11.2013 în partea în care se pretinde că a fost concediat din funcţia de ofiţer de investigaţii este pasibil anulării or, acesta a fost emis în temeiul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013 care a fost pronunţată în legătură cu un litigiu de drept privind funcţia de ofiţer superior de investigaţii şi nicidecum cu privire la funcţia de ofiţer de investigaţii al Serviciului poliţiei criminale al Secţiei Investigaţii a Inspectoratului de poliţie Rîşcani al Direcţiei de poliţie mun. Chişinău a Inspectoratului General al Poliţiei. Instanţa a stabilit că, între Inspectoratul General al Poliţiei şi Bichir Artur nu a fost încheiat un contract individual de muncă, iar ţinînd cont de faptul că Bichir Artur a fost admis la muncă, s-a obligat angajatorul de a perfecta contract individual de muncă.

La data de 10 februarie 2015 reprezentantul Inspectoratului General al Poliţiei, Ţurcanu Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, hotărîrea primei instanţe este legală şi întemeiată, iar decizia recurată este contradictorie, totodată precizînd că, la caz, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea.

Afirmă că, instanţa de apel a dat apreciere numai argumentelor menţionate de către Bichir Artur considerîndu-le ca fiind întemeiate, a ignorat faptul că ordinul contestat de Bichir Artur a fost emis de angajator în vederea executării deciziei Curţii de Apel Chişinău 31 octombrie 2013. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 3 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, decizia recurată este contradictorie, iar instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea poartă un caracter declarativ şi nu sunt susceptibile să denote caracterul ilegal al deciziei recurate. Cu referire la alegaţiile recurentului precum că, instanţa de apel a dat apreciere numai argumentelor menţionate de către Bichir Artur considerîndu-le ca fiind întemeiate şi a ignorat faptul că ordinul contestat de Bichir Artur a fost emis de angajator în vederea executării deciziei Curţii de Apel Chişinău 31 octombrie 2013 nu reprezintă temei de declarare a recursului şi nu pot fi reţinute.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar 4 argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Inspectoratului General al Poliţiei, Ţurcanu Sergiu ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul Inspectoratului General al Poliţiei, Ţurcanu Sergiu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 5