3ra-478/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr. 3ra-478/15 instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun DECIZIE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „NBU-Proiect” către Inspectoratul Fiscal pe mun. Chişinău şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău şi casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 februarie 2014, în partea prin care s-a dispus anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 526 din 02 iulie 2013 şi în partea prin care s-a dispus încasarea de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „NBU-Proiect” a prejudiciului moral în sumă de 1000 lei, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de respingere ca neîntemeiate a capetelor de cerere nominalizate. S-a modificat hotărârea suplimentară, emisă de instanţa de fond în această pricină la data de 03 martie 2014, micşorând de la 10000 lei până la 5000 lei suma dispusă spre încasare de la Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „NBU Proiect” cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică constată: La 22 mai 2013, SRL „NBU–Proiect” a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS pe mun. Chişinău privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei cauzat în baza actelor administrative. În motivarea acţiunii a indicat că la 20 martie 2013 contabilului SRL „NBU–Proiect” i-a fost prezentat sub semnătură Actul de control nr. 5-660057 / 3-510461 din 19 martie 2013 întocmit de IFS pe mun.

Chişinău, în urma căruia s-a constatat: - diminuarea venitului impozabil pentru perioada anului 2011 cu 13231 lei; 1 - încălcarea prevederilor art. 83 alin. (1), art. 187 ale Codului fiscal prin prezentarea eronată a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit pentru perioada anului 2011; - diminuarea taxei pe valoarea adăugată cu 120045 lei; - încălcarea prevederilor art. 8 p. 2 lit. c) a Codului fiscal prin întocmirea incompletă şi neconformă a declaraţiei TVA pentru perioada fiscală lunară; - încălcarea prevederilor art. 10 alin. (5) a Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi prin încălcarea modului de achitare cu furnizorii prin intermediari în sumă de 204800 lei. Relatează că la 05 aprilie 2013 a depus dezacordul la actul de control, însă IFS pe mun.

Chişinău a emis decizia din 09 aprilie 2013 în care a transcris fără modificări concluziile din actul de control din 19 martie 2013 şi a decis a încasa la buget 120045 lei taxă pe valoare adăugată suplimentar la cea achitată de recurent, 5606 lei majorare de întârziere pe TVA, 1985 lei amendă pentru diminuarea venitului impozabil pentru perioada anului 2011, 36014 lei amendă pentru diminuarea TVA aferentă bugetului, 1000 lei amendă pentru întocmirea neconformă a patru declaraţii pe TVA şi declaraţiei pe impozitul pe venit pe anul 2011; 5000 lei amendă pentru întocmirea neconformă a cinci declaraţii pe TVA şi 20480 lei sancţiune pecuniară pentru achitare cu furnizorii prin intermediari conform art. 10 alin. (5) al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi - iar în total IFS pe mun.

Chişinău a penalizat SRL „NBU–Proiect” cu suma de 190130 lei. Indică că fără a dispune de documente confirmative şi anume fără ca foile de parcurs completate de SRL „NBU–Proiect” să conţină informaţii ce ţine de parcursurile efectuate de angajaţii SRL „NBU–Proiect”, IFS pe mun. Chişinău a ajuns la concluziile că SRL „NBU–Proiect” a diminuat venitul impozabil pe perioada anului 2011 cu suma de 13231 lei şi prezentarea eronată a declaraţiei privind impozitul pe venit pe acelaşi an. Pentru a ajunge la această concluzie IFS pe mun. Chişinău a indicat că a stabilit o divergenţă între suma determinată de venitul impozabil pentru anul 2011 de 222013 lei şi suma „constatată prin control” de 235243 lei, datorată includerii contrar art. 24 alin. (10) al Codului fiscal al RM de către SRL „NBU–Proiect” la deduceri în scopuri fiscale a preţului produselor petroliere în sumă de 13231 lei.

La fel IFS pe mun. Chişinău, consideră că prin faptă SRL „NBU–Proiect” a încălcat prevederile art. 83 alin. (1) şi 187 ale Codului fiscal. Menţionează că în anul 2011 SRL „NBU–Proiect”, a achiziţionat produse petroliere de la companii cunoscute şi autorizate în domeniul respectiv cum ar fi „Lukoil-Moldova”, „Petrom-Moldova”, „Bemol Retail”, pentru produsele respective a achitat integral cu respectarea legislaţiei în vigoare din mijloacele financiare ale întreprinderii. Aceste fapte au fost verificate şi nu sunt contrazise de IFS pe mun. Chişinău în Act. Mai menţionează că IFS pe mun. Chişinău, nu a contestat nici faptul completării de către SRL „NBU–Proiect”, a foilor de parcurs pentru fiecare lună şi mijloc de transport.

Iar, faptul îndeplinirii ne-depline a părţii verso a foilor de parcurs nu poate fi nicidecum tratat ca includere la deduceri a unor sume contrar prevederilor Codului fiscal. 2 Invocă prevederile art. 24 alin. (10) Cod fiscal ce reglementează dreptul contribuabilului de a deduce cheltuielile neconfirmate documentar, iar în acest caz cheltuielile suportate de SRL „NBU–Proiect” pentru procurarea de combustibil au fost confirmate cu documente justificative, facturile fiscale eliberate de furnizorii respectivi verificate şi de IFS pe mun. Chişinău. Totodată, a comunicat că în anul 2011 impozitul pe venit pentru persoane juridice era fixat la cota 0 %, ceea ce suplimentar argumentează ilegalitatea constatărilor IFS pe mun.

Chişinău. Relatează că referitor la a treia concluzie şi a patra concluzie a IFS pe mun. Chişinău şi anume diminuarea taxei pe valoarea adăugată cu 120045 lei şi întocmirea incompletă şi neconformă a declaraţiei privind TVA pentru perioada fiscală noiembrie 2011, aprilie 2012, mai 2012, iulie 2012, august 2012, septembrie 2012, octombrie 2012, noiembrie 2012 şi decembrie 2012, IFS pe mun. Chişinău a ajuns la concluzia dată bazându-se pe mai multe încălcări, acestea fiind: 1. „încălcări” ce ţin de trecerea în cont a TVA pe bunurile procurate de la agentul economic „Sport-LL” SRL. În această privinţă IFS pe mun. Chişinău, a constat că „Sport–LL” SRL a livrat către SRL „NBU–Proiect” în luna decembrie 2012 bunuri, TVA din care a constituit 43428 lei.

IFS pe mun. Chişinău, a considerat că suma TVA trecută în cont pentru luna decembrie 2012 a fost neîntemeiat atribuită la decontări, deoarece „Sport–LL” SRL nu a prezentat declaraţie privind TVA pe luna decembrie 2012 şi nu a achitat TVA respectiv. Prin această inacţiune a unui alt contragent decât reclamantul, pârâtul consideră că SRL „NBU–Proiect” a comis încălcarea ce constă din ne-respectarea prevederilor art. 101 alin. (1), art. 102 alin. (1) şi art. 115 Cod fiscal. Face referire la art. 231 alin. (1) al Codului fiscal ce reglementează că tragerea la răspundere pentru încălcare locală înseamnă aplicarea de către organul fiscal, în condiţiile prevăzute de legislaţia fiscală, a unor sancţiuni faţă de persoanele care au săvârşit încălcări fiscale.

Astfel, organul fiscal are dreptul să aplice sancţiuni fiscale anume contribuabilului care săvârşeşte încălcarea fiscală şi nu poate aplica sancţiuni fiscale altui contribuabil. Respectiv, nedepunerea declaraţiei de TVA şi neachitarea de TVA de către „Sport–LL” SRL nu poate constitui temei de a considera că SRL „NBU–Proiect” a săvârşit o încălcare fiscală. Suplimentar menţionează că IFS pe mun. Chişinău, a verificat documentele justificative pentru tranzacţiile efectuate de SRL „NBU–Proiect” cu „Sport–LL” SRL. Toate operaţiile au fost reflectate în declaraţia SRL „NBU–Proiect” de TVA depusă la IFS cât şi în registrele de procurări a reclamantului. 2. „încălcări” ce ţin de trecerea în cont a TVA pe serviciile procurate de la agentul economic „Costi-Luca” SRL.

Invocă că IFS pe mun. Chişinău, a constatat că SRL „NBU–Proiect”, a beneficiat de servicii de transport de la „Costi-Luca” SRL în sumă de 252380 lei, din care TVA 42063 lei pe care le-a trecut în cont la achitări cu bugetul. IFS pe mun. Chişinău, a indicat că „Costi–Luca” SRL nu a depus declaraţie TVA şi nici nu a achitat TVA pe luna octombrie 2012 şi precum că SRL „NBU–Proiect” nu dispune de foi de parcurs care confirmă prestarea serviciilor de transport. 3 Reiterează că argumentele prezentate la „încălcarea” privind operaţiile efectuate cu „Sport–LL” SRL, şi anume – răspunderea fiscală este individuală şi pentru încălcări fiscale răspunde contribuabilul care le săvârşeşte.

Mai mult ca atât, referitor la categoriile de încălcări indicate în pct. a şi b, menţionează că art. 102 alin. (1) al Codului fiscal prevede că în cazul achitării TVA la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi conform art. 112 li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitată furnizorilor plătitori ai TVA pe valorile materiale, serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Acest articol şi constituie temeiul trecerii în cont a TVA achitată furnizorilor. Susţine că IFS pe mun. Chişinău în act face incorect referire la a doua propoziţie din art. 102 alin. (1) Cod fiscal - referitor la trecerea în cont a TVA pe valorile şi serviciile importate - şi art. 115 al Codului fiscal - prevederi legale care nu se atribuie şi nu pot fi aplicate cazului dat.

3. „încălcări” ce ţin de trecerea în cont a TVA pe combustibil în anul 2011 şi 2012. Remarcă că faptul îndeplinirii nedepline a foilor de parcurs de către SRL „NBU–Proiect” nu poate fi tratat ca includere la deduceri sau trecere în cont a unor sume contrar prevederilor CF. Toate sumele trecute în cont pe TVA au fost incluse în baza prevederilor art. 102 alin. (1) Cod fiscal.

Face referire la prevederile art. 10 alin. (5) al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi din 03 ianuarie 1992 care stipulează că faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi formă de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100000 de lei lunar, în baza obligaţiilor lor financiare, încălcând modul stabilit de decontare prin virament, precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari, indiferent de suma decontării efectuate, organele Serviciului Fiscal de Stat, aplică sancţiuni pecuniare în proporţie de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la bugetul de stat.

Menţionează că pentru a constata încălcarea acestei prevederi organul fiscal urma să constate achitarea în numerar a unei sume de peste 100000 lei pe parcursul unei luni sau achitarea unei sume de către SRL „NBU–Proiect” unui furnizor cu trecerea banilor prin unul sau mai mulţi intermediari. Mai invocă că IFS pe mun. Chişinău, a considerat că SRL „NBU–Proiect” s-a achitat cu „Costi-Luca” SRL prin intermediari, dar nu a indicat prin care intermediari au trecut banii, indicând doar că consideră că achitarea a fost făcută prin intermediari, deoarece SRL „NBU–Proiect” a încheiat cu compania „Igor Cris Lux” SRL un contract de preluare a datoriei. Accentuează că pe operaţiile cu „Costi-Luca” SRL, SRL „NBU–Proiect” nu a efectuat decontări, iar obligaţia faţă de „Costi-Luca” SRL a fost stinsă parţial în conformitate cu prevederile art. 642 şi art. 662 ale Codului civil al RM.

Însăşi contractul de preluare a datoriei ca instrument juridic prin care poate fi stinsă o obligaţie este prevăzut de art. 567 - 571 ale Codului civil al RM şi este o operaţie perfect legală. Relatează că reieşind din prevederile art. 231, 238 şi 253 - 263 ale Codului fiscal pentru a considera o acţiune sau inacţiune a contribuabilului ca încălcare fiscală şi pentru a aplica sancţiuni fiscale pentru acestea este necesar ca organul 4 fiscal să constate şi să probeze o încălcare fiscală inclusă în capitolul 15 al titlului V al Codului fiscal cu sau fără aplicarea sancţiunilor în limitele indicate la articolele art. 253 - 263 ale Codului fiscal. Respectiv, dacă o faptă pretinsă de organul fiscal ca săvârşită de contribuabil nu se include în art. 253 - 263 ale Codului fiscal, aceasta nu constituie încălcare fiscală pentru care organul fiscal să poată aplica sancţiuni fiscale.

Iar, odată ce nici una din încălcările fiscale enumerate în partea de concluzii a actului de control nu este inclusă ca încălcare fiscală în capitolul 15 al titlului V al Codului fiscal, rezultă că constatarea acestora ca încălcări fiscale este ilegală şi urmează a fie anulată şi că pentru încălcările respective nu pot fi aplicate sancţiuni fiscale, iar cazul referitor la încălcările fiscale menţionate urma să fie încheiat fără examinare conform art. 240 al Cod fiscal, deoarece SRL „NBU–Proiect” nu a comis încălcări fiscale. Susţine că ilegalitatea deciziei din 09 aprilie 2013 redă exact conţinutul Actului din 19 martie 2013. Atât încălcările pretinse, cât şi argumentările acestora şi sancţiunile fiscale sunt toate întemeiate pe constatările din Act, care reieşind din cele enunţate mai sus este ilegal.

Indică că la 23 aprilie 2013 a depus contestaţie, iar de la data depunerii contestaţiei au trecut 30 zile şi nici până la depunerea cererii de chemare în judecată IFS pe mun. Chişinău, nu a dat un răspuns asupra contestaţiei. Iar, după data adoptării deciziei fără a aştepta o soluţie asupra contestaţiei IFS pe mun. Chişinău a interpelat Oficiul Fiscal s. Ciocana pentru a iniţia executarea forţată a sumelor dispuse spre încasare. La 15 mai 2013 DAF sec. Ciocana a informat SRL „NBU–Proiect” privind iniţierea procedurilor de executare forţată şi a solicitat lista mijloacelor fixe a întreprinderii pentru a le comercializa. Invocă că prin acţiunile indicate reclamantului i se cauzează prejudiciu material şi moral.

Prejudiciul moral constă din suferinţele psihice cauzate proprietarilor şi administratorului SRL „NBU–Proiect” atât prin emiterea deciziei din 09 aprilie 2013 cât şi prin acţiunile pârâtului de impunere a exproprierii forţate a unor sume de bani proprietatea acestora în baza deciziei IFS pe mun. Chişinău. Solicită încasarea din contul pârâtului a sumei de 10000 lei estimată ca prejudiciu moral cauzat în baza actelor administrative a IFS pe mun. Chişinău. La 24 mai 2013 SRL „NBU–Proiect” a depus cerere de concretizare a cererii de chemare în judecată prin care solicită admiterea cererii de chemare în judecată, anularea deciziei nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 şi a actului de control 5-660057 / 3-510461 din 19 martie 2013, încasarea din contul pârâtului a sumei de 10000 lei prejudiciu moral cauzat în baza actelor administrative a pârâtului.

La 08 iulie 2013 SRL „NBU–Proiect”, a depus cerere suplimentară la cererea de chemare în judecată privind anularea deciziei nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 şi a actului de control 5-660057 / 3-510461 din 19 martie 2013, încasarea din contul pârâtului a sumei de 10000 lei prejudiciu moral cauzat în baza actelor administrative a pârâtului IFS pe mun. Chişinău, atragerea în proces în calitate de copârât Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi anularea ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 539 din 22 mai 2013. În motivarea cererii suplimentare a indicat că după depunerea cererii de chemare în judecată a primit de la IFS pe mun. Chişinău înştiinţare prin care a fost 5 informat că IFPS a instituit un post fiscal mobil la reclamant care este gestionat de DGCF a IF pe mun.

Chişinău. Susţine că la 23 mai 2013 DGCF a IF pe mun. Chişinău în baza ordinului IFPS a ridicat de la reclamant toate blanchetele de facturi, inclusiv singura blanchetă deţinută la acea dată de către SRL „NBU–Proiect”. Menţionează că până la epuizarea de stoc de blanchete de facturi Inspectoratul Fiscal nu eliberează blanchete noi, iar în urma a mai multor adresări către IF, nu i-a eliberat nici o blanchetă de facturi timp de mai mult de o lună. Iar, la 06 iunie 2013 reclamantul a depus cerere la DGCF a IF pe mun. Chişinău prin care la fel a solicitat restituirea de urgenţă a blanchetelor de facturi, indicând că prin deţinerea acestora IF blochează activitatea reclamantului. Or, pentru a elibera mărfuri sau servicii reclamantul are nevoie de blanchete de facturi.

Mai relatează că la 27 iunie 2013 SRL „NBU–Proiect”, a adunat şi a prezentat un set de documente argumentând că clienţii săi SRL „Chişinău - Gaz” şi SA „RED Union Fenosa” solicită eliberarea facturilor pentru serviciile prestate de SRL „NBU–Proiect” şi a solicitat Inspectoratului Fiscal să-i elibereze urgent blanchetă de factură. Însă neluând în consideraţie cererea depusă şi faptul că din data depunerii au trecut mai mult de 10 zile, IF nu i-a eliberat SRL „NBU – Proiect” nici o blanchetă de factură. Susţine că luând în consideraţie cele indicate mai sus postul fiscal a fost creat cu scopul de a bloca activitatea SRL „NBU–Proiect”. Relatează că la 06 iunie 2013 s-a adresat la IFPS cu cerere / contestaţie prin care a solicitat anularea ordinului prin care a fost instituit postul fiscal la întreprindere, având în vedere că IFS pe mun.

Chişinău profitând de ordin blochează activitatea reclamantului. Mai indică că după examinarea contestaţiei au trecut 5 zile, iar IFPS nu a eliberat reclamantului careva răspuns sau decizie pe contestaţia depusă. La fel menţionează că IFS pe mun.

Chişinău sau IFPS nu a prezentat lui SRL „NBU–Proiect” careva anexă la ordin sau regulament special de funcţionare a postului fiscal instituit la companie, iar reieşind din conţinutul ordinului la pct. 3 se indică că „Postul fiscal va funcţiona conform „Regulamentului-cadru” privind principiile generale de instituire şi funcţionare a posturilor fiscale” aprobat prin Ordinul IFPS nr. 295 din 26 aprilie 2011 şi regulamentul special, anexă la prezentul ordin.” La fel face referire şi la prevederile pct. III lit. a) alin. (6) din Regulamentul cadru privind principiile generale de instituire şi funcţionare a posturilor fiscale aprobat prin ordinul nr. 295 din 26 aprilie 2011 a IFPS, ce stipulează toată activitatea postului fiscal, atât în ansamblu cât şi în situaţii anumite, urmează să se producă fără a provoca deranjuri contribuabilului şi fără perturbarea activităţii acestuia.

Astfel, menţionează că ridicarea blanchetelor de facturi şi neeliberarea acestora la cerere înseamnă pentru companie imposibilitatea de eliberare a mărfurilor şi serviciilor, deci blocarea activităţii ce este o perturbare majoră. Suplimentar a relatat că o copie a ordinului, SRL „NBU–Proiect” l-a primit la 02 iulie 2013, deci după 40 zile de la data emiterii şi după 25 zile din depunerii contestaţiei. Iar, la 04 iulie 2013 IFS pe mun. Chişinău a prezentat lui SRL „NBU–Proiect” înştiinţare de prelungire a activităţii postului fiscal fără a 6 indica temeiuri sau motive pentru prelungire, ceea ce confirmă că Inspectoratul Fiscal are scopul de a bloca activitatea companiei. Solicită anularea deciziei nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 şi a actului de control 5-660057 / 3-510461 din 19 martie 2013, încasarea din contul pârâtului a sumei de 10000 lei prejudiciu moral cauzat în baza actelor administrative a pârâtului IFS pe mun.

Chişinău, atragerea în proces în calitate de copârât Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi anularea ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 539 din 22 mai 2013. Ulterior la 08 iulie 2013 SRL „NBU–Proiect”, a mai depus o cerere suplimentară la cererea de chemare în judecată privind anularea deciziei nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 şi a actului de control 5-660057 / 3-510461 din 19 martie 2013, încasarea din contul pârâtului a sumei de 10000 lei prejudiciu moral cauzat în baza actelor administrative a pârâtului IFS pe mun. Chişinău, anularea deciziei IFS pe mun. Chişinău nr. 526 din 02 iulie 2013 pe marginea contestaţiei contra deciziei nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 şi a actului de control 5-660057 / 3-510461 din 19 martie 2013, anularea ordinului IFPS nr. 539 din 22 mai 2013 şi anularea deciziei IFPS nr. 325 din 03 iulie 2013 pe marginea contestaţiei contra ordinului IFPS nr. 539 din 22 mai 2013. La 27 decembrie 2013 Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău a emis o încheiere prin care s-a dispus separarea într-un proces aparte, pretenţiile SRL „NBU–Proiect” împotriva IFPS cu privire la anularea ordinului nr. 539 din 22 mai 2013 şi a deciziei nr. 325 din 03 iulie 2013, în alt complet de judecată. La 03 februarie 2014 SRL „NBU–Proiect”, a mai depus o cerere suplimentară la cererea de chemare în judecată privind anularea deciziei nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 şi a actului de control 5-660057 / 3-510461 din 19 martie 2013, încasarea din contul pârâtului a sumei de 10000 lei prejudiciu moral cauzat în baza actelor administrative a pârâtului IFS pe mun. Chişinău, anularea deciziei IFS pe mun. Chişinău nr. 526 din 02 iulie 2013 pe marginea contestaţiei contra deciziei nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 şi a actului de control 5-660057 / 3-510461 din 19 martie 2013 cât şi încasarea din contul IFS pe mun.

Chişinău a sumei de 10000 lei cheltuieli de asistenţă juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău a fost admisă parţial acţiunea, au fost anulate decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 şi decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 526 din 02 iulie 2013 şi încasate din contul IFS pe mun. Chişinău în beneficiul SRL „NBU–Proiect” cu titlu de prejudiciu moral suma de 1000 lei. La 03 martie 2014 Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău a emis hotărâre suplimentară la cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „NBU–Proiect” împotriva IFS pe mun. Chişinău privind anularea actelor, prin care a fost încasat din contul IFS pe mun. Chişinău în beneficiul SRL „NBU– Proiect” cu titlu de cheltuieli de judecată formate din acordarea asistenţei juridice suma de 10000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2014, a fost admis apelul declarat de IFS pe mun. Chişinău şi casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 februarie 2014, în partea prin care s-a dispus anularea deciziei IFS pe mun. Chişinău nr. 526 din 02 iulie 2013 şi în partea prin care s-a dispus încasarea de la IFS pe mun. Chişinău a prejudiciului moral în sumă de 1000 7 lei, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de respingere ca neîntemeiate a capetelor de cerere nominalizate. Modificată hotărârea suplimentară din 03 martie 2014, micşorând de la 10000 lei până la 5000 lei suma dispusă spre încasare de la IFS pe mun. Chişinău cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică.

La 04 februarie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2014 solicitând admiterea acestuia casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă acţiunea ca nefondată. În motivarea recursului a invocat că soluţia dată de instanţa de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii juridice, a obiectului în litigiu, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă şi certă a situaţiei de fapt şi de drept. Indică că în cadrul examinării cauzei, instanţa greşit a interpretat prevederile art. 24 alin. (10) din Codul fiscal, care stipulează că, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, neconfirmate documentar, în mărime de 0,2 % din venitul impozabil.

Face referire la prevederile art. 19 din Legea contabilităţii nr. H 3 - XVI din 27 aprilie 2007, care prevede că faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare. Documentele primare sunt o confirmare documentară pe suport de hârtie sau în formă electronică care justifică efectuarea operaţiunii economice, acordă dreptul de a efectua sau certifica producerea unui eveniment şi care trebuie să conţină anumite elemente obligatorii.

Menţionează că potrivit Nomenclatorului formularelor tipizate de documente primare cu regim special, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 294 din 17 martie 1998 „Cu privire la executarea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 406 – II din 23 decembrie 1997”, foaia de parcurs pentru autoturisme este un document primar cu regim special, modalitatea completării căreia este stabilită în Instrucţiunea privind completarea şi prelucrarea foii de parcurs pentru autoturisme, aprobată prin ordinul Departamentului Analize Statistice şi Sociologie al RM nr. 108 din 17 decembrie 1998. Invocă că la efectuarea controlului nu au fost prezentate careva documente ce ar confirma utilizarea combustibilului în activitatea desfăşurată, fiind prezentat doar registrul actelor de predare - primire a proiectelor în perioada septembrie 2011 - decembrie 2012 şi copiile actelor de predare-primire a producţiei tehnico-ştiinţifice pentru serviciile prestate la diferite obiecte, respectiv argumentelor invocate nu le-au fost dată o apreciere corectă.

Consideră că la adoptarea hotărârii, instanţele nu au ţinut cont că în perioada fiscală L/10/2012 SRL „NBU-Proiect” a înregistrat procurări de servicii de transport de la SRL „Costi Luca”, în valoare de 252380 lei. Datoria în sumă de 252380 lei faţă de SRL „Costi Luca” a fost cesionată în baza contractului de cesiune nr. 02 din 20 noiembrie 2012 către SC „Igor Cris Lux” SRL. Invocă că SRL „NBU–Proiect” a achitat suma de 204800 lei întreprinderii SC „Igor Cris Lux” SRL conform ordinelor de plată nr. 186 din 07 noiembrie 2012 şi nr. 188 din 16 noiembrie 2012. Susţine că SRL „Costi Luca” nu-şi onorează obligaţiile faţă de buget, a fost anulată ca plătitor al TVA la 05 noiembrie 2012 şi a fost inclusă în lista 8 întreprinderilor delincvente la data de 11 ianuarie 2013. Totodată, începând cu perioada fiscală L/09/2012 SRL „Costi Luca” nu prezintă declaraţiile privind TVA, prin ce nu-şi îndeplineşte obligaţiunea sa conform legislaţiei în vigoare.

Indică că în perioada fiscală L/12/2012 SRL „NBU–Proiect” a înregistrat procurări de mărfuri de la SRL „Sport LL” în valoare totală de 260567 lei. Datoria faţă de SRL „Sport LL” a fost achitată în numerar de 164567 lei şi prin livrare de mărfuri în sumă de 96000 lei. Afirmă că SRL „Sport LL”, nu-şi onorează obligaţiile faţă de buget, a fost anulată ca plătitor al TVA la 04 ianuarie 2013 şi a fost inclusă în lista întreprinderilor delincvente la data de 11 martie 2013. Totodată, începând cu perioada fiscală L/11/2012, SRL „Sport LL”, nu prezintă declaraţiile privind TVA, prin ce nu-şi îndeplineşte obligaţiunea sa conform legislaţiei în vigoare. Relatează că pe parcursul perioadei supuse controlului, SRL „NBU-Proiect” a trecut în cont TVA în sumă de 69549 lei, aferentă procurărilor de combustibil în lipsa documentelor ce confirmă utilizarea acestuia în activitatea de întreprinzător, respectiv prin control suma TVA a fost exclusă din trecerea în cont.

Intimatul nu a prezentat la examinarea contestaţiei, cât şi în prima instanţă şi instanţa de apel careva documente ce ar confirma utilizarea combustibilului în activitatea desfăşurată, prezentând atât în cadrul efectuării controlului cât şi în cadrul examinării cauzei doar foile de parcurs îndeplinite incomplet, nefiind indicate informaţii privind punctul de plecare, punctul de sosire, timpul de plecare şi timpul de sosire, distanţa parcursă, fiind încălcate prevederile Instrucţiunii privind completarea şi prelucrarea foii de parcurs pentru autoturisme, aprobate prin Ordinul Departamentului Analize Statistice şi Sociologie al RM nr.108 din 17 decembrie 1998, precum şi prevederile art. 24 din Codul fiscal.

Menţionează că noţiunea de „intermediar”, conform prevederilor art. 10 pct. 5 alin. (3) al Legii nr. 845 - XII din 03 ianuarie 1992, semnifică persoana căreia o altă persoană i-a plătit o sumă de bani, în numerar sau prin virament, neavând către aceasta obligaţii financiare directe. Astfel, întrucât în cadrul controlului efectuat de către IFS pe mun. Chişinău, s-a constatat că SRL „NBU–Proiect” a transferat în contul SRL „Igor Cris Lux” mijloace băneşti în sumă de 204800 lei, faţă de care nu a avut obligaţii financiare directe, apărute în baza contractelor de preluare a datoriei, ceia ce contravine prevederilor art. 10 pct. 5 al Legii RM nr. 845 - XII din 03 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, acesteia i-au fost aplicate sancţiuni pecuniare în sumă de 20480 lei.

Consideră că, instanţa neîntemeiat şi exagerat a dispus încasarea din contul IFS pe mun. Chişinău, a sumei de 5000 lei cu titlul de cheltuieli de asistenţă juridice.

Intimatul, nu a prezentat probe care să confirme că cheltuielile respective au fost reale, necesare şi rezonabile, după cum prevede pct. 12 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr. 6 din 24 decembrie 2012, privind modificarea şi completarea Hotărârii explicative „Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei despre încasarea cheltuielilor de judecată în cauzele civile", nr. 25 din 28 iunie 2004. Mai susţine că instanţa de apel, la emiterea deciziei din 02 decembrie 2014, nu a dispus de probe pertinente, care ar justifica cheltuielile de asistenţă juridică invocate de intimat spre exemplu: lista detaliată a actelor/acţiunilor efectuate de 9 avocat, timpul şi munca depusă de către avocat, faptul în ce măsură munca avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare, listă detaliată a actelor şi acţiunilor efectuate de avocat şi a timpului aferent acestora, experienţa, reputaţia şi abilitatea avocatului.

Prin referinţa depusă la data de 27 martie 2015, intimatul SRL „NBU– Proiect” a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. După cum rezultă din materialele pricinii, la 19 martie 2013 IFS pe mun. Chişinău a efectuat un control la SRL „NBU–Proiect”, fiind întocmit actul de control nr. 5 – 660057 / 3 – 510461 (f. d. 8 – 15). Ca urmare, la 09 aprilie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău a emis decizia nr. 1464/1/4 prin care a decis de a încasa la buget sumele impozitelor şi taxelor calculate în rezultatul controlului pentru încălcările depistate, şi anume: 120045 lei taxa pentru valoarea adăugată, majorarea de întârziere 5606 lei, amendă pentru încălcarea legislaţiei fiscale 1985 lei în mărime de 15 % pentru diminuarea venitului impozabil pentru perioada anului 2011, amendă 36014 lei în mărime de 30 % pentru diminuarea TVA aferentă bugetului, amendă 1000 lei pentru întocmirea neconformă a declaraţiei privind TVA pentru perioada fiscală L/11/2011, L/04/12, L/05/12, L/07/12 şi a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2011, amendă 5000 lei pentru întocmirea neconformă a declaraţiei privind TVA pentru perioada fiscală L/08/12, L/09/12, L/10/12, L/11/12, L/12/12, 20480 lei sancţiuni pecuniare în mărime de 10 % din suma de 204800 lei achitată prin intermediari (f. d. 20 – 22). La 23 aprilie 2013 SRL „NBU – Proiect” a depus la IFS pe mun.

Chişinău contestaţie împotriva deciziei nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 şi actului de control nr. 5-660057/3–510461 din 19 martie 2013, solicitând anularea actelor menţionate ca neîntemeiate (f. d. 23 – 26). Examinând contestaţia menţionată IFS pe mun. Chişinău a emis la 02 iulie 2013 decizia nr. 526, prin care s-a considerat neîntemeiată contestaţia depusă de contribuabil SRL „NBU – Proiect”, din lipsa temeiului legal de anulare a deciziei contestate. Totodată, prin decizia menţionată, a fost modificată decizia nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 după cum urmează: în partea constatatoare în alin. (2) din pct. 2 cuvintele „120045 lei” s-au substituit cu cuvintele „124510” lei, iar la sfârşit aliniatul dat s-a completat cu cuvintele „L/01/2013 în sumă de 4565 lei şi 10 majorarea sumei TVA destinată trecerii în cont în perioada ulterioară cu 26444 lei”.

În partea decisivă: în pct. I cuvintele „120045 lei” s-au substituit cu cuvintele 124610 lei”, în pct. II cuvintele 5606 lei s-au substituit cu cuvintele „5654 lei”, în pct. III liniuţa 2 cuvintele „36014 lei” s-au substituit cu cuvintele „37383 lei”. S-a completat partea decisivă cu pct. IV, potrivit căruia s-a micşorat TVA destinată trecerii în cont cu 26444 lei, care la situaţia din 01 februarie 2013 urma să constituie 0 lei. La fel s-a respins contestaţia contribuabilului şi s-a menţinut decizia nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 (f. d. 74 – 77). Înaintând acţiunea în instanţa de judecată împotriva IFS pe mun. Chişinău, „NBU-Proiect” SRL a solicitat anularea deciziei nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 şi actului de control nr. 5–660057/3–510461 din 19 martie 2013, anularea deciziei nr. 526 din 02 iulie 2013, încasarea din contul Inspectoratului Fiscal pe mun.

Chişinău a sumei de 10000 lei prejudiciu moral cauzat în baza actelor administrative emise de Inspectoratul Fiscal pe mun. Chişinău, cât şi încasarea din contul Inspectoratului Fiscal pe mun. Chişinău a sumei de 10000 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a admis parţial acţiunea, a anulat decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013, a anulat decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 526 din 02 iulie 2013 şi a încasat din contul IFS pe mun. Chişinău în beneficiul SRL „NBU–Proiect” cu titlu de prejudiciu moral suma de 1000 lei, iar prin hotărârea suplimentară din 03 martie 2014 a fost încasat din contul IFS pe mun. Chişinău în beneficiul SRL „NBU– Proiect” cu titlu de cheltuieli de judecată formate din acordarea asistenţei juridice suma de 10000 lei.

Instanţa de apel, judecând apelul depus de IFS pe mun. Chişinău, l-a admis, casând hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 februarie 2014 în partea prin care s-a dispus anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 526 din 02 iulie 2013 şi în partea prin care s-a dispus încasarea de la Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău în beneficiul SRL „NBU–Proiect” a prejudiciului moral în sumă de 1000 lei şi respingerea acestor capete de cereri. La fel, a fost modificată hotărârea suplimentară a primei instanţe, prin micşorarea sumei încasate de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău în beneficiul SRL „NBU–Proiect” cu titlu de cheltuieli de judecată de la 10000 lei până la 5000 lei.

Instanţa de recurs reţine că decizia instanţei de apel a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale. Astfel, conform art. 93 alin. (1) Cod fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit general de stat care se colectează la buget sub forma unei părţi a valorilor mărfurilor livrate sau serviciilor prestate.

Potrivit art. 102 alin. (6) Cod fiscal prevede că subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a TVA achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă dispune: a) de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată ori urmează a fi achitată TVA, sau 11 b) de documentul, eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea TVA la mărfurile importate; c) de documentul care confirmă achitarea TVA pentru serviciile importate. Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, menţionează că atât instanţa de apel cât şi prima instanţă corect au concluzionat ilegalitatea deciziei nr. 1464/1/4 din 09 aprilie 2013 emisă de IFS pe mun.

Chişinău, prin care SRL „NBU–Proiect” a fost sancţionată pentru atribuirea decontării cu bugetul a TVA în baza facturilor fiscale eliberate de SRL „Sport LL” şi SRL „Costi Luca”, care nu au prezentat declaraţii privind TVA şi nu au achitat la buget TVA aferentă livrărilor efectuate către SRL „NBU–Proiect”. Sub acest aspect se va reţine că materialul probator anexat la dosar confirmă incontestabil că SRL „NBU–Proiect” a înregistrat procurări de servicii cu SRL „Costi Luca” în valoare de 252380 lei, în perioada fiscală L/10/2012, iar cu SRL „Sport LL” înregistrarea procurării de servicii constituie perioada fiscală L/12/2012 în valoare totală de 260567 lei. Faptul dat a fost confirmat pe parcursul examinării cauzei în fond prin facturile fiscale la materialele/serviciile procurate, care confirmă şi achitarea TVA la procurarea valorilor/serviciilor, fapt ce nu a fost negat nici de reprezentantul IFS pe mun.

Chişinău atât pe parcursul examinării cauzei în fond, cât şi în cererea de recurs. Ca urmare, SRL „NBU–Proiect”, prin prisma normelor enunţate, întruneşte condiţiile pentru atribuirea la decontări cu bugetul a TVA achitate în baza facturilor fiscale eliberate de SRL „Sport LL” şi SRL „ Cosit Luca”. Instanţa de recurs reţine ca neîntemeiat argumentul recurentului în sensul că că SRL „Costi Luca” şi SRL „Sport LL” nu-şi onorează obligaţiile faţă de buget, ca urmare fiind anulate ca plătitori al TVA şi incluse în lista întreprinderilor delincvente, or însuşi IFS pe mun.

Chişinău menţionează în cererea de recurs că SRL „Costi Luca” a fost anulată ca plătitor al TVA la 05 noiembrie 2012 şi inclusă în lista întreprinderilor delincvente la data de 11 ianuarie 2013, iar SRL „Sport LL” anulată ca plătitor al TVA la 04 ianuarie 2013 şi inclusă în lista întreprinderilor delincvente la data de 11 martie 2013, prin urmare ulterior livrărilor efectuate de către SRL „NBU–Proiect” în baza facturilor fiscale eliberate de SRL „Costi Luca” şi SRL „Sport LL”.

În această ordine de idei, având în susţinere prevederile art. 169 alin. (2) Cod fiscal care expres stipulează că obligaţia fiscală a contribuabilului ce urmează să fie stinsă de către un alt contribuabil care, conform legislaţiei fiscale, este obligat să reţină sau să perceapă de la primul sumele ce constituie obligaţia fiscală şi să o stingă încetează a fi obligaţia fiscală a primului şi devine obligaţia fiscală a celui de-al doilea din momentul reţinerii sau perceperii, se constată că nedepunerea declaraţiilor TVA şi neachitarea TVA de către SRL „Sport–LL” şi SRL „Costi– Luca”, nu poate constitui temei de a considera că SRL „NBU–Proiect” a săvârşit o încălcare fiscală.

În susţinerea acestei opinii instanţa de recurs va reţine şi prevederile art. 231 alin. (1) Cod fiscal care stipulează că tragerea la răspundere pentru încălcarea fiscală înseamnă aplicarea de către organul fiscal, în condiţiile prevăzute de 12 legislaţia fiscală, a unor sancţiuni faţă de persoanele care au săvârşit încălcări fiscale. Prin urmare, legislaţia în vigoare nu prevede sancţionarea unor agenţi economici pentru încălcările comise de alţi agenţi economici. În această ordine de idei, instanţa de recurs relevă că IFS pe mun. Chişinău neîntemeiată a aplicat sancţiuni fiscale intimatei SRL „NBU–Proiect” pentru atribuirea la decontări cu bugetul a TVA pentru tranzacţiile avute cu SRL „Sport– LL” şi SRL „Costi–Luca”.

În acelaşi timp se constată că nici invocarea IFS pe mun. Chişinău, precum că SRL „NBU–Proiect” în anul 2011 a inclus la deduceri în scopuri fiscale a costului produselor petroliere în sumă de 13230 lei, fără a dispune de documente confirmative privind utilizarea acestor produse în activitate de întreprinzător. Potrivit art. 24 alin. (10) Cod fiscal se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, neconfirmate documentar, în mărime de 0,2% din venitul impozabil. Este de menţionat că IFS pe mun.

Chişinău a decis că SRL „NBU–Proiect” a încălcat prevederile art. 24 alin. (10) Cod fiscal prin faptul că în anul 2011 a inclus la deduceri în scopuri fiscale costul produselor petroliere în mărime de 13230 lei, fără a dispune de documente confirmative privind utilizarea acestor produse în activitatea de întreprinzător, deoarece foile de parcurs pentru autoturismele arendate de la persoanele fizice nu conţin informaţie despre punctul de plecare, punctul de destinaţie, timpul de plecare, timpul de sosire, distanţa parcursă. Instanţa de recurs relevă, la acest capitol, că instanţele de judecată ierarhic inferioare corect au conchis că neîntocmirea corespunzătoare a foilor de parcurs nu poate fi considerată ca o încălcare a prevederilor art. 24 alin. (10) Cod fiscal pentru a nu permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, neconfirmate documentar.

Or, aceste omisiuni întrunesc elementele unei alte încălcări fiscale, prin urmare nu pot fi raportate la dispoziţiile sus enunţate. În asemenea împrejurări, nu au relevanţă argumentele invocate în recurs, deoarece acestea se combat cu cele expuse mai sus şi sunt expuse asupra circumstanţelor şi faptelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, având la bază cumulul de probe, apreciat cu respectarea normelor de drept procedural prevăzute de art. 130 CPC. Totodată, instanţa de recurs reţine ca lipsit de suport şi argumentul recurentului cu privire la încasarea neîntemeiată din contul IFS pe mun. Chişinău, a sumei de 5000 lei cu titlul de cheltuieli de asistenţă juridice.

Astfel, la materialele dosarului este anexat copia contractului de acordare a asistenţei juridice încheiat la 02 aprilie 2012 între SRL „NBU–Proiect” şi CA „Gheorghe Botezatu” (f. d. 88), iar conform chitanţei din 04 iulie 2014 se confirmă că SRL „NBU–Proiect” a achitat CA „Gheorghe Botezatu”, prin intermediul BC „Mobiasbancă”, suma de 10000 lei, ca plată pentru asistenţa juridică (f. d. 89). Potrivit art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

La acest capitol se va reţine şi jurisprudenţa CEDO (cauza Iatridis contra Greciei) care constată că la determinarea cheltuielilor şi plăţilor de rambursare 13 reclamate, instanţa apreciază dacă aceste cheltuieli au fost reale, necesare şi rezonabile referitor la mărimea lor, numărul orelor de muncă a reprezentantului, precum şi tariful aplicat per oră. Raportând aceste împrejurări la circumstanţele cauzei, instanţa de recurs relevă că instanţa de apel, în virtutea competenţei sale de a mări sau micşora onorariile avocaţilor, corect a stabilit că suma de 5000 lei încasată în beneficiul SRL „NBU–Proiect”, cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică, s-ar egala cu cheltuieli necesare şi rezonabile pentru acordarea asistenţei juridice în prezentul litigiu, în raport cu complexitatea cauzei.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel, cât şi parţial hotărârea primei instanţe sânt întemeiate, iar temeiurile invocate de către recurent sânt lipsite de suport legal, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „NBU Proiect” către Inspectoratul Fiscal pe mun.

Chişinău şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu 14